Liderii comunității

Foarte bine Ciordi! Nota 10! Problema nu ai cum să o găsesti pe gugăl, pentru simplul fapt ca este inventia unui coleg de al meu de facultate mai mic (si ulterior student de al meu, cand am predat niste cursuri pe acolo dupa terminarea facultatii, el era in ultimii ani). In ultimii ani de facultate eram innebunit cu virusii informatici. Parca am mai scris pe vamist, lucrarea mea de licenta a fost in domeniul virusilor, antivirusi, securitatea si protectia datelor. Vreo 8o de pagini scrise mărunţel, cu cod masina (virusi polimorfi dezasamblati), teorie, etc. Si a fost notata cu 10, pe merit, nu pe cafea si sticle de bautura, cum zicea cineva mai sus (daca e intr-adevar asa, e nasol tare pe acasa....). Pe vremea aia eram fascinat de programele astea mici care se "reproduc" in computerul tău ca si cum ar fi alive. Am invatat o gramada de chestii despre programare si calculatoare, dezasambland virusi informatici si incercand sa vad cum sunt facuti. Autorii astui fel de programe erau bineinteles niste experti, pentru ca nu oricine poate scrie un virus destept, care sa fie poliform si sa scape nedetectat de cei mai multi antivirusi existenti la vremea aia. Trebuie sa stii o gramada de chestii despre computere si despre sistemul de operare, multe dintre ele nedocumentate in cartile de specialitate. Gaseam chestii de ma cruceam, nu stiam de unde sa le apuc, apeluri de intreruperi care nu existau in documentatii, algoritmi ingeniosi de criptare a codului executabil, care sa ramana executabil si dupa criptare, etc. Era o lume fantastica, extraordinara. Am si la ora actuala colectia de peste 30 de mii (no joke) de familii de virusi (in total aproape 100 de mii de "indivizi" diferiti, incepand de la batranul "ierusalem", pana la chestii super evoluate de tipul "tremor", "one-half" ori "neuroquila") dezasamblati si comentati, pe care ii pastrez undeva zipaţi pe un colţ de hdd. Pe vremea cand eram ingropat in studiul virusilor informatici, in afară de faptul ca nu prea existau programe antivirus destepte (cele existente ca scanXX, mcaffe, fprot, fpsav, etc, se bazau pe liste de semnaturi si nu puteau identifica virusii noi, in plus puteau da alarme false daca se nimerea ca un program onest sa aiba aceeasi semnatura de memorie), nu prea existau nici carti de teorie, in afara de ceva volume de calculabilitate (programele care isi reproduc istoria si programele care se reproduc sunt discutate la capitolele de masini turing in teoria calculabilitatii, vezi de exemplu cartea de calculabilitate a lui C-tin Cazacu, in mod cert exista si alte chestii mai noi si mai bune in domeniu, dar eu am cam pierdut contactul cu partea teoretica de calculabilitate, cam demultisor, cartea aia e foarte greoaie, pe vremea cand a apărut eram studentul lui şi boul dracului obliga studentii mai slabi să clămpănească in TeX si LaTeX teoreme si demonstratii pe care el să le bage in carte, pentru note de trecere. Cine nu clămpănea, pica la examen. Desi nu eram intre cei mentionati, am fost unul dintre cei care am clampanit cel mai mult, pentru că imi plăcea, eram interesat de domeniu, si m-am ales cu o mentiune de multumire in prefaţa cărţii, haha). Cartea de căpătâi in "virusologie teoretica" era lucrarea de doctorat a lui Fred Cohen, considerat părintele teoriei virusilor informatici. In acea lucrare, Cohen prezintă in premieră mondială o "teorie" a programelor care pot sa isi reproducă sursa (un program al cărui output este programul insusi), si prezintă pentru prima dată noţiuni de polimorfism (un program se poate transforma in alt program, care să arate total diferit, dar sa facă acelasi lucru, respectiv să se transforme in alt program care arată total diferit, si asa mai departe). El prezinta pentru prima dată noţiuni de "genetică" relativ la programare, adica mai multe programe pot "coopera" pentru a produce un alt program, care are caracteritici comune tuturor "părinţilor" lui, si poate coopera mai departe la producerea unei noi "progenituri" informatice. Asemenea chestii existau deja "in the wild", ca virusi informatici, dar nimeni nu pusese mâna pe creion să facă o abordare teoretică a problemei, să arate cu teoreme si demonstratii cât de departe se poate merge, şi cât de puternice pot fi asemenea programe, care eventual cooperează împreuna, "în folosul comunităţii". Cohen era foarte pragmatic, el nu se gândea la programe care sa faca stricaciuni, ci la programe care să fie folositoare utilizatorului. Multe dintre conceptele descrise de el au fost implementate ulterior in sisteme expert industriale, motoare de căutare pe internet, şi multe si multe altele, si mai multe astfel de concepte care au fost implementate si-au găsit cale deocamdată doar spre "latura negativă a forţei", adică sunt implementate doar de catre diferiti virusi informatici si programe care fură parole ori distrug fisiere prin computere. Ca si cu dinamita, Alfred Nobel a inventat-o ca să facă drumuri si poduri şi tunele prin munţi, dar ulterior şi-a găsit calea mai mult in războaie, terorism, chestii legate de distrugere si omor. Cele mai multe dintre conceptele descrise de Cohen si de urmasii săi sunt deocamdată neimplementate in practică, şi nu se stie ce ne rezervă viitorul. De ce aduc vorba de Fred Cohen si de virusi? Well... Problema de care vorbim este o problema tipica de transmitere a informatiilor pe canale ne-oficiale, sau confidentiale. Practic intrebarile care se pun sunt "ce fel de informatie pot transmite studentii unul altuia?", si "cum?". Pentru ca daca ei nu pot transmite nici un fel de informatie, atunci e clar ca dupa primul ciclu de ("NU", "NU"), suntem exact in situatia de la inceput, si studentii nu au mai mult de 50% sanse. In una din cărţile lui, in care imparte virusii in clase, Cohen dă o clasă de virusi numiti "virusi cu canal de informaţii ascuns" (traducere proasta din engleză). El arată cum pot fi definite teoretic o serie de programe care rulează pe terminale diferite ale unei retele Novell, nu au drepturi de supervizer (retea formată dintr-un server central si mai multe terminale), au drepturi foarte restranse si cu securitate foarte stricta pe retea, programele nu pot comunica unul cu celălalt "in nici un fel" permis de reţea, fiecare program in sine este total inofensiv, dar luate impreuna, ele reusesc sa distruga reteaua, adica să treacă prin toate filtrele de securitate si să capete acces de supervizer (Andrew Schulmann dă un astfel de exemplu pt Windows 98 in cartea lui Undocumented Windows). Cum? Foarte simplu, ele reusesc să comunice intre ele prin diferite canale "neoficiale", informatia "privată" deţinută de fiecare dintre ele devine in acest fel informaţie "de domeniul public" pentru celelalte, şi este pusă cap la cap. Ca exemple de canale neoficiale, Cohen dă câteva ZECI de astfel de canale posibile, incepand de la banalul "spatiu pe harddisk", presupunand ca spatiul disponibil pe hdd-ul serverului poate fi citit de fiecare program, un program poate transmite informatii celorlalte pur si simplu creind un fisier de cativa megi si stergandu-l regulat. Programele care stau la pândă recepţionează un 1 de fiecare dată când spatiul pe server scade, si un 0 cand creste. Cu un algoritm de filtrare de zgomotului (si alti useri "normali" creaza si sterg fisiere pe retea in acest timp), si un CRC destept, programele pot coopera intre ele si pot schimba o cantitate incredibilă de informatie. Si asta era doar un exemplu, ele pot folosi mult mai multe metode in acelasi timp. La o prima vedere se pare ca e imposibil, ca si in problema noastra, in care se pare că profesorul are toate cheile, si ca studentii nu au nici o sansa. Prin '94 sau '95 participam cu un echipaj de la facultate la o competitie studenteasca legata de programare. In tren spre Craiova, unde se tinea competitia, s-a incins o discutie despre virusi poliformi (by the way, programul meu care depista si scotea virusi poliformi a luat atunci premiul intai la sectiunea practică, era cumva noutate in domeniu, păcat că nu am perseverat in domeniu, abia peste vreo jumate de an apăreau primii antivirusi cu metode euristice, f-prot, al lui Fredrik Skulason, care depista virusi de tipul "one-half" şi abia peste vreun an de zile f-prot a fost capabil să decripteze si sa scoată integral One-Half-ul, cine ştie ce "skulason" as fi fost eu acuma. Prin 2001 Skulason mi-a oferit un job, in urma unor analize pe care i le-am trimis, dar nu mi-a plăcut Islanda, prea frig, eram deja in Thai). Majoritatea celor din echipaj erau foarte buni la teorie, dar mai slabi pe partea practică. Cumva au facut misto de virusii mei "ce e aia virusi? cu asta vrei tu să câştigi competitia?". Şi eu, ca să nu mă las mai prejos, le-am prezenzat chestiile lui Cohen cu reteaua Novel de mai sus, bineinteles mai in amanunt decat am scris aici. Canale ascunse prin care informatia privată devine publică. Discutia a deviat spre acest subiect, iar colegul de care vă vorbeam in primul paragraf al acestui post, pe numele lui Marian Ciobanu, un tip foarte destept si bun programator (câteva rezultate serioase in domeniul criptării cu chei publice, nu mai stiu nika de el de vo 10 ani), a scos din mânecă problema cu numerele, cu studentii si cu profesorul, un pic diferită de versiunea pe care v-am prezentat-o eu, era un caz mai general, şi mai greu. Vo juma de oră ori mai bine, s-a făcut liniste deplină in compartiment, apoi toti am constatat cu surprindere că fiecare rezolvase problema corect, dar toate rezolvările erau DIFERITE. Magda Ionescu si Tavi Procopiuc (ulterior soţ şi soţie, peste ani doctoranzi la Duke University, la ora actuala profesori pe undeva pe la o universitate