Liderii comunității

Semn de criză: băncile nu mai au casete de valori ..................... Am cîştigat cele cinci mili­oane de euro la 6 din 49. Ce fac cu ei? La caseta de valori cu ei! .................... La Banca Carpatica, într-un sediu pustiu, cei cîţiva angajaţi puneau ornamente de sărbători. Una din funcţionare mi-a spus foarte clar: – Avem. Dar ce vreţi să pu­neţi? – Cash, bani. – Nu se poate. Fără cash. Pen­tru bani, de aia există conturi bancare. – Păi, nu am încredere în ban­că. Vreau să îi ţin în siguranţă, sub cheie. – Nu se poate. Bijuterii sau alt­ceva, cash nu. Costul ar fi 1,5% din valoarea declarată a depozitului, plus TVA. Ciudat: aceeaşi problemă la Intesa Sao Paolo Bank. 80 de lei pe lună plus TVA. Funcţionarul însă e categoric. Fără numerar. La marea sucursală de la Alba Iulia a Bancpost, mi se în­tîmplă o chestie ciudată. Intru pe prima uşă care-mi iese în cale. Trei funcţionari (două tipe şi un tip), într-o imensă încăpere pus­tie, se uită la mine cu surprindere. Îmi fac curaj şi întreb din uşă: – Vreau să întreb dacă aveţi casete de valori şi care e preţul. Cei trei se uită unii la alţii, apoi, cu întîrziere, tipul îmi dă răspunsul. – Sus. Intraţi pe uşa principală şi mergeţi la etaj. Apuc să fac doi paşi spre ie­şire, cînd aud un tropot în spa­tele meu şi mă pomenesc tras de haine. Mă întorc. E tipul. – Îmi cer scuze, dar de ce vă trebuie casetă de valori? – Vreau să depun ceva. – Ce anume? Bani? – Da, bani. – Mi-am dat seama, face ti­pul superexcitat. La început nu am înţeles ce vreţi, dar imediat am procesat. Am o propunere mai bună pentru dumneavoastră. Şi mă trage într-o cameră. – Despre ce sumă e vorba? Să fiu prudent. – 30.000 de euro. – Vreţi să îi ţineţi în ca­se­tă un an şi să nu obţineţi ni­mic? Ba încă să şi plătiţi? Nu ar fi păcat? Nu are rost să de­pu­neţi. Ia uitaţi ce pot să vă ofer! …şi scoate din joben un pliant pe care scrie: 13,75%. – 13,75% la euro?! – Nu, nu, se grăbeşte să precizeze. E la lei. La euro, avem şi acolo o dobîndă bu­nă. Cred c-aş putea să vă obţin un 7%. – De ce nu 8? – Poate chiar un 8, dar tre­bu­ie să mai vorbim. Eu negociez foarte repede. Acum mă duc şi vă obţin cel puţin un 7. Vorbim ce vorbim, întoarcem problema pe toate părţile, insist că totuşi mă interesa caseta de valori, îmi spune că „am avut pro­bleme cu atacul acela asupra leu­lui, am cam pierdut, dar fiţi fără grijă, banca are destule lichi­dităţi“. Pentru că rezist ispitei, se oferă să se ducă el însuşi să îmi aducă preţurile la caseta de va­lori. Pleacă, rămîn uitîndu-mă in­trigat la cei cinci gîndaci ne­gri care stau cu burta în sus lîngă geam, apoi uşa se des­chide şi tipul apare cu şefa lui de birou. Urmează încă două­zeci de mi­nute în care amîndoi aproape că nu stau în genunchi să depun banii într-un cont, în loc să îi pun în caseta de valori. Rezist.