Liderii comunității

Spre rusinea mea, anul asta nu am stiut cand a trecut pe langa mine ziua României. Mi-a zis nevasta spre seară, când ne-am adunat acasă pentru cină un "La mulţi ani, băi românule!", am facut un pic de fun si asta a fost tot. Si am băut un pahar de vin din productia proprie, cifrată anul acesta la 4 litri de vin din struguri cumpăraţi de la mall, de productie australiană, că in Thai e prea cald pentru viţa de vie, well... mă mai prostesc si eu in fiecare toamnă, când mai scriu cu rudele din Ro aflu că toţi sunt la cules de struguri sau la dat la teasc, mi se "aprind poftele" şi trag o fugă la mall, iau câteva kile de struguri şi mă muncesc cu ei vreo câteva zile, tot îi mut (filtrez, decantez, presez, etc) dintr-o sticlă în alta timp de vreo săptămână, prilej de mare distractie pe seama mea în familie ("iar plimbi sticlele alea?"). De obicei, 50-80% din el se bea în stadiul de "must", ori "pişcăreţ", and everybody enjoys it! Anul ăsta nu s-a băut decat puţin când era must, pt că a fost foarte cald cand l-am făcut in Octombrie, cand am vrut să îl "trag la sticle" era deja "tulburel", nu a mai plăcut familiei (well, era ok de băut, dar nu mai era dulce si pişcător la limbă ca mustul) asa că l-am lăsat să fiarbă şi chiar mi-a iesit un vin foarte bun. Nu suntem "băutori" nici unul, cel puţin, nu de vin. Se găseste vin românesc in magazine, chiar e la mare cinste, şi bineinteles foarte scump, desi nu este dintre cele mai bune soiuri, pentru că importatorii vor si ei să facă bani, drept urmare importă ce găsesc pe acolo mai ieftin, vinuri de calitate proastă sau medie (pe aici băutura în general e foarte scumpă, are preţuri mai mari decât in ţările dezvoltate din vest, pentru că ăştia au accize foarte mari la băuturi). Am câteva sticle de vin prin dulap, spaniol, frantuzesc, chilian, dracu să le ia, cumpărate pentru ocazii diverse sau primite cadou şi rămase nedesfăcute. Câte odată mai fac misto cu nevastă-mea, cand cumpără ea tot felul de chestii pe care eu le consider inutile, ca pernuţe de mătase, feţe de masă, lenjerie, bibelouri si alte de astea ieftine pe aici, dar scumpe prin Europa, îi zic "să vedem cum le cari inapoi in Ro când o fi să te muţi", iar sticlele de vin sunt de fiecare dată prilej de glumă pe tema asta. Am chiar o sticlă de vin bun Românesc, primită de la unul dintre fostii consuli ai României la Bangkok, care ne-a vizitat si a stat cateva zile la noi odată demult. Pe aia o ţin în vitrină la mare cinste, e ambalată intr-o ramă de lemn ca un tablou, cu o pirogravură după un tablou celebru în background (o fi Toniţa, o fi Grigorescu, habar nu am). Pe aia am zis că o beau în ultima zi, când o fi să plec de aici. Apropo de ambasadă, în anii trecuţi făceau bairamuri de fiecare dată de ziua României, care bairamuri adunau în Bkk o mare parte din românii pripăşiţi pe aici. Cei de la consulat trimiteau invitaţii la toţi pe email. Am primit astfel de invitaţii în fiecare an, dar de onorat am onorat una singură, acum vreo 6 sau 7 ani. Nu prea se potriveste cu orarul meu (şi al nevestei) de lucru, ori cu şcoala fiică-mii. Unii consuli cu care m-am inteles bine dădeau chiar şi telefon. Anul acesta nu au mai trimis nici invitatie, nici telefon nu am primit, este primul an de cand sunt aici (şi de cand imi stiu ei adresa de mail) cand nu au trimis nici invitatie, nici telefon nu au dat. Din discutiile cu alti români am aflat că treburile sunt nasoale pe acolo, cativa s-au speriat de agitatiile care au fost in bkk in vară şi au dat bir cu fugiţii, iar acum sunt niste consuli temporari care sunt artisti, pictori, ori asa ceva, şi habar nu au ce să facă pe acolo, le spune secretara ce acte trebuie să semneze şi unde. Cand am fost la "ziua României" (prima şi ultima dată) acum vreo cativa ani, mă aşteptam la vreo receptie oficială, costume şi cravate, m-am strofocat o grămadă ce haine să imi iau cu mine şi cum să