prin State, nu mai stiu nika de ei de vreo 7 ani cel putin) au venit cu o solutie analitică cu şiruri de numere intregi si limite, din care nu am inteles nimic, dar restul (inclusiv Marian) au aprobat solutia ca fiind corectă. Mi-a rămas in minte intamplarea, si desigur si problema, pentru că solutia era total impotriva bunului simt, pentru că toti au reusit să o rezolve, pentru că toti au găsit metode diferite, folosind domenii diferite, adică unu a dat un algoritm, altu a dat niste sirusi si a demonstrat că converg, unul a dat o solutie bazată pe inductia matematică, identică cu solutia dată mai sus de Ciordi, etc. Inductiv solutia e foarte simplă, dacă unul dintre studenti are un numar intre cele doua afisate pe tablă, el spune "da" din prima si totul e clar. Acesta e pasul 1. In pasul inductiv, presupunand ca studenti au spus "nu" de un număr de ori, se poate arăta exact ca pe exemplele lui Ciordi, "din pas in pas" cum se face inductia. Interesant linkul acela cu problema si ceasul, este o varianta mult mai simplă (de care nu stiam!) şi mult mai usor de inteles. Mii de multumiri pt link! Eu am mai spus problema aceasta si altora, si era greu sa le explic solutia. Intotdeauna incepeam cu problema cu filozofii si fesurile (un sultan care avea pică pe cărturari prinde trei "intelepti" si le arată 5 fesuri, 3 albe si 2 rosii, apoi ii asează in cerc, stateau turceste si fiecare ii vedea pe ceilalti doi, nu au voie sa comunice intre ei, cineva vine pe la spatele fiecarui intelept si ii aseaza un fes in cap - trei slujitori asează fesurile pe cap in acelasi timp la toti trei inteleptii. Fiecare intelept vede fesurile celorlalti doi, dar nu pe al lui. Daca fiecare spune ce fes are in cap fara sa greseasca, sunt liberi, daca nu atunci li se taie capul. Bineinteles ca inteleptii, după vreo 20 de secunde de gandire spun toti in acelasi timp "fesul meu are culoarea cutare" şi toţi ghicesc culoarea corectă şi scapă cu viaţă. Intrebare: ce culoare aveau fesurile fiecaruia, şi cum au judecat ei?). Această problemă e arhicunoscută, e mai usor de inteles, si este un caz particular al problemei cu studentii si numerele, adica un caz in care multimea "numerelor" este limitată la 5, iar rationamentul are cel mult 3 pasi, trei "ticăituri" de clock de ale lui Ciordi (vezi linkul dat de el). Dacă un tip putea să rezolve problema cu filozofii, sau măcar înţelegea rezultatul, atunci se merita să ii spun despre studenţi şi numere, altfel nu se merita să imi pierd timpul cu el Acum, datorită linkului dat de Ciordi, am un pas intermediar, haha, ca in quiz-ul pt copii, ăla cu cămila pusă în frigider. Şi ca sa nu ziceti că am fost total offtopi, o să vă spun soluţia pe care am dat-o eu la problema lui Marian, atunci in tren. Eu mi-am imaginat in mintea mea imediat un arbore, in care studentii trebuie să navigheze. Pentru exemplul cu 11, 17, iar pe tablă 31 si 28, de care ziceam initial, cum parcurge primul student acest arbore? El judecă asa: "Dacă eu am 11, el poate avea 17 sau 20. Dacă el are 17, el judecă că eu pot avea 11 sau 14, dacă are 20, el judecă că eu pot avea 8 sau 11". Si "cumva", deocamdată nu stiu cum, acest rationament continuă in adancime. Deocamdată nu mă interesează cum. Dar realizati ce se intamplă? este vorba de o listă de forma (rescriu fraza de mai sus pe bucăţi): Dacă eu am 11, el poate avea 17 sau 20. Scriu asta "..... - 17 - 11 - 20 - ....." Dacă el are 17, el judecă că eu pot avea 11 sau 14. Acuma, 11 e deja la cap de listă, il adaug pe 14. Si am: "..... - 14 - 17 - 11 - 20 - ....." Dacă el are 20, el judecă că eu pot avea 8 sau 11. Acuma, 11 e deja la cap de listă, il adaug pe 8. Si am: "..... - 14 - 17 - 11 - 20 - 8 - ....." Practic, in listă numerele rosii sunt numerele pe care pot eu să le am, iar cele albastre sunt cele pe care poate partenerul să le aibă. Această listă este finită. Pentru că invariabil, numerele roşii la un capăt scad (şi nu pot scădea sub zero), iar la celălat cresc (si nu pot creste peste 31). Cele albastre invers. Lista mea completă pentru exemplul dat este foarte simplu de calculat, plec de la 11, numărul meu, si in stanga pun diferenta pana la 28, in dreapta diferenta pana la 31. Si continnui in acelasi mod până nu mai pot. Chiar si pentru numere imens de mari, de care vorbea Dan mai sus, lista poate fi FOARTE scurtă! (depinde de numere, ea poate fi foarte lunga pt numere mici "alese cu grijă"). Dau mai jos această listă, nu mai folosesc culori ca imi e greu sa scriu colorat cu editorul asta, dar vă prindeti voi: 29-2-26-5-23-8-20-*11*-17-14-14-17-11-20-8-23-5-26-2-29 Cred ca v-ati prins cum am construit-o imediat, si ati inteles de ce nu poate fi mai lungă. Sumele a doi termeni consecutivi alternează intre 28 si 31. Unul dintre cei doi de 11 (nu conteaza care) este punctul de plecare, marcat cu **, pe acest exemplu lista a iesit simetrică, dar de obicei nu e necesar sa iasa simetrica, exemplul ales e cam prost, dar l-am ales la intamplare. Imaginati-vă că numerele cu pozitie pară in lista sunt albastre, celelalte sunt rosii (mi-e greu sa le marchez cu acest editor). Si ati văzut cum rationamentul continuă. Da, nu am facut altceva decat să continui rationamentul despre care ziceam mai sus că "continuă, nu stiu cum". Păi asa continuă. Si lista e finită, că mai departe dau de numere negative, la ambele capete. Când am auzit problema, atunci in tren, in cateva secunde aveam deja lista in capul meu. Mi-a luat aproape 10 minute să realizez că cei doi studenti, dacă au dus rationamentul la capăt, ei au in mintea lor ACEIAŞI listă!!!! Ceea ce diferă este doar punctul de plecare. Pentru colegul meu lista va fi: 29-2-26-5-23-8-20-11-*17*-14-14-17-11-20-8-23-5-26-2-29 Tocmai ĂSTA e şpilul! Imaginati-vă lista asta ca o pleteră de usturoi, agăţată in cui din punctul in care are steluţe. La unul dintre studenti, un capăt e iremediabil mai scurt!! Scuzati desenul, nu am timp de desenat arbori ori căciulii de usturoi, am făcut doar un copy-paste direct de aici din post, si rotate text folosind paintbrush, dar voi imaginati-va ca numerele sunt scriese normal, nu rotit, dar fiecare isi pastreaza nivelul pe care apare. Acum lucrurile sunt foarte simple. Odata vazut numarul pe foaie si numerele pe tablă, studentului ii trebuie cateva secunde/minute să isi faca "pletera lui" de usturoi. Apoi cand vine randul lui, daca in pleteră are amândouă ramurile, spune NU si taie primul nivel cu o linie rosie. Primul student care termină una dintre ramurile "pleterei" spune DA si el stie numărul partenerului, pentru că ştie că pletera celuilalt este "balansată mai central". Pentru exemplul dat, eu stiu că partenerul are 17, in exact 8 pasi. Dacă el ar fi avut 20, ar fi spus el "da" la pasul 7. Dacă nu a spus, inseamnă că are 17, si eu voi spune "da" la pasul 8. Well... gata! ma dor degetele de la taste, asta e tot pe azi. Asta numesc eu o problemă rezolvată! Rezolvarea trebuie să fie de asa natură incat să fie constructivă, să vă permită să jucati jocul cu prietenii, fără să fiti matematicieni. Dacă v-ati inteles cu un prieten, puteti juca drept "studenti" la vreun party, in camere separate, il puneti profesor pe vreunul care se dă mare pe la petreceri, fixati o limită la numere, sa zicem 100. Si ii trageti aluia nişte ţepe de o să creadă că sunteţi telepaţi. Odata stiuta aceasta solutie, chiar si un copil poate să joace, dacă ştie să adune si să scadă (să isi facă repede arborii). De remarcat că conditia ca "jocul să cicleze de un număr de A+B+1 ori inainte de a fi declarat castigat de profesor" era prea relaxată. Practic in orice situatie, studentii stiu răspunsul după cel mult "max(A,B)+1" incercări, unde A si B sunt numerele de pe tablă, ceea ce inseamna mult mai putini pasi. Practic, daca diferenta dintre numere este 1 si toate numerele sunt prime intre ele (lista creste/scade cu 1 spre ambele capete) numarul de cicluri necesar este maxim. Altfel numarul de pasi este mult mai mic (algoritmul lui Euclid). Dacă diferenta este 2, lista scade cu 2 spre capete, cel putin, fiind la jumatate ca lungime. Si ala mai departe. Inutil să vă spun că solutia mea a fost salutată cu urale, atunci in tren

Test pentru forexişti de succes: Presupunem că participaţi la un joc (eventual televizat, de tipul robingo, cine ştie câştigă, etc) în care moderatorul vă prezintă trei uşi închise, în spatele cărora se află trei camere. Una dintre camere conţine o maşină bengoasă, iar celelalte două camere sunt goale. Moderatorul ştie în spatele cărei uşi se află maşina, dar nu vă dă nici un indiciu. Sunteţi rugat să alegeţi o uşă. După ce aţi ales uşa care vă convine, indiferent ce se află în spatele ei, ea va rămâne închisă. Moderatorul deschide una dintre celelalte două uşi, în spatele căreia, bine-înţeles, se află o cameră goală. În acest moment, două uşi sunt inchise (cea aleasă de dv, şi o alta) iar una este deschisă şi ea dă într-o cameră goală. Sunteţi întrebat dacă doriţi să schimbaţi uşa. Daca spuneţi "nu", se deschid toate uşile şi în cazul în care în spatele uşii alese iniţial era o maşină, această maşină e a dumneavoastră. Dacă maşina era dincolo, nu aţi câştigat nimic. Dacă spuneţi "da", well, de asemenea se deschid ambele uşi, şi dacă în spatele uşii alese iniţial este o cameră goală, iar in spatele noii uşi alese este o maşină, well, tocmai aţi câştigat o maşină. Dacă aţi spus "da" şi maşina era în spatele uşii alese iniţial, nu aţi câştigat nimic. Întotdeauna există o maşină şi numai una şi întotdeauna moderatorul va deschide o uşă de la o cameră goală după ce aţi făcut prima alegere, indiferent ce se află în spatele uşii pe care aţi ales-o iniţial. Cum veţi proceda? Schimbaţi uşa, sau nu?

