tradelover

Frumoasa initiativa, dar ce te faci ca la mine se potrivesc vreo 3 sau patru? hihi. Ar trebui impartit sondajul in trei sau patru sondaje diferite, unu cu profitul ("ce profit ai?"), unul cu experienta ("cati ani de forex ai?"), unu cu riscul ("cat vrei sa risti?"), sau asa ceva, ori ar trebui lasata libera posibilitatea de alegere a mai multor raspunsuri (checkboxes in loc de radio buttons). Edit In eventualitatea ca esti de acord cu ideea mea si nu poti edita singur (stiu ca a schimbat Stefan ceva sa nu mai poata fi modificate sondajele, pt ca unii schimbau raspunsurile cum voiau ori schimbau intrebarile dupa ce altii votau si putea iesi o aiureala) atunci da-mi un semn si cred ca pot modifica eu ca moderator (nu sunt sigur daca pot, ca nu am mai incercat, si nu stiu ce se intampla cu cei care au votat deja daca modific, s-ar putea ca voturile deja exprimate sa se piarda si sa trebuiasca re-votat).

Uite dom'le că mai citim şi lucruri bune despre România pe web! Imi place la nebunie, România pe locul al doilea la managementul de credite (inclusiv rambursare? asta nu stiu) in lume, precedată doar de Ucraina. Pe ultimele locuri, desigur, precum deja ştiţi: Grecia, Spania, Irlanda. Top Performers (aparut acum 7 minute pe Bloomberg). Imi place cum spune "junk-rated Romania", tu-le muma lor în spate de imperialisti adică ratingul nostru ca ţară e aceea de "junk", "garbage", "gunoi", un loc unde nu se merită să investeşti banii... (pentru cine nu stie, google după "junk-rated", ori pe QFinance la dictionar). Păi cum să nu le iei banii? Lasă că le arăt eu lor, numai să îmi vină semnalul ăla serios de intrare pe Euro, şi să vezi cum ii las pe cei de la FMI fără cămaşă pe ei... Grrr...

la vo 2-3 dintre ele cică: "This video contains content from Vevo, who has blocked it in your country on copyright grounds.", țeapă! De unde se vede că e bine să stai în țara ta Oricum, imi place gomi no la, haha, spor mare si la tine!

discutie cu un prieten pe mess, o sa il numesc "prieten" pentru ca nu vreau sa i se vada numele, tipul nu este membru vamist, dar este forexist, si participa la concursul de la dukas, unde pentru cine nu stie, unul dintre premii e un Rolex. tradelover ((12/24/10 23:33:13): si? ce ti-a adus mosul? prieten (12/24/10 23:33:17): am primit cadou un Rolex tradelover (12/24/10 23:33:19): waaa, bravo, sa il porti cu placere prieten (12/24/10 23:33:23): From the lesbians living next door, very nice, but I think they misunderstood when I said I wanna watch! prieten (12/24/10 23:33:39): lol stai c-am glumit prieten(12/24/10 23:33:44): citeste mai sus tradelover (12/24/10 23:34:01): haha, am scris inainte de a apare mesajul tau, a venit cu intarziere tradelover (12/24/10 23:34:05): eu chiar o luasesem in serios, credeam ca ai castigat concursul la dukas prieten (12/24/10 23:34:11): tradelover (12/24/10 23:34:15):

Einstein dies and goes to heaven only to be informed that his room is not yet ready. "I hope you will not mind waiting in a dormitory. We are very sorry, but it's the best we can do and you will have to share the room with others" he is told by the doorman. Einstein says that this is no problem at all and that there is no need to make such a great fuss. So the doorman leads him to the dorm. They enter and Albert is introduced to all of the present inhabitants. "See, Here is your first room mate. He has an IQ of 180!" "Why that's wonderful!" Says Albert. "We can discuss mathematics!" "And here is your second room mate. His IQ is 150!" "Why that's wonderful!" Says Albert. "We can discuss physics!" "And here is your third room mate. His IQ is 100!" "That Wonderful! We can discuss the latest plays at the theater!" Just then another man moves out to capture Albert's hand and shake it. "I'm your last room mate and I'm sorry, but my IQ is only 80." Albert smiles back at him and says, "So, where do you think interest rates are headed?"

beton darzule, haha ce m-ai lovit. Plusul verde de rigoare. Sarbatori fericite si X-mass pe cal alb la toti! Sau sa fi scris pips-mass?

