Liderii comunității

Nu c-as fi eu foarte umblat prin lume, nici vorba, dar nu pot sa nu observ cat adevar se afla in vorbele lui Cartarescu in articolul de mai jos. Fragmentul descrie, perfect in opinia mea, cateva mari diferente intre societatea occidentala, vestul, si societatea romaneasca. text de Mircea Cartarescu Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el.Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi. Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi. In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si propriile victime intr-o societate profound alienata psihic, o societate isterica. Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate.Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

Sunt in Romania fonduri de investitii reale, reglementate, detinute de banci, care ofera astfel de servicii, dar la care totusi lumea nu subscrie. In cele mai multe cazuri din lipsa de educatie finaciara, iar unele dintre cazuri de frica unor tepe gen SOV... Ori tu vi pe un forum frecventat in mare parte de investitori retail care vad forexul ca pe un joc si care nu ar baga mai mult de cateva sute de dolari in el si intrebi "bai, fiti atenti, va dublez banii in fiecare an, care va bagati?". Chiar te asteptai sa primesti vreun raspuns? Sa zicem totusi ca ar fi persoane interesate sa investeasca intr-un PAMM aici pe forum. Uite ce trebuie sa faci ca sa ii faci interesati. Pune in primul rand un CV. Spune-ne cine esti, cum te cheama, ce educatie ai, si cel mai important, cati ani de trading ai? Apoi detaliaza experienta de trading la maxim. Spune-ne ce instrumente ai tranzactionat de-a lungul timpului, descrie-ne in linii mari viziunea ta asupra pietei si metoda ta preferata de trading. Arata-ne apoi un statement care sa se intinda pe macar ultimii 3-5 ani. Dupa ce faci toate astea, descrie-ne precis si care sunt conditiile din contract. Sa zicem ca detaliile legale le-am pune la punct in cele din urma, dar pe mine personal m-ar interesa in primul rand doua aspecte principale: ce comision percepi si cati bani personali ai pus tu in fondul tau. Clarifica macar toate aspectele mentionate de mine si abea apoi asteapta un raspuns. Ceva ma face totusi sa cred ca daca ai oferii toate detaliile cerute de mine oferta ta nu ar mai fi asa interesanta.