Recunosc ca in prima faza am mers direct pe gugal dupa solutie, dar NU am gasit nici o solutie completa a problemei. Rezolvarea pe care o voi posta am dedus-o singur, insa ceea ce ma ajutat, in mod decisiv dupa parerea mea, a fost solutia la o problema diferita pe care o puteti gasi aici (problema e oarecum asemanatoare, insa ceva mai simpla zic eu) Sa luam doua exemple: Ex. 1 Numerele de pe tabla: 12; 19; Studentul A: 3 -variante posibile pentru colegul B: 16;9; Studentul B: 9 -variante posibile pentru colegul A: 3;10; Ex. 2 Numerele de pe tabla: 15; 21; Studentul A: 8 -variante posibile pentru colegul B: 7;13; Studentul B: 7 -variante posibile pentru colegul B: 8;14; Pentru ca studentii sa castige fiecare dintre cei doi trebuie sa fie sincer. Cam in asta consta intreaga rezolvare a problemei. Oricare dintre ei incepe primul acesta trebuie sa raspunda NU, caci evident, nu stie care este numarul colegului. Facand acest lucru, anumite informatii, necunoscute pana acum devin de domeniu „public” si ajuta la restrangerea numarului de posibilitati si implicit rezolvarea problemei (castigarea jocului mai bine zis, insa am sa tot folosesc notiunea de problema, imi vine mai la indemana) Sa luam Ex. 1 Numerele de pe tabla: 12; 19; Studentul A: 3 -variante posibile pentru colegul B: 16;9; Studentul B: 9 -variante posibile pentru colegul A: 3;10; -daca studentul B este primul care raspunde intrebare (NU evident) atunci acesta elimina din start posibilitatea ca numarului lui sa faca parte din multimea {12,13,14,15,16,17,18,19} Este evident ca numarul nu poate fi 12 caci numarul celuilalt student ar fi 0, ori numarul trebuie sa fie mai mare ca 0.(edit si aici, 0 sau 7, dar daca era 7, ar fi spus DA, si ar fi castigat) Este evident ca numarul nu poate fi mai mare ca 19 caci altfel numarul colegului ar fi negativ. Astea sunt bine cunoscute inca din start, din regulile jocului. Cheia consta in realizarea ca daca studentul ar fi avut unul dintre numerele {12,13,14,15,16,17,18} atunci automat el ar fi stiut raspunsul la intrebare si ar fi spus DA. Daca el ar fi avut oricare din acele numere atunci pentru stduentul A nu ar fi fost decat o singura posibilitate si anume unul din numerele corespondente {7,6,5,4,3,2} (am facut un mic later edit aici, incurcasem niste cifre) -cand vine randul celui de-al doilea student acestuia ii este evident acum ca celalalt student nu poate avea decat numarul 9 caci 16 face parte din multimea mai sus mentionata. Astfel el raspunde DA si studentii castiga jocul. -In cazul in care studentul A ar fi ales primul ideea ramane aceeasi – ambii ar fi spus nu pana cand informatiile disponibile ar fi fost indeajunse pentru a determina corect ce numar are colegul In Ex. 2 treburile sunt ceva mai complicate dar ideea ramane aceeasi. Atata timp cat studentii raman sinceri, fiecare raspuns „NU” ofera informatii in plus care eventual ii vor permite unuia dintre ei sa raspunda corect la intrebare. Numerele de pe tabla: 15; 21; Studentul A: 8 -variante posibile pentru colegul B: 7;13; Studentul B: 7 -variante posibile pentru colegul B: 8;14; -indiferent care dintre ei este primul succesiunea de idei ramane aceeasi, iar informatiile noi sunt asemeni celor din Ex. 1 -daca studentul B raspunde primul (cu NU evident) atunci este clar ca numarul lui nu face parte din multimea {15,16,17,18,19,20,21} -cand vine randul studentului A acesta va raspunde si el cu NU caci informatiile inca nu ii sunte indeajunse pentru a raspunde corect si va confirma astfel ca numarul lui nu face parte din multimea {1,2,3,4,5,6} -la a 3-a incercare studentul B realizeaza acum ca singurele combinatii posibile sunt (13,8) (12,9) (11,10) si (14,7) (7,8), dar cum nu poate sti care din ele este valabila raspunde si el NU -la cea de-a 4-a incercare studentul A realizeaza acum ca singurele variante posibile raman (14,7) si (7,8) caci daca colegul ar fi avut oricare din celelalte numere ar fi stiut sigur care ii este perechea si care este numarul corect . Ori din variantele lui singura care ramane valabila este (7,8), el deducand astfel ca numarul colegului este 7. Explicatia mea este oarecum improprie caci studentii stiu de la bun inceput ca numerele nu fac parte din multimiile acelea caci fiecare stie cele doua variante posibile pentru numarul colegului sau. Eu asa am reusit insa sa ajung la solutie si mi-a venit mult mai usor sa inteleg conceptul sub forma aceasta. Ma gandesc ca poate asa vor intelege mai usor conceptul si cei care citesc. Sunt convins ca va veni mai jos tradelover cu clarificari, corectii si specificatii, dar ca idee generala cam asa am dedus eu ca ar trebui sa lucreze studentii pentru a castiga intotdeauna. Offtopic Sunt oarecum surpins sa vad ca dupa cateva luni de inactivitate, ceea ce ma facut sa ma loghez din nou a fost o problema de mate. (daca intereseaza pe cineva, absenta mea de pe forum se datoreaza unor alte preocupari ceva mai importante si mai consumatoare de timp - aplicatii pentru facultate, proiecte online s.a.) Totodata absenta de pe forum coincide si cu o absenta de pe piata forex in ultimele luni. (am sa revin in forta dupa 1 ianuarie 2011)

Well, aproximativ corect, in sensul ca studentii au cel putin sansa de 50% de a castiga. Mai departe cred ca nu ai remarcat aspectul ca daca unul dintre studenti castiga, atunci AMANDOI castiga si isi impart premiul. Deci daca studentul A are numarul A si studentul B are numarul B, iar pe tabla sunt doua numere, X=A+B, si Y ales la intamplare, atunci studentul A poate sa spuna DA la primul (sau oricare) pas, ori studentul B poate spune DA la primul (sau oricare) pas, si poate incerca sa ghiceasca la intamplare numarul celuilalt. Pe exemplul ales, cu 17 si 11, iar pe tabla scrie 28 si 31, sa spunem ca eu sunt studentul A si am numarul 17, eu nu stiu ce numar are colegul meu, dar pot sa spun DA de prima data si sa încerc sa "ghicesc". El poate avea ori 11 (adica 28-17) ori 14 (adica 31-17), pentru ca eu nu stiu care dintre cele doua numere este suma, si care este cel ales intamplator. Profesorul nu este nici el idiot, el incearca sa aleaga numerele in asa fel incat sa faca viata studentilor cat mai dificila, remember? EL alege numerele. Deci nu are nici un sens sa dau studentilor 7 si 9 si sa scriu pe tabla 16 si 3, atunci ambii studenti vor sti ca 3 nu poate fi suma, deoarece ar insemna ca celalalt sa aiba numar negativ, ceea ce nu se poate. De asemenea, daca dau studentilor 17 si 11, ca in exemplul anterior, in nici un caz unul dintre numerele scrise pe tabla nu va fi 5, 9, 13, 14, etc, (mai mic sau egal cu 17), pentru ca asta ar insemna ca eu, profesorul, sa dau singur cu piciorul la un milion de parai. Deci in toate cazurile, numerele scrise pe tabla vor fi mai mari strict decat numerele date studentilor, si vor fi alese in asa fel incat sa le fac viata cat mai grea. Ce sanse au studentii? Well, precum am vazut in fragmentul anterior, ei au cel putin 50% sanse sa castige, oricare dintre ei poate sa spuna DA, in oricare din cei 28+31=59 de pasi, si sa incerce a "ghici". Daca eu am 17, stiu ca tu poti avea ori 11, ori 14, pentru ca vad pe tabla 28 si 31. Tu care ai 11, stii ca eu pot avea ori 17, ori 20, pentru ca vezi pe tabla 28 si 31. Deci studentii au sanse de 50% sa castige, cel putin. In orice situatie, indiferent cum alege profesorul numerele. Caz in care profesorul are "restul" de 50% sanse sa castige. Problema e ca profesorul nu are nici o strategie, in afara de aceea de a alege numerele intr-un anumit fel, care tocmai am observat ca este inefectiva, el nu isi poate maximiza sansele PESTE acest 50%. Orice numere ar alege el, la un momentdat un student poate spune DA si poate ghici, cu probabilitate de 50%, ce numar are celalalt. Dacă, repet, dacă nici studentii nu isi pot maximiza sansele, printr-o eventuala strategie, atunci e clar ca eu doresc sa fiu profesorul. De ce? Pai e foarte simplu, ca profesor am 50% sanse sa castig un milion de parai, pe cand ca student, am ACELEASI sanse sa castig, dar trebuie sa impart premiul cu colegul, deci sansele mele sunt de a castiga doar o jumate de milion. Ati prins ideea? Profesorul are 50% sanse sa castige un milion, pe cand studentul (oricare dintre ei) are aceleasi 50% sanse de a castiga... jumate de milion. In cazul asta, e mai avantajos, probabilistic, sa fii profesorul. De doua ori mai avantajos. Sansele profesorului sunt DUBLE. Deci intrebarea care se pune, de fapt este "au studentii sanse sa descopere un algoritm care sa le maximizeze sansele de castig?", si daca DA, atunci cu cât?. Adică cu ce procent? Pentru ca s-ar putea ca peste un anumit procent (nu stiu cat, 55%, 63%, 88%, habar nu am) sa fie mai avantajos sa joc ca student. De exemplu "95% sanse de a castiga 500 de mii" este mult mai bine, imens mai bine, decat "50% sanse de a castiga un milion". Intelegeti? Deci practic intrebarea este, ce sanse au studentii sa castige? Adica, pot ei face in asa fel incat sa castige cu probabilitate mai mare de 50%? Deocamdata ei au CEL PUTIN 50% sanse sa castige. Daca ei nu pot "face" un astfel de algoritm, e clar ca sansele lor sunt mai mici, si e mai avantajos de doua ori, probabilistic, sa joci ca profesor. Well, raspunsul o sa va uimeasca putin.... profesorul nu are sanse sa castige acest joc. Intotdeauna el este castigat de studenti, cu o probabilitate de 100%. Cum?

