GERMANIA

Președintele:

Pe 18 martie 2012 Joachim Gauck a fost ales prin vot reprezentativ președintele Germaniei în urma demisiei de onoare a fostului președinte, Christian Wulff, in urma unui scandal legat de un împrumut personal în valoare de 500.000 euro de la soția unui influent om de afaceri german Egon Geerkens.

Născut în Rostok pe 24 ianuarie 1940, Joakim Gauck este un fost pastor lutheran a cărui tinerețe a fost dedicată luptei anticomuniste. Fiu al unui supraviețiutor al gulagului rusesc, preocuparea sa pentru drepturile omului este de notorietate. După căderea zidului Berlinului a fost cel ce a condus studierea arhivelor STASI timp de 10 ani dobândindu-și renumele de stasi hunter. Mai mult decât atât, a fost candidatul comun al verzilor și social democraților germani în 2010.

Cancelarul

Va fi ales în octombrie 2013 în urma alegerilor parlamentare. Dacă în ultimele 2 legislaturi Uniunea Creștin Democrată a avut majoritatea, nu se știe care va fi configurația viitoarei adunări; însă creștin democrații nu vor mai juca un rol similar cu cel din prezent, dacă e să ne luăm după alegerile care au avut loc în luna mai a acestui an în cel mai populat stat german (Rhin-Westphalia de nord) unde social democrații au câștigat ”în deplasare” cu 3-4 procente avans.

Statele Unite ale Americii

În luna februarie a anului curent diferența în sondaje între Romney și Obama era de aproape 6%. În favoarea lui Obama. La momentul redactării acestui material ea s-a redus la 0,01 %. Iar pe 6 noiembrie 2012 sunt alegerile. Miza este una colosală și depășește cu mult granițele americane.

Canada - Quebec

Partidul lui Pauline Marois (Parti Quebecois) a castigat pe 4 septembrie 2012 alegerile din cea mai bogata provincie a Canadei – Quebec. Pauline Marois a fost desemnat prim ministru al provinciei. În timpul discursului de investire au existat focuri de armă, atentatorul ucigând un tehnician de scenă. Parti Quebecois este la rândul său partid social democrat. Însă ceea ce este mai important este faptul că partidul are o puternică orientare secesionistă față de Canada, propuneri privind organizarea unui refendum în acest sens fiind așteptate.

Franța

Faptul că Franța – o republică cu o guvernare prezidențială – are un președinte socialist nu mai este un fapt care să constituie o noutate. Însă, așa cum era de așteptat, relațiile franco germane s-au răcit, socialistul Hollande fiind în opoziție politică și (se pare) economică cu creștin democrata Merkel.

Concluzie:

Toate aceste mici sinteze din situația politică a diferitelor țări cu monede forte au un element comun...... poate două: incertitudinea și socialismul. Mișcări de sorginte socială au loc în SUA (Occupy Wall Street de ex cu plecare Adbusters din Canada), în Spania și Grecia (cel mai cunoscute).

Nu încerc să creez un peisaj apocaliptic. După ani de recesiune în care cea mai mare parte a populației a trebuit să facă eforturi financiare și sociale, e normal ca aceste mișcări socialiste să capete avengură. Un discurs axat pe individ, pe drepturile lui și pe sacrificiile pe care nu mai trebuie să le facă este unul câștigător. Numai că unei crize globale îi corespunde o mișcare globală.

Investitorii sunt cele mai raționale ființe. Nu acționează impulsiv, nu au sentiment. Rezultatul cel mai important pentru el este rata profitului. Ori mișcare socialistă cu accent pe nevoia individului nu prea se încadrează în raționamentul său.

Investitorul nu iubește incertitudinea. Lupta cu riscul este una de prim rang în cadrul unui fond de investiții. Ori mișcarea socială nu este o mișcare care să pună accent pe raționamentul economic în primul rând.

Așa că investitorul preferă să aștepte. Să conserve capitalul. Să plătească dobândă negativă pentru franci elvețieni sau pentru obligațiuni nemțești. Adică pentru safe havenuri. Cred că ne vom întoarce parțial cu încrederea undeva în 2008-2009. Cred că în acest context a ajuns goldul la 1700 $ uncia. Cred că ăsta e motivul pentru care rezervele Swiss National Bank au explodat în acest an, s-au multiplicat (corelația cu peg-ul....... știți raționamentul).

Cred că băncile centrale din zona scandinavă vor avea o toamnă și o iarnă fierbinte. Cred că SNB va ridica cât de curând peg-ul pentru a descuraja orice tendințe bull pe francul elvețian. Dar sunt simple speculații. Viitorul o va spune.