fac să nu le boţesc in maşină (700km, şase ore pe highway, poate chiar 5 pe timp de noapte), scandal cu nevasta, că eu nu sunt omu care să mă pui uşor în costum, mai degrabă mă îmbraci cu zale şi cătuşe, well, m-am speriat degeaba, nu a fost nimic de felul ăsta! Au făcut un grătar mare în curtea ambasadei (care e "oleacă mai mică" in comparatie cu a mea de acasă, haha) şi nu a fost nevoie decât să fac un duş şi să imi schimb pantalonii "de şofat" cu alţi pantaloni, tot scurţi, haha... "Petrecerea" a adunat vreo 30 de perechi de români, plus o gramadă de personal de alte naţii, de la alte ambasade, toţi românii pe care i-am intalnit foarte "de gaşcă" (inclusiv personalul ambasadei la acea dată), din păcate toţi concentraţi în jurul Bangkokului ori în sud, la o mie de km depărtare de unde stau eu. A fost foarte fain, ca un bairam intre prieteni, grătar, mâncare cu specific românesc, piscină, băutură... well, băutură, vo câţiva consuli de alte naţii se îmbătaseră şi nu mai puteau de admiraţie relativ la cârnaţii făcuţi de consuleasă (No Joke!), japonezul întreba mereu "cum adica i-aţi făcut dv? aveţi fabrică de cârnaţi in abbasadă?" (la ei toate se fac după standarde şi datasheets, haha), până la urmă consuleasa i-a arătat "fabrica de cârnaţi": o maşină normală de tocat carne (adusă din Ro, pt că pe aici nu există asa ceva, doar de alea mari electrice pt restaurante, tailandezul nu toacă carne prin maşină, aia săraci folosesc cuţitul, iar ceilalţi mănâncă la restaurant), combinată cu o pâlnie făcută dintr-o sticlă de coca-cola tăiată in două. Aia era fabrica de cârnaţi. Era să fac pe mine de râs când am văzut că la un momentdat japonezul a scos un carneţel şi a notat pe limba lui "datele tehnice" ale fabricii de cârnaţi, cu o schiţă (desen) mică ataşată... (nu e pic de poantă! adevărul gol goluţ!) Well, anyhow, astea au fost stirile despre partea de românie aflată in extremul est La multi ani români, oriunde v-aţi afla!

Man, sunt român şi voi rămâne român până mor. Şi când spun român, mă gândesc la locurile pe unde am crescut, la Făgăraşul meu cel drag, unde am copilărit până la 7 ani (mama era argeșeancă), pe care îl colindam vara de la un cap la altul, la Ceahlău, Rarău, Giumalău unde mi-am "plimbat ciolanele" prin şcoala generală (tata era moldovean), la toti muntii şi la Deltă (pe care spre rusinea mea am vizitat-o o singură dată, la terminarea clasei a 8-a, o expeditie cu clasa, am stat cateva saptamani undeva langă Maliuc), la toate locurile frumoase şi la oamenii simpli şi ospitalieri de la ţară. Nu la hoţii care conduc, ori la prietenii care vor doar să te mănânce de bani. Nu la snobii descrisi de Nistorescu in faimosul lui articol. Mă gândesc în primul rând la Topârceanu şi Ion Pribeagu (poetii mei favoriti şi a căror poezie o stiu pe de rost aproape toată), la Henri Coandă, la Grigore Moisil, la Grigorescu si Enescu. Mă gândesc apoi la Vlad Ţepeş. Nu la Dracula, de care stiu toti asiaticii, pe unde te duci, in China, Vietnam, Laos, Thai, Singapore, cand spui că esti român, tot ce auzi in jurul tău este "nadia comanetch, ceauceţcu, dracula, ghe-o-ghe hagi", iar acum mai nou, "a-dă-lian moo-too", ci la domnitorul Vlad Ţepeş, cel Adevărat, care a adunat hoţii şi nebunii în două hambare largi şi le-a dat foc. Dacă aş putea, aş face ca el. Când spun român, mă gândesc la toate locurile minunate de acolo și la toate experiențele fericite trăite. Mă gândesc la profesorii mei de liceu (doamna Magda Belţa în primul rând) şi de facultate, domnul Călin Ignat, domnul Cornelius Croitoru, domnul Andrei Rugină, şi alţii cărora cer scuze că nu i-am pomenit, lista e lungă, oameni deosebiţi, de la care am invăţat să fiu eu însumi om. Edit Sper ca vreodată să ajung să le calc pe urme, şi peste vreo 20 de ani să vină vreun alt tradelover prăpădit şi să zică "băi, vă mai aduceti aminte de ăla?" (adică de mine), "am învăţat aia şi aia de la el..."