Primul pas este OK, este ceea ce ofer si eu I-ului. Omu deschide cont pe numele lui, din banii lui. Datorita politicii de AML (anti money laundering) acel cont se poate alimenta doar dintr-un cont bancar care este pe acelasi nume, iar in caz de retragere, retragerea se poate face doar in acelasi cont din care a fost facuta depunerea. In acest fel M nu poate scoate banii lui I si fugi cu ei in Brazilia, odata ce capata full-access la cont (parola de master). Similitudinea se opreste aici. Pasul al doilea nu poate fi pus in practica, din aceleasi motive de AML, managerul nu poate depune NICIUN ban in contul investitorului, exceptie face cazul in care ii cheama pe amandoi la fel, atat numele cat si prenumele, si eventual au aceeasi varsta si locuiesc la aceasi adresa, si au acelasi cont bancar... Daca un pretins manager ti-a spus asta, ignora-l, ala nu a depus bani in viata lui intr-un cont de forex (ori bursa, whatever). Bun sa zicem ca trecem peste asta, M si I se intalnesc față în față la o bodega cu internet, M îi da bani lui I, 10 mii, dupa care I deschide cont cu 110 mii, transfer online, beau impreuna o bere pana intra banii, apoi I ii da parola lui M, semneaza contractul, isi strang mana si pleaca fiecare pe drumul lui. In acest caz, cel care este expus este M. Pentru ca I poate in clipa urmatoare sa isi retraga banii si sa dispara cu ei, si mai ia-i urma. Judecat prin tribunale te costa mai mult de cei 10 mii de parai pe care i-ai pierdut in caz ca erai M. Eu aici am o mica clauza in plus, imediat ce capăt parola de master, o schimb. Ii las accesibila investitorului doar parola de investor, cu care el poate vedea ce se petrece in cont, dar nu poate face nimic, in special nu poate plasa tranzactii, ca asta ma doare cel mai tare, sa se amestece el in bucataria mea, cand i s-o parea ca fac prea putin profit (caz real, am pățit!). Atat timp cat I isi pastreza parola de master, el nu are cum sa ia țeapă. Nici macar nu are nevoie să stea tot timpul cu ochii pe cont, se poate face un script care sa testeze tot timpul equity-ul contului și expunerea, si in cazul in care equity se apropie de 100 de mii sau expunerea este prea mare, inchide toate tranzactiile si schimba parola de master. In acest moment, M este cu mainile legate, el nu mai poate face nimic. Partea cu expunerea este pentru cazul in care M planuieste transferul banilor in alt cont, ori o dă pe gambling. Atat timp cat el sta intr-o expunere rezonabila, suma din cont nu poate sa scada atat de repede incat sa treaca sub 100k inainte de a apuca sa fie oprita. Daca M "plănuiește" sa scada sub aceasta suma, atunci el trebuie la un momentdat sa ia o tranzactie mare, care sa impiedice pe I sa reactioneze in timp util. Dar I nu are nevoie neaparat de parola de master, pentru el investor password e destul. Cel care are nevoie de parola de master este M, altfel el nu poate tranzactiona, si mai devreme sau mai tarziu schimbarea acestei parole va veni in discutie, ori se poate chiar ca M sa schimbe parola fara sa ii ceara aprobarea lui I. In acest caz I nu mai are acces la cont, el nu poate opri tranzactiile in desfasurare, contactul brokerului prin telefon ia o gramada de timp, se fac verificari (exista parole telefonice, care le stie doar cel care a deschis contul, dar te intreaba si alte date, de exemplu cat a fost ultima depunere si cand, etc) si asta ia timp, iar dealing deskul se misca greu. Un manager destept poate goli contul in timpul asta. Parerea mea este ca schimbarea parolei trebuie pusa in contract, sub forma ca "managerul nu are voie sa schimbe parola, iar daca o face trebuie sa plateasca penalitati in valoare de 100 de mii". Franc si clar. Daca parola a fost schimbata si apoi pusa la loc (in caz de dispute contractuale, ca sa se stearga urmele) se poate afla usor daca suni brokerul, ei au istoria contului. Managerul nu are nici un motiv sa schimbe parola, daca e cinstit. Investitorul poate schimba parola periodic daca vrea, din ratiuni de securitate, caz in care trebuie sa ii comunice managerului noua parola, in timp util, sau cu anticipatie chiar, ca sa nu ii stinghereasca activitatea de trading, cu exceptia cazului in care parola a fost schimbata pentru motivul de mai sus, adica in scopul de a impiedica devalizarea contului. La unii brokeri NU se poate schimba parola din metatrader. Trebuie sa te logezi pe pagina de profil pe care o ai la broker (my purse, sau trader's cabinet, etc) si doar de acolo poti schimba parolele din metatrader, cea de investor si cea de master. Direct din MT nu se poate. Si bineinteles, ca sa te logezi la contul tau in pagina brokerului (acolo poti face deposit, withdrawal, bla bla) ai o alta parola, pe care M nu o stie. Eu as recomanda un astfel de broker, investitorului circumspect. Bineinteles, eu ca manager nu as lucra cu astfel de investitor, dar ca investitor, as impune (chiar si asa) ca managerul meu sa nu poata schimba parola. Stiti legea aia a lui Murphy ca "durata unui minut depinde de partea usii de la baie pe care te afli". Ca sa evit problemele ulterioare. Pe urma as impune un leverage destul de mic, care sa impiedice pe M sa ia tranzactii mari. La unii brokeri poti seta leverage-ul, tot prin logare pe pagina cu profilul, de exemplu la 10 la 1 sau 20 la 1. Asta ar descuraja orice manager cu "idei". El nu poate lua o pozitie asa de mare incat contul meu sa se duca sub 100k inainte de a avea eu timp sa il opresc si sa schimb parola. Eu ca manager nu as accepta asa ceva, daca am depus bani in cont, nu as accepta ca altcineva (inclusiv Investitorul) sa aiba parola de master la cont. La PAMM nu stie nimeni parola, decat eu. Dar la PAMM, precum ii zice si numele, este acel "percent alocation" care ma impiedica sa imi bat joc de banii investitorului, are brokerul grija de asta. Daca exista o chichiță, ea se bazeaza in mod cert ori pe chestia asta, ori pe credulitatea investitorului, ori pe acele clauze contractuale de la punctul 6, care trebuie citite cu foarte mare atentie. Exista si alte metode de a lasa investitorul fara bani, in afara de a pierde direct bani din contul lui. Pe de alta parte, investitorul sa nu se astepte sa faca cine stie ce profit, managerul isi poate trage de partea lui aproape tot profitul, prin manevre cu alte conturi. De exemplu, sa presupunem ca la un moment dat, prin stiinta ori prin noroc, M a reusit sa faca 300 de parai profit. Nici nu e greu, este doar 0.3% din cont, si sunt convins ca orice vamist, chiar si incepator, poate face asta. Din acest profit 200 sunt ai lui, 100 sunt ai investitorului, si sunt bani pe care M poate sa ii piarda, pentru ca ei sunt PESTE cei 100 de mii. Mai departe M nu stie daca va reusi sa faca profit, asa ca el se hotaraste sa sacrifice o parte din cei 200 de parai ai lui, deocamdata nesiguri, pentru 100 de parai SIGURI. El pune un bet de 3 miniloturi la intamplare, sa zicem buy, cu target la 100 de pipsi si cu stop la 100 de pipsi, si in acelasi timp, pe un cont separat, pune un sell cu target la 100 de pipsi si cu stop la 100 de pipsi, dar de data asta doar un singur mini-lot. Daca piata urca 100 de pipsi, el pierde 100 de parai pe contul propriu, dar a castigat 300 pe contul clientului, din care 200 sunt ai lui. Daca piata cade 100 de pipsi, el a revenit pe BE pe contul clientului, dar a castigat 100 de parai pe contul propriu. Practic, oricum ai suci-o, el isi trage cate 100 de parai pentru fiecare doua beturi puse pe contul clientului, daca unul dintre aceste doua beturi este profitabil. Adica banii lui cresc incet dar sigur, cu conditia ca el sa castige cel putin 50% din beturi, iar pe celelalte sa le acopere jucand contra lor pe contul propriu, cate o treime. De fiecare data cand contul clientului revine la 110 mii, "munceste" sa faca un profit mic. Din care doua treimi sunt ale lui, cu care poate sa se joace o bucata de vreme, na-ti-o tie da-mi-o mie, si isi trage o treime din total in contul lui, ori pierde din contul lui o treime, dar face doua treimi comision din profitul clientului. Nici nu e foarte greu, practic el are nevoie de cineva sa suporte o treime din pierdere. Practic, odata ce are profit peste cei 110 mii initiali, banii care sunt in plus sunt 1/3 ai clientului, 2/3 ai lui. El se poate opri si incheia socotelile cu clientul, ori poate