nici unul, cred, in comparatie cu moneybookers. Problema mea este ca am adunat acolo niste bani, in general din dezvoltare de experti (cei mai multi clienti nu folosesc MB si prefera sa imi plateasca cu PP), plus bonusul de 50 de euro al lui Stefan de la un concurs mai vechi, in total aproape o mie de parai, si voiam sa fac ceva cu ei ca sa nu ii retrag la banca si sa ii depun iar (la broker) caz in care as plati comisioane de doua ori. Am cautat si solutie sa ii transfer la moneybookers, dar nu se poate sub nici o forma (deh, firme concurente, se cam scuipa unii pe altii). Sunt pe web tipi care cumpara/vand si una si alta, dar nu am incredere sa fac astfel de schimburi (adica sa dau paypal si sa primesc MB, practic asta vreau, doi dintre brokerii mei accepta MB si sunt multumit asa cu ei) cu persoane necunoscute.

unde ai gasit? poti da un link sau mai bine snapshot de pe ecran? In pagina de web nu pare a fi nicaieri, doar credit/debit card, wire transfer, cec fizic (hartie trimisa prin posta) sau cec electronic (un formular in care bagi seria si numarul cecului, precum si suma). Poate este ceva in platforma (pe care eu nu o am si nici nu am de gand sa o instalez), ori in partea privata a paginii de web (myfxcm, myportofolio, sau cum se cheama acolo unde te logezi pe contul propriu) la care eu nu am acces, pt ca nu mai am de multa vreme cont la ei, de cand au ametit metatraderul ala in asa hal incat sa te faca sa folosesti platforma nativa.

alea din titlul topicului erau dopurile de la şampanie! La Mulţi şi Spornici Ani, Ştefan! Fericire, impliniri şi numai bucurii din partea celor dragi. (well, nu la vamisti ma refer, ci la fameleia ta, mânca-ţi-aş, că noi ăştia vamistii mai mult iti facem bube in cap decat bucurii, haha) Sănătate maximă, că asta e cea mai importantă. Restul vine încet-încet, dacă e sănătate. Hai cu pipşii....

