Liderii comunității

Cu atat mai mult cu cat asa-zisele banci romanesti sunt sucursale a bancilor straine care, dupa cum stim au si ele probleme ori sunt implicate in scandaluri mari, dupa cum urmeaza: Groupe Société Générale (detine BRD-ul), daca va amintiti marele scandal cu trader-ul care a riscat banii sucursalei de investitii, vorbim de Jérôme Kerviel. Fortis Bank divizie detinuta de BNP Paribas dupa ce conglomeratul Fortis (grup format din banca, fond de investitii si asigurari) a intampinat severe probleme financiare in perioada 2008. ING Group (detine ING Bank) , care in 2012 a cazut la pace cu guvernul federal american pentru o suma modica de 619 milioane de dolari, in urma unei violari a IEEPA si TWEA, dupa ce mutase fonduri prin sistemul financiar american pentru tari inamice SUA (Cuba si Iran). Raiffeisen Zentralbank (detine Raiffeisen Bank) a fost investigata pentru suspiciunea ca a fost implicata in spalarea de bani pentru mafia rusa (Semion Mogilevich). Raiffeisen AG Investment face parteneriat cu Gazprom-ul printr-o dubiasa firma de transport al gazului natural ucrainean: RosUkrEnergo, suspectandu-se ca 1.6 miliarde de dolari au fost spalate doar in data de 29 august 2006. Citibank (parte a Citigroup) a fost banca celor mai zguduitoare scandaluri din istoria financiara a Americii de Nord. Banca ar fi responsabila pentru colapsarea atat a gigantilor vremii: Enron cat si WorldCom. Situatia contabila si financiara a fost ascunsa de mai multi brokeri ai companiei si masluita. De asemenea acelasi lucru s-ar fi intamplat si cu compania Parmalat in 2003, dupa cum depusese plangere insusi directorul defunctului grup (care se reinfinteaza in 2005) Bank of Cyprus, care impreuna cu Banca Transilvania au facut subiect comun de investigatie de catre DIICOT, caci in banca cipriota in urma a multiplelor cumparari a stocuri de actiuni din Banca Transilvania (9.7% in 2009 - reprezentand 58 de milioane de euro, respectiv 20% in 2010). Acuzatiile aduse lui Georgios Christofourou si lui Horia Ciorcila vizeaza spalarea de bani si manipularea actiunilor. Cu atat mai mult cu cat FMI a obligat clientii acestei banci cipriote sa incaseze prierderile datorate crizei imobiliare (atat in perioada salvarii financiare a Irlandei in perioada 2008-2011 cat si cea a insolventelor bancilor suedeze din perioada 1991-1992, decizie foarte controversata ce a stranit ingrijorari ca dopozitorii din alte tari ar putea pati la fel si s-ar putea ajunge la riscul de bank-run. Printre bancile care au raportat prierderi destul de serioase, putem aminti: OTP Bank Romania (parte a OTP Group) care a inchis o parte din sucursale si s-a retras in decembrie 2012 se retrage de pe piata de brokeraj din Romania. Banca Transilvania a caror titluri scazusera dramatic de-a lungul perioadei de crize in ciuda cresterii actiunilor sale, pare sa intapine probleme din cauza lipsei de lichiditati fiind si o banca mica, nefiind sustinuta de o manca mare, din spate; in martie 2013 vand pachetele de actiuni detinute de Dan Ioan Popp şi Carmen Daniela Săndulescu (fondatorii dezvoltatorului imobiliar Impact) in valoare de 6.25 milioane de lei, dupa ce in 2012 banca mai vanduse un pachet de 2.6 milioane de lei apartinand a Broker Cluj. Wolksbank, sufera o a doua lovitura de imagine in 2013 (jaf al unei sucursale din Berlin, Steglitz) dupa ce in urma reglementarilor Bancii Nationale impusese norme de restrictionare a fluxului de numerar catre bancile-mama (2008); in 2009 Wolksbank Romania suferise pierderi de 60-120 de milioane de euro, declarand ca avusese doar pierderi de 34 de milioane de euro. In urma unei investigatii ale auditului se dovedise ca o directoare evaluase in mod exagerat documente pentru obtinerea unor credite uriase. In urma documentarii mele am ajuns la concluzia ca multe banci cipriote si grecesti sunt implicate direct in scandalul recent al impozitarii banilor ciprioti prezinta un risc crescut din prisma faptului caci, in urma manevrelor si schemelor complicate de incercare de plasare a capitalurilor dubioase (provenienta ruso-ucraineana?), provenind din urma activitatilor mafioate, teroriste, si alte activitati ilicite, sunt un potential risc major pentru depozitori, investitori si terte persoane implicate indirect in acestea, inclusiv cetateanul de rand cat si chiar pentru intreg sistemul financiar. Activitatea lor, tipica marilor scheme de inselatorie face obiectul modificarii denumirii lor, vanzarii sucursalelor si a altor parti integrante (assets), constituirea de alte grupuri si conglomarate, adararea la alte grupuri ori le sponsorizeaza pe acestea prin diverse instrumente aparent perfect legale.