risca o jumatate din profitul propriu, in dauna clientului, punand beturi la intamplare, si luand de fiecare data o treime din fiecare bet (ca nr de loturi) is directie opusa pe contul propriu. El poate continua sa castige pe contul clientului, caz in care clientul castiga 1/3 din noul profit, iar managerul 1/3 (pentru ca el ia 2/3, dar pierde pe contul propriu o suma echivalenta cu 1/3 din noul profit), ori poate sa piarda pe contul clientului, caz in care clientul suporta 1/3 din pierdere, managerul suporta 2/3 din pierdere, dar astia sunt bani pe care el inca nu ii are, sunt la client in cont, in schimb el castiga 1/3 in contul propriu. Daca contul ajunge inapoi la 110 mii, M are in contul lui personal 1/3 din profitul maxim realizat pe contul clientului. Clientul nu are nici un profit. Asta este doar un exemplu simplu, se poate ca M sa piarda un bet si sa castige un bet, de 100 de ori, si ambele conturi sa stea pe loc, el nu are cum sa stie dinnainte care bet va fi profiotabil si care nu, ca sa hedgeuiasca cu o treime pe contul propriu, dar am dat acest exemplu ca sa intelegeti cum vine treaba. Exista variante mai complicate prin care managerul poate muta profitul nesigur din contul clientului intr-un profit mai mic dar sigur, intr-alt cont separat, si asta e posibil din doua motive, unul este ca faptul ca clientul suporta o treime din pierdere, altul este ca comisionul de doua treimi este exagerat de mare. Practic un fund manager are comision intre 15 si 20%, poate uneori 18%, ori chiar mai mic. 67% este exagerat de mare. Bineinteles, managerul trebuie sa faca oarece eforturi sa castige cel putin beturile initiale, si trebuie sa faca eforturi sa castige ori de cate ori contul se apropie de cele 110 mii. Nu e chiar asa de simplu, dar e oricum mai bine decat daca M ar tranzactiona doar cu banii lui. Pentru ca in rest e "relax". Mai exista posibilitatea sa ai mai multi clienti pe care sa ii tranzactionezi unul impotriva celuilalt, dar asta merge doar daca clientii te lasa sa cobori sub cei 100 de mii, altfel nu faci decat sa pierzi, pentru ca muti banii tai dintr-un cont in altul, in contul in care pierzi suporti pierderea singur, in contul in care castigi imparti castigul cu clientul, deci iesi in pierdere. Daca am zis vreo prostie, sa fiu scuzat, aici e ora 2 noaptea, ma duc la nani. Abia s-au linisit pocnitorile si focurile de artificii (ziua regelui, una din cele mai mari sarbatori tailandeze, father's day in Thailanda, totodata. Și nu, nu il cheama Nicolaie pe rege! haha, m-a intrebat wildcat pe privat, evident omu a vrut sa faca o poanta, dar in contextul in care discutam a fost foarte funny, am ras cu nevasta-mea sa picam sub masa, by the way, mâine sunt liber, pe chestia asta cu ziua regelui)

Si ca tot suntem la categoria "jocuri", hai sa mai divagam... Se da urmatorul joc: un profesor joaca impotriva a doi studenti. Studentii nu pot comunica intre ei in nici un fel, nu se cunosc, nu s-au inteles intre ei dinnainte, dar fiecare poate auzi ce spune celalalt, și bineinteles, amandoi GÂNDESC. Profesorul scrie pe doua petece de hartie doua numere intregi, pozitive, mai mari ca zero. Pot sa fie egale sau nu, nu conteaza, si nu exista alta restrictie decat ca ambele numere sa fie pozitive si intregi. De exemplu 17 și 11. Apoi profesorul dă fiecarui student cate o hartie dintre cele doua, cu numarul scris pe ea, nici unul dintre studenti nu stie ce numar are celalalt student. Dupa care profesorul scrie pe o tablă, care este vizibilă ambilor studenti, alte doua numere intregi, pozitive, unul fiind ales la intamplare, iar celalalt fiind suma celor doua numere date studentilor. Pe exemplul nostru, acestea pot fi 28 si 31. In ordinea care vrea el. Studentii pot fi intr-o sala de clasa separati de un perete, paravan, sau pot fi in clase diferite si comunica prin niste butoane cu beculete, rosu/verde, ca la concursurile televizate, etc, asta nu are nici o importanta. Ei nu se pot vedea unul pe altul, sa spunem ca se pot auzi, desi aceasta este oarecum irelevant pentru solutia problemei. Acesta este setup-ul jocului. Cum se desfasoara jocul? Foarte simplu. Profesorul intreaba pe primul student: "Știi ce număr are colegul tău?". Studentul raspunde cu "Da" sau "Nu". Orice alt raspuns, orice maraiala, orice tentativa de a transmite alt fel de informatie, atrage dupa sine terminarea jocului, caz in care echipa studentilor pierde jocul, iar profesoriul castiga. Pentru versiunea cu camere diferite si beculete, studentul poate apasa butonul care aprinde becul rosu, ori pe cel care aprinde becul verde, ma rog, ati inteles ideea. Dacă răspunsul este DA, studentul trebuie sa spuna ce numar are colegul lui, si daca raspunde corect, jocul se termina si studentii castiga. Daca spune DA, dar raspunde gresit legat de numarul colegului, jocul se termina si studentii pierd. Daca raspunsul este NU, atunci profesorul se mută la celalalt student, căruia îi pune aceeasi întrebare: "Stii ce numar are colegul tau?" Daca studentul spune DA, el trebuie sa spuna numarul, daca ghiceste, studentii castiga. Daca nu ghiceste, studentii pierd. Daca al doilea student spune si el "NU", profesorul se muta la primul student, caruia ii pune aceeasi intrebare și totul se repetă până când unul dintre studenti spune DA, ori pana cand ciclul s-a repetat de un numar de ori mai mare ca suma celor doua numere de pe tabla. Daca unul dintre studenti spune DA la un moment dat, el trebuie sa spuna numarul patenerului, si in caz in care ghiceste, jocul se termina si studentii castiga. Daca spune DA si nu ghiceste, jocul se termina si profesorul castiga. Daca nici unul dintre studenti nu spune DA, adică fiecare repeta NU, NU, NU... etc la fiecare tură cand profesorul intreaba, și jocul ciclează de un numar de ori mai mare ca suma celor doua numere scrise pe tabla, profesorul castiga. Deci fiecare student are un numar, nici unul nu stie numarul celuilalt, ei nu se vad intre ei si nu pot comunica in nici un fel, ei amandoi vad o aceeasi tabla pe care sunt scrise doua numere, unul dintre numerele scrise pe tabla (nu se stie care) este suma celor doua numere de la studenti. Toate cele patru numere sunt intregi si mai mari ca zero. Studentilor li se pune repetat si alternativ (adica odata unuia, odata celuilalt) o aceeasi intrebare ("Stii numarul colegului tau") si ei pot raspunde doar cu DA sau NU, nimic altceva. Asta ca sa va aduceti aminte ca la scoala profesorul face ce vrea el si studentii sunt cu mainile legate, hihi, asta era o gluma, sper ca profesorii de pe aici sa nu o ia in serios. Fiecare student poate auzi raspunsul colegului. Explicatie ajutatoare: faptul ca fiecare poate auzi raspunsul colegului este irelevant, daca se stie care este studentul care va fi intrebat primul. Cel de al doilea student stie ca primul a raspuns "NU", odata ce profesorul il intreaba si pe el, iar primul va sti ca al doilea a spus "NU" odata ce profesorul vine inapoi si il intreaba din nou pe primul, si tot asa. Deci faptul ca studentii aud ce spune celalalt este irelevant, se poate tot asa de bine ca ei sa nu poata comunica in nici un fel, ori sa fie in camere diferite cu un pupitru cu beculete, rosu=nu, verde=da, etc si beculetele sa fie vazute doar de catre profesor, nu si de colegul studentului care raspunde. De asemenea, tabla este inutila, fiecare student poate primi de la inceput o foaie cu trei numere, primul este numarul lui, iar celelalte doua sunt numerele care ar fi trebuit scrise pe tabla. Chestiile astea nu schimba solutia problemei. Studentii se pot afla pe continente diferite, fara a sti unul de celalalt, ei discuta prin telefon DOAR cu profesorul, ei nu pot discuta intre ei, nu se cunosc, nu stie unul unde se afla celalalt, etc, dar in acest caz studentii stiu "ordinea", adica "eu sunt studentul care voi fi intrebat primul", respectiv "eu sunt studentul care voi fi intrebat al doilea". Premiul este de un milion de dolari, pentru cine castiga. Respectiv daca profesorul castiga, el ia un milion de dolari. Daca studentii castiga, ei isi vor imparti frateste milionul, fiecare cate 500 de mii de parai. Intrebare: Daca ati participa la un astfel de joc, din care echipa ati dori sa faceti parte? Adica ati dori sa fiti unul dintre cei doi studenti, sau sa fiti profesorul?

@sec Este un joc al probabilitatilor, insa nu este deloc avansat. Astfel, consider ca accentul cade pe inteligenta emotionala mai mult. Chestia asta zic eu ca se aplica traderilor tehnici mai ales. Cand lucrurile devin mai serioase(gen manageriat fonduri) ma gandesc ca datele problemei se schimba si nu am o parere competenta.

grrrr, haha, rasbidule, mi-ai stricat toata poanta cu filmuletul ala al tau... foarte bun filmuletul de altfel (nu il stiam). Ideea e foarte simpla, presupunem ca ar fi mai multe usi. Sa zicem 20. Eu trebuie sa ma intreb pe mine insumi "ce sanse am eu sa nimeresc masina la prima incercare, din 20 de usi?". Desigur, sansa mea ca sa nimeresc este de 1/20, adica 5%. Sansa ca masina sa se afle in spatele uneia dintre celelalte usi, oricare ar fi ea, este de 19/20, sau 95%. Sper ca pana aici e clar pentru toata lumea. Faptul ca moderatorul deschide sau nu deschide alte 18 usi nu are nici o importanta. Practic el ma intreaba "vrei sa ramai la usa ta, sau sa alegi una dintre celelalte?", cu sau fara a le deschide, este acelasi lucru. Daca spun da, tocmai am ales complementarul, schimbarea de variabila de care vorbeste teoria probabilitatilor. Deci in cazul asta, daca moderatorul deschide alte 18 usi, sansa mea de a avea masina in spatele usii alese de mine este tot de 5%, nu s-a schimbat cu nimic. Sansa ca masina sa fie in spatele usii celeilalte ramase inchise (una dintre celelalte 19) este desigur 95%. Daca as avea 100 de usi, am sansa de 1% sa nimeresc din prima. Si sansa de 99% daca schimb usa aleasa de mine cu "celelalte 99 de usi". Treaba lui daca deschide 98 dintre ele sau nu. Revenind la problema noastra, sansa de a gasi masina din prima este 1/3. Sansa ca ea sa fie in spatele uneia dintre celelalte 2 usi este de 2/3. "Vrei sa ramai la usa ta, sau sa schimbi, pentru celelalte doua usi la un loc?", cam asa sună intrebarea, de fapt. Astfel pusa problema, acum e clar ca schimband usa, avem de fiecare data 66.6% sanse. Cei care ati gandit asa, fara sa stiti problema inainte, probabil ca aveti sanse sa faceti cariera in analiza tehnică, si sa deveniti (ori sa ramaneti) profitabili pe termen lung. Eram pregatit sa vin cu niste explicatii mai amanuntite, si eventual o legatura cu forexul. De fapt de aia am si adaugat varianta a treia, cu 50%, o inventie personala care nu apare in problema originala (by the way, eu am raspuns corect la ea de prima data, cand mi-a spus-o cineva demult). Am spus-o si eu la altii si am vazut că tipi foarte destepti, ingineri de la mine, chiar si manageri, care stiu sa ia decizii corecte in cele mai multe situatii din viata reala, sunt tentati sa spuna ca sunt doua usi, deci sansele sunt fifty-fifty. Eu cred ca cei care ati raspuns cu 50/50 ar trebui sa va concentrati mai mult pe analiza fundamentala, obviously calculul probabilistic nu este unul dintre punctele voastre forte, dar asemeni inginerilor si managerilor de care va vorbeam mai sus, probabil asta implica ceva capacitate analitica, pentru ca raspunsul este oricum mai bun decat sa ramai la usa initiala. Practic daca dai cu banul ai mai multe sanse decat daca ții cu dinții de prima ușă. Cu ceva studii fundamentale sti putea face cariera mult mai sănătoasă pe forex. Cei care au "ramas la usa initiala", cred ca ati putea face ceva cariera in forex ca si contrarieni, daca motivatia voastra a fost alta decat probabilistica (daca ati motivat ceva de genul "ăsta incearcă să mă fraiereasca, sa schimb ușa", etc. in mintea voastra, "jocurile sunt deja facute" etc, asta este motivatia contrarienilor, a se citi investopedia). Daca ati ramas la prima usa din ratiune strict probabilistica, cred ca e mai bine sa va lasati de forex. Veti pierde bani. Faza cu "m-as oftica dacă...", well, cine nu s-ar oftica?? probabil ca si eu m-as oftica daca nu as nimeri masina, indiferent ca am schimbat usa sau nu, hahaha... Interesant ca vreo cativa care mi-au trimis raspunsul pe PM si nu au vrut sa participe direct la sondaj, au venit cu motivatii asemanatoare. Eu cred ca daca vrem sa facem bani in forex ar trebui sa invatam intai sa nu ne pară rău după profitul pe care am fi putut sa il facem daca am fi facut asta sau aia. Eu am intotdeauna prostul obicei sa ies prea devreme din tradinguri profitabile, dupa ce ies piata se mai duce de nebuna. Era o vreme cand ma ofticam de nu mai puteam, uneori chiar intram iar, piata se intorcea si pierdeam o parte din profit, ori chiar o suma mai mare ca profitul proaspat realizat. Una dintre cauzele pt care am devenit profitabil este că am inceput treptat sa inteleg ca orice bet inchis este de domeniul trecutului, indiferent ca a fost inchis cu profit sau cu pierdere. Maine e o alta zi, iar piața pute de oportunitati. Daca vrei sa pierzi alti bani, ori sa faci un alt profit, nu-ți fie frică că nu vei mai avea oportunitate și mâine. Mai ales sa pierzi, hehe... Acuma, daca s-a stricat jucaria, well.. nu mai are rost sa continui, probabil ca de acum incolo toti vor vota "schimbarea", asta ca sa incheiem cu iz politic... haha...

grrrrr.... .... grrrrr... .... tot vreau sa zic ceva, dar nu imi vine altceva in minte decat mârâială... măi oameni buni, puneti-vă mintea la contributie, ce naiba. Cinci sute de parai???? Pentru 10, 17, 20 de semnale??? Păi daca ăla care vă oferă "chilipirul" ăsta are semnale asa de bune, doar plecand cu un cont in centi de 10 parai la un broker de rahat ca liteforex, brokerul iti mai da 5 parai pt prima depunere si 30% bonus (pe care nu poti sa il scoti, dar ai mai mult in margine, si tot profitul pe care il faci il poti retrage) deci pleci cu equity de 10+5+3=18 parai, la leverage de 200 la 1 poti traidui leverat real de peste 100 la 1, si cu semnalele alea bazate pe care le ai, faci 500 de parai in cateva tradeuri. Daca ar exista asa trader, atunci ăla nu are nevoie de 500 de parai de la voi. Pentru el 500 de parai sunt ciubucul pe care îl dă la chelner de fiecare data cand ii aduce cate o bere... O investitie se merită făcută dacă aduce profit. Deci daca el vă cere 500 de parai, inseamnă că el consideră că cele 7, 12, 14 semnale au potenţial mai mare de 500 de parai. Altfel voi nu aţi da 500 de parai să faceti doar 27 de parai total in urma celor xxx semnale si să ieşiţi in pierdere cu 473 de parai... Deci cele xxx semnale pot aduce mai mult de 500 de parai. De ce nu le tranzacţionează el, să facă 500 de parai, şi să vă lase in pace? Nu ii trebuie decat caţiva dolari, daca nu ii are inseamnă că a trăit degeaba pe lume până la ora asta, deci nici pomeneală să ştie să facă bani, decât din furat si fraierit lumea, pentru că doar banul nemuncit dispare aşa repede, cel muncit e economisit... Era o perioada cand primeam regulat cereri de la vamisti care voiau sa imi ofere bani pe mână să mă ocup de ei. Nu stiu ce prostii scrisesem pe aici că veneau tot felul de mesaje de genul "sunt in budă si am nevoie de bani" sau "mama e bolnavă si imi trebuie nu stiu cat pt medicamente" (nu e poanta! chiar am primit asa ceva!) si toate mesajele incheiau iremediabil cu "deci daca iti dau xxx parai sa faci trading cu ei, cat profit imi dai in zzz zile/saptamani/luni?". Ca şi cum eu aş fi fost mama omida... Nu m-am incumetat niciodata, pentru ca mi-a fost frică de presiunea psihologică pe care o implică aşa ceva, tot timpul aş fi cu morcovul in cur că pot pierde banii si las "investitorul" flămând, fară o coajă de pâine. Nu poti sa faci trqading cand ti se zbulreşte pielea pe spate, nu vei reusi decat sa pierzi bani. Iar ăla care a scornit vorba aia romaneasca care spune că "de ce te temi nu scapi" nu a fost prost. Mergeti pe treadul cu "loserii anonimi" si recititi bucata aia unde Elder povesteste de tradingul cu cateva mii de dolari in cont pentru intreţinerea intregii familii, şi despre cultura intensivă a guliilor. Eu in afara de banii mei personali, nu m-am incumetat niciodata sa pierd banii altora, cu o singura exceptie, actualul "investitor" pe care il am, dar care mi-e prieten si rudă si "are de unde", daca aveam eu banii lui nu mai visam la facut trading, ci doar la dormit pe plajă. Probabil ca de aia nu ii am până la vârsta asta, pt ca toata viata am visat la dormit pe plaja, in loc sa visez cum sa muncesc ca să ii inmultesc pe cei care ii aveam... dar asta e alta poveste, ţine de mentalitatea individuală. Eu muncesc o jumatate de zi, iar uneori (incluzând testarea) mai multe zile, sau chiar mai multe săptămâni (incluzând suportul tehnic) ca să fac un expert, pentru care nu pot, in conştiinţa mea, să ii cer unuia mai mult de 50 de euro pentru ca ŞTIU că strategia respectivă nu va funcţiona pe timp lung, ori că va necesita imbunătăţiri continue, şi de fiecare dată ii spun clientului ce cred eu despre implementarile si strategiile respective. Cei carora le-am făcut experţi pe bani pe vamist pot să confirme (şi nu sunt puţini!). Pe când alţii nu se sfiesc să ceara 500 de parai pentru 2-3 "sfaturi tehnice"... grrrrr.... iar m-am blocat, cu dinţii strânşi... Tipii care va cer bani in acest fel sunt niste şărlătani, TOŢI, fără nici o exceptie. Daca s-ar pricepe să facă bani, nu ar cere de la voi. Nici unul dintre ei nu a venit pe lumea asta ieri-alataieri, cu pluta pe Bahlui, toti au cativa ani buni in spate, deci daca nu s-au priceput sa faca bani pana acum, nu se pricep nici acum. Ori te pomenesti ca vreunul dintre ei s-a deşteptat brusc si de acum stie sa faca bani, dar daca nu are cu ce sa inceapa, inseamna ca pana acum nu a stiut, deci in mod cert a invăţat peste noapte. Eu nu as da bani unui asemenea individ. Ei nici nu realizeaza cat de ridicoli sunt. "Nu am nici un ban, dar imi dai tu, si facem profit impreuna". Adica "eu fac profit cu banii tăi, ca eu nu am, pt că până ieri nu ştiam sa fac profit". ("Dacă aş fi ştiut, aveam banii mei până acum, nu aveam nevoie de banii tăi"). Ridicol! Adică "am trăit 20 sau 30 sau 40 de ani până acum, am fost la fel de destept, ca doar nu m-am desteptat dintr-odată, şi in tot acest timp nu am reuşit să stâng cateva sute de parai să traiduiesc singur semnalele alea bazate pe care le ştiu numai eu, şi am nevoie de banii tăi pentru asta". Mânci sacâz, vorba băieţilor alora de la Paraziţii... Mulţi de pe aici sunteţi oameni inteligenţi, unii sunteţi absolventi ai unei facultaţi, v-aţi tocit coatele prin licee si şcoli inalte timp de 4, 5, 10 ani, ca să deveniţi competenţi ca doctori, ingineri, profesori, programatori, electricieni, ori mai ştiu eu ce, aţi invăţat din experienţa de viaţă personală că nu se poate dobândi competenţă decât dupa ore şi zile nesfârşite de studiu şi de muncă, şi vă lăsaţi fraieriţi de scursuri sociale de astea care vă oferă "competenţă îmbuteliată la pachet, contra cost". Competenţa se dobâdeşte in ani de muncă. Ea nu poate fi livrată "la pachet", e ca şi cum unii şi-ar cumpăra diplomele de chirurg fără sa vadă in viaţa lor cum arată un bisturiu. Cu alea nu veti reuşi niciodata in viaţă să faceţi nici o operaţie reuşită, nu veţi vindeca nici un pacient, nu veţi face bani. Nu veţi face nimic! Când eraţi mici nu aţi invăţat dintr-odată să mergeţi in picioare, până nu v-aţi târât prin praf cateva luni. Nimeni nu se poate ocupa de banii vostrii aşa cum vă puteţi ocupa voi inşivă, pentru că nimănui nu-i pasă de ei aşa cum vă pasă voua, care aţi muncit pentru a-i avea. Nu vă daţi banii pe mâna nimănui. Invăţaţi să tranzacţionaţi. Staţi pe demo cateva luni, cel puţin 3, cel mult 6, apoi intraţi pe real. Statul pe demo mult timp nu e bun, pentru că vă deformează stilul. Pe real e cu totul diferit. Deschideţi un microcont (adica cu lot minim foarte mic, ori cu tranzactionare direct in dolari), ori un cont in cenţi (unde lotul este de 100 de mii de centi, si daca se permite minilot sau microlot, puteti tranzactiona cu minimul de 100 de parai sau chiar 10 parai pe bet, la liteforex este 100). Sunt posibilitati de alegere nelimitate, cei mai multi brokeri buni oferă aşa ceva la ora actuală. Depuneti in fiecare lună câte 5 dolari, ori 10, ori 100, dar nu mai mult de 300 dacă sunteţi la inceput. Niciodata nu incepeti cu un cont mare. Lăcomia pierde omenia. Indiferent de rezultatul lunii precedente, depuneţi bani in continuare luna urmatoare, aceeasi sumă. Daca ati facut profit, depuneti alti bani peste ei luna viitoare. Dacă aţi pierdut toti banii, nu mai depuneţi alţii până luna următoare, staţi si urmăriţi piaţa, studiaţi tradingul pe cere l-aţi făcut, vedeţi care au fost greşelile. Ţineţi un jurnal de trading in care să scrieţi ce v-a facut să intraţi ce v-a facut să ieşiţi. Nu preţuri, nu stopuri, nu rahaturi pe care le puteţi afla cu 3 clickuri in metatradrer's account history. Alea se scriau in jurnal odată demult pe vremea cand s-a apucat Elder de trading. Scrieti in jurnal ceea ce NU puteţi afla din metatrader. De exemplu dacă vă era somn cand aţi deschis tranzacţia, ori dacă aţi ieşit din ea pt că v-a fost frică. Dacă eraţi nervos sau beat si ati pierdut. Asteptati luna următoare depuneţi alţi bani, 5 parai, 10, 100, 300, cât vă lasă inima, şi incercaţi să nu mai faceţi greşelile anterioare. Nu mai tranzactionati cand sunteti beat sau nervos, daca asta v-a facut sa pierdeti. Căutati un pattern "sentimental" care sa va faca sa castigati. Poate unii se concentreaza mai bine cand sunt nervosi, iar cand sunt calmi au mentalitate pacifista care ii face sa lase banii pe masa si sa piarda. Poate altii tranzactioneaza bine cand sunt calmi, linistiti, odihniti. Voi vă cunoasteti mai bine decat oricine altcineva. Nu vă auto-minţiţi! NU LEVERAŢI MULT. Leverage-ul vă distruge, fără să vă daţi seama. Se poate demonstra matematic. Există un fenomen numit "eroziune in timp" (traducere proastă din engleză). Ideea e ca leverageul real creşte cu fiecare pip cu care piaţa se mişcă impotriva voastră, şi scade cu fiecare pip cu care piaţa se mişcă in favoarea voastra. In timp, sansa ca betul sa fie perdant creşte, iar sansa ca betul sa fie profitabil scade. Viteza cu care se intampla asta este proportionala cu leverage-ul şi cu timpul cat betul sta deschis. Cu cat leverati mai mult, sansa voastra de a fi profitabili pe timp lung scade. Dacă există doritori, pot explica asta intr-un post mai lung, separat. Ceea ce trebuie să reţineţi, NU LEVERAŢI MULT. Chiar daca nu ati ramas cu nimic din tot ce am postat eu pe vamist, ori din tot ce ati citit pe babypips, ori pe aiurea pe internet, chiar daca nu sunteti de acord cu nici una din idioteniile pe care le spun eu pe aici, faceti un efort si rămâneţi măcar cu asta in cap: NU LEVERAŢI MULT. Nu veţi face profit mare, dar nici nu veti pierde mult. Treptat, de la o luna la alta, o parte din bani vor rămâne in cont, şi contul va creşte cu noile depuneri. Poate unele luni (chiar din prima, de ce nu??) veti reusi să faceţi chiar profit. Nu deveniti super excitaţi, şi nu creşteţi nici depunerile, nici leverage-ul. Nu vă concentraţi pe făcut bani, ci pe trading corect, pe urmaritul unei logici, pe urmaritul unei strategii, cel mai important, incercaţi să nu pierdeţi bani. Treptat veţi căpăta încredere in propriile forţe, iar când asta se va intâmpla, contul va avea in el destui bani ca să puteţi FACE bani. Incercaţi să puneţi asta pe hârtie si să calculaţi cam cat timp vă trebuie, in funcţie de banii pe care va puteţi permite să ii investiti la inceput. Adică in funcţie de banii pe care - in eventualitatea că - dacă ii pierdeţi, să nu se simtă in familie, să nu răbdaţi de foame, ori certaţi cu nevasta, soacra, etc. O să rămâneţi uimiti câţi bani se pot face pe nesimţite, pornind cu un cont de doar 100 de parai, depunand lunar câte 100, si incercand de la o luna la alta să nu ii pierdeţi, eventual să faceţi un mic profit, câteva procente (2, 3, 5%) lunar. Puneţi in excel să vedeţi cum staţi peste un an de zile, chiar daca in cateva dintre aceste luni veti iesi in pierdere. Profesionalismul unui trader se măsoară în capacitatea lui de a acumula equity. Nu în strategie, nu in leverageul pe care il foloseste, nu in money management, nu in mărimea loturilor ori a stop-loss-ului. Nu în câte mii de dolari face pe lună. Nu in ce idioţenii şi barbologie scrie pe vamist . Învăţaţi să acumulaţi equity. Piaţă o să vă spună singură când trebuie să intraţi si când trebuie să ieşiţi. Nu lăsaţi bani pe masă. Când aveţi profit, luaţi-l, cel puţin parţial. Intotdeauna reinvestiti o parte foarte mică din profit. Adica nu mult, capitalizarea e o altă metodă de sinucidere, de care am vorbit mai demult prin alte posturi. Dar nici să nu reinvestiţi deloc mai ales la conturi mici, o parte din profit trebuie reinvestit, altfel contul nu va creşte niciodata destul ca să vă permită să faceţi bani adevăraţi. SL-ul nu este făcut ca să fie lovit. El este pus acolo ca să vă protejeze de calamităţi care v-ar lua din cont mai mult decat v-ar face plăcere să daţi de bună voie. SL-ul nu este pus ca să "dea in SL" când piaţa se mişcă contra voastra. Asemenea ideee este o inepţie care vă ia bani in plusde fiecare dată cand un SL este atins. Daca se misca contra voastra si se duce spre SL, puneţi-i TP scurt, chiar daca e la negativ. Pe o retragere scurtă (tremurătură) a pieţei, acest target poate fi lovit inainte de a fi lovit stopul, si daca de exemplu sunteţi la minus 100 si stopul e la minus 120, lovirea targetului la minus 90 va aduce 30 de pipsi profit faţă de cazul in care ar fi fost lovit stopul. Desigur, dupa ce betul este inchis, se poate ca piata sa se miste in favoarea voastra, până ce betul deja inchis ar fi fost ajuns la break even sau chiar la plus, daca nu ati fi pus target, fără ca stopul să fie atins vreodată. Discuţii nesfârşite.... Să nu vă pară rău după ceea ce "aţi fi putut să faceţi" dacă asta ori dacă aia. Este chestie de preferinţă individuală daca betul care se misca impotriva mea il inchid imediat, ii pun target scurt (in ideea sa pierd cativa pipsi mai putin daca tremură), ori îl las să ajunga până la stop (in ideea ca poate nu ajunge, si se intoarce in favoarea mea). Asta depinde de strategia si de personalitatea fiecaruia. Dar SL trebuie folosit intotdeauna, nu se poate fără el, altfel nu mai este trading, ci gambling. Stocarea a doua containere de fasole de care vorbeşte Elder si alţii. Folositi intotdeauna stopuri largi, chiar dacă asta implică loturi mult mai mici. Atat de largi cât să nu plângeţi cand sunt lovite. Dar folositi-le. Stopurile mici sunt sinucidere, pentru că veţi pierde o gramadă de beturi mici inainte de a face betul ala mare in care să recupereze si eventual să aducă profit. Si făcând o gramadă de pierderi mici, equity-ul scade. Daca scade, leverageul real creşte. Danger! Stopul nu este făcut să fie lovit. Când piaţa se duce impotriva voastra, inchideţi imediat, sau puneţi-i un target scurt, chiar daca este la negativ. Poate că targetul va fi lovit pe tremuraturile mici ale pieţei, eventual, şi veţi câştiga caţiva pipsi in plus faţă de cazul in care aţi fi avut un stop scurt (ori veti pierde caţiva pipsi mai puţin, pt cazul in care asta se intampla cu un bet intrat la negativ). Ori folosiţi orice alte metode vi se par vouă potrivite, inclusiv mutatul targetului la BE++ (ori a stopului la BE++ dacă piata se misca in favoarea voastra de la inceput). Metoda nu contează. Contează să nu pierdeţi bani. Profit nu veti face mult, pentru ca multe beturi se vor incheia cu castiguri mici sau cu pierderi mici, pe intoarceri si pe retestari. La conturi mici nu vă puteti permite sa intrati pe termen lung, pentru mii de pipsi, pentru că nu aveti disponibile loturi destul de mici să faceti astfel de MM, si chiar dacă le-aţi avea (de exemplu la Oanda puteti traidui cu doar un dolar), ce profit se poate face cu asemenea loturi minuscule? Loturile trebuie sa fie destul de mici ca sa nu puneţi contul in pericol sub şenilele tancului numit "leverage", dar ele trebuie să fie destul de mari ca sa vă "doară" cand le pierdeţi, pentru ca altfel tradingul real nu se va deosebi cu nimic de tradingul demo, şi nu ăsta e scopul. In timp vor veni si beturi mai mici si beturi mai mari, si vor fi si cateva beturi grase, cu plus mult. Veti invăţa să lăsaţi profiturile să creasca la soare, si să nu pierdeţi mult in zilele cand cerul e acoperit de nori. Pentru că inevitabil, veţi avea si zile bune şi zile proaste. Dar cand veti trage linie, equity-ul va fi pe plus. Şi peste un an de zile, poate doi, in funcţie de capacitatile fiecaruia, veţi putea să daţi cu tifla excrocilor care vă cer bani, care vor să se ocupe de banii vostrii, ori care vă cer bani ca să se ocupe de banii voştrii... yaaarrrrr.....

well, daca tu intri cu 1000 in piata asta inseamna 10 centi pe pip, si presupunand ca faci de fiecare data cei 10-15 pipsi, tocmai ai facut 1 parai, sau un parai jumate. Ai nevoie de cel putin 50 de tranzactii pe zi, TOATE incheiate cu plus, ca sa poti trai din asta. Nu confunda banii pe care tu ii depui la broker, si care sunt folositi ca margine, nu confunda acei bani cu banii brokerului, pe care ii tranzactionezi tu. Tu NU tranzactionezi acei bani pe care ii depui la broker. Tu tranzactionezi banii brokerului, si DOAR banii lui. Banii tai sunt folositi doar pentru margine. Daca tu ai 10 mii de dolari in cont si deschizi bet de un lot intreg, 100 de mii, acei 100 de mii sunt TOTI ai brokerului. Brokerul isi ia 500 de parai din banii tai, daca marginea e de 0.5% (leverage maxim permis de 200 la 1), pe care ii pune deoparte si ii tine blocati pana inchizi tu tranzactia, ca sa se asigure ca nu pierzi din banii LUI mai mult decat ai tu depus in cont. Dar de tranzactionat, tu tranzactionezi banii lui, leverat 10 la 1 (daca ai bet de 1 lot si 10 mii in cont). De aia de numeste leverage de 10 la 1 si nu de 9 la 1. Conceptia ca tu pui 10 mii pe masa si brokerul vine cu restul de 90 de mii ca sa poti tu tranzactiona un lot, este gresita. Un bet de un lot trebuie privit ca o investitie de 100 de mii de dolari, si nu ca una de 10 mii, cat ai in cont, ori - mai rau! - ca una de 500 de parai, depusi ca margine. Daca tu te duci sa iti cumperi o masina care costa 100 de mii de parai, in mod cert o sa te scarpini doua zile in jurul ei, o sa ceri toate detaliile tehnice, o sa vrei test-drive, etc, inainte de a scoate vreun ban din buzunar. Pe cand ca trader, cei mai multi dintre noi, avand 10 mii de dolari in cont, ar arunca pe piata un lot fara macar sa clipeasca din ochi. "Blearh! Leverage real de 10 la 1. Normal ca imi permit!". Man! aia e 100 de mii de parai! O suta de mii de parai! Greseala multor traderi este aceea ca isi inchipuie ca "intru cu 1000 de parai pe piata". Aia sunt "garantia" data brokerului ca sa te lase sa tranzactionezi banii LUI. Daca tu ai 1000 de parai in cont si pui bet de 100 de mii de parai, atunci cu aia 100 de mii castigi sau pierzi, nu cu cei 1000 pe care ii ai in cont. Si la doar 100 pipsi contra ta, ai pierdut tot contul. Daca tu ai cont de 1000 de parai si joci miniloturi, atunci tu intri pe piata cu 10 mii de parai de fiecare data, nu cu 1000 de parai. Daca unul are un milion in cont si intra pe piata cu 10 loturi de fiecare data, iar tu ai doar 10 mii in cont si intri pe piata cu 10 loturi de fiecare data, tu ESTI EGAL cu cel care are un milion, amandoi aveti aceeasi expunere, de 100 de parai pe pip, si aceasi "putere" in piata. Diferenta este ca el e leverat 1 la 1 si isi permite sa piarda de cateva ori la rand, ori isi permite miscare a cursului de 5-6% contra, fara sa il doara capul, pe cand tu esti leverat 100 la 1, si doar la o miscare de 1% a cursului contra ta, ai pierdut TOT contul. Nu esti primul care imi spui, mai direct sau mai aluziv, ca privesc... cam de sus. E impresia ta, nu vreau sa te contrazic. O sa aiba grija Piaţa (cu P mare) sa te contrazica, atat pe tine cat si pe mine. Big Shark is the king, noi suntem maruntei. Treptat o sa inveti sa privesti Piata cu respect, iar daca vei reveni sa citesti acest tread iti vei da seama singur cum suna aia 15 pipsi siguri pe bet. Eu ma pricep la dat sfaturi si la criticat, e drept, daca ma pricepeam si la trading asa cum as fi vrut sa ma pricep, well... intr-adevar nu ma mai prindeati pe aici. Stateam cu indicatorul la soare undeva pe o plaja insorita...

Sunt activ pe bursa din Romania de cca 4 ani cu toate ca o urmaresc de mai mult timp. Rezultatele obtinute pana acum sunt mai mult decat multumitoare ceea ce m-a determinat sa ma rezum doar la aceasta piata. Si totusi nu poti afirma, mai ales public ca esti investitor serios sau de succes daca nu cunosti si alte piete cu atat mai mult pe cea mai complexa ... FX. Numele meu este Traian Stan. Am incercat si inca incerc, mai ales in ultimii doi ani, sa transmit si altor investitori aceasta dorinta de a cunoaste cat mai mult si mai bine despre piata de capital, mai ales cea de actiuni. Stiam ca odata si odata va veni timpul sa ma apuc sa studiez si piata FX insa sunt convins ca pentru orice investitor serios trebuie sa fii activ pe cat mai multe tipuri de piete pana gasesti sistemul cel mai convenabil de investitii care ti se potriveste. Recunosc ca nu am fost activ pe piata forex pana acum, insa am luat decizia de a o studia temeinic "pentru a nu-mi prinde urechile" Alte motive sunt legate exact de oportunitatile permanente (a nu se face trimitere la overtrading) indiferent cum evolueaza economia unei tari sau cea mondiala. Chiar si in cazul unui proces de globalizare se realizeaza un echilibru al sistemului fara de care acesta nu se poate regenera, ori cine doreste asa ceva. ? Asa ca voi ramane o perioada in umbra urmarind mai mult activitatea expertilor de la care sincer am multe de invatat. Se spune ca pentru a fi bun trebuie sa ai mentori buni ori eu cred ca exista multi traderi buni pe acest forum si nu numai atat, sunt si doritori sa arate si altora ce cunosc. Avand acelasi temperament, cred ca acesta a fost un motiv serios pentru a deveni membru al acestui forum. Multumesc administratorului si membrilor veterani pentru ingaduinta.