Foarte bine Ciordi! Nota 10! Problema nu ai cum să o găsesti pe gugăl, pentru simplul fapt ca este inventia unui coleg de al meu de facultate mai mic (si ulterior student de al meu, cand am predat niste cursuri pe acolo dupa terminarea facultatii, el era in ultimii ani). In ultimii ani de facultate eram innebunit cu virusii informatici. Parca am mai scris pe vamist, lucrarea mea de licenta a fost in domeniul virusilor, antivirusi, securitatea si protectia datelor. Vreo 8o de pagini scrise mărunţel, cu cod masina (virusi polimorfi dezasamblati), teorie, etc. Si a fost notata cu 10, pe merit, nu pe cafea si sticle de bautura, cum zicea cineva mai sus (daca e intr-adevar asa, e nasol tare pe acasa....). Pe vremea aia eram fascinat de programele astea mici care se "reproduc" in computerul tău ca si cum ar fi alive. Am invatat o gramada de chestii despre programare si calculatoare, dezasambland virusi informatici si incercand sa vad cum sunt facuti. Autorii astui fel de programe erau bineinteles niste experti, pentru ca nu oricine poate scrie un virus destept, care sa fie poliform si sa scape nedetectat de cei mai multi antivirusi existenti la vremea aia. Trebuie sa stii o gramada de chestii despre computere si despre sistemul de operare, multe dintre ele nedocumentate in cartile de specialitate. Gaseam chestii de ma cruceam, nu stiam de unde sa le apuc, apeluri de intreruperi care nu existau in documentatii, algoritmi ingeniosi de criptare a codului executabil, care sa ramana executabil si dupa criptare, etc. Era o lume fantastica, extraordinara. Am si la ora actuala colectia de peste 30 de mii (no joke) de familii de virusi (in total aproape 100 de mii de "indivizi" diferiti, incepand de la batranul "ierusalem", pana la chestii super evoluate de tipul "tremor", "one-half" ori "neuroquila") dezasamblati si comentati, pe care ii pastrez undeva zipaţi pe un colţ de hdd. Pe vremea cand eram ingropat in studiul virusilor informatici, in afară de faptul ca nu prea existau programe antivirus destepte (cele existente ca scanXX, mcaffe, fprot, fpsav, etc, se bazau pe liste de semnaturi si nu puteau identifica virusii noi, in plus puteau da alarme false daca se nimerea ca un program onest sa aiba aceeasi semnatura de memorie), nu prea existau nici carti de teorie, in afara de ceva volume de calculabilitate (programele care isi reproduc istoria si programele care se reproduc sunt discutate la capitolele de masini turing in teoria calculabilitatii, vezi de exemplu cartea de calculabilitate a lui C-tin Cazacu, in mod cert exista si alte chestii mai noi si mai bune in domeniu, dar eu am cam pierdut contactul cu partea teoretica de calculabilitate, cam demultisor, cartea aia e foarte greoaie, pe vremea cand a apărut eram studentul lui şi boul dracului obliga studentii mai slabi să clămpănească in TeX si LaTeX teoreme si demonstratii pe care el să le bage in carte, pentru note de trecere. Cine nu clămpănea, pica la examen. Desi nu eram intre cei mentionati, am fost unul dintre cei care am clampanit cel mai mult, pentru că imi plăcea, eram interesat de domeniu, si m-am ales cu o mentiune de multumire in prefaţa cărţii, haha). Cartea de căpătâi in "virusologie teoretica" era lucrarea de doctorat a lui Fred Cohen, considerat părintele teoriei virusilor informatici. In acea lucrare, Cohen prezintă in premieră mondială o "teorie" a programelor care pot sa isi reproducă sursa (un program al cărui output este programul insusi), si prezintă pentru prima dată noţiuni de polimorfism (un program se poate transforma in alt program, care să arate total diferit, dar sa facă acelasi lucru, respectiv să se transforme in alt program care arată total diferit, si asa mai departe). El prezinta pentru prima dată noţiuni de "genetică" relativ la programare, adica mai multe programe pot "coopera" pentru a produce un alt program, care are caracteritici comune tuturor "părinţilor" lui, si poate coopera mai departe la producerea unei noi "progenituri" informatice. Asemenea chestii existau deja "in the wild", ca virusi informatici, dar nimeni nu pusese mâna pe creion să facă o abordare teoretică a problemei, să arate cu teoreme si demonstratii cât de departe se poate merge, şi cât de puternice pot fi asemenea programe, care eventual cooperează împreuna, "în folosul comunităţii". Cohen era foarte pragmatic, el nu se gândea la programe care sa faca stricaciuni, ci la programe care să fie folositoare utilizatorului. Multe dintre conceptele descrise de el au fost implementate ulterior in sisteme expert industriale, motoare de căutare pe internet, şi multe si multe altele, si mai multe astfel de concepte care au fost implementate si-au găsit cale deocamdată doar spre "latura negativă a forţei", adică sunt implementate doar de catre diferiti virusi informatici si programe care fură parole ori distrug fisiere prin computere. Ca si cu dinamita, Alfred Nobel a inventat-o ca să facă drumuri si poduri şi tunele prin munţi, dar ulterior şi-a găsit calea mai mult in războaie, terorism, chestii legate de distrugere si omor. Cele mai multe dintre conceptele descrise de Cohen si de urmasii săi sunt deocamdată neimplementate in practică, şi nu se stie ce ne rezervă viitorul. De ce aduc vorba de Fred Cohen si de virusi? Well... Problema de care vorbim este o problema tipica de transmitere a informatiilor pe canale ne-oficiale, sau confidentiale. Practic intrebarile care se pun sunt "ce fel de informatie pot transmite studentii unul altuia?", si "cum?". Pentru ca daca ei nu pot transmite nici un fel de informatie, atunci e clar ca dupa primul ciclu de ("NU", "NU"), suntem exact in situatia de la inceput, si studentii nu au mai mult de 50% sanse. In una din cărţile lui, in care imparte virusii in clase, Cohen dă o clasă de virusi numiti "virusi cu canal de informaţii ascuns" (traducere proasta din engleză). El arată cum pot fi definite teoretic o serie de programe care rulează pe terminale diferite ale unei retele Novell, nu au drepturi de supervizer (retea formată dintr-un server central si mai multe terminale), au drepturi foarte restranse si cu securitate foarte stricta pe retea, programele nu pot comunica unul cu celălalt "in nici un fel" permis de reţea, fiecare program in sine este total inofensiv, dar luate impreuna, ele reusesc sa distruga reteaua, adica să treacă prin toate filtrele de securitate si să capete acces de supervizer (Andrew Schulmann dă un astfel de exemplu pt Windows 98 in cartea lui Undocumented Windows). Cum? Foarte simplu, ele reusesc să comunice intre ele prin diferite canale "neoficiale", informatia "privată" deţinută de fiecare dintre ele devine in acest fel informaţie "de domeniul public" pentru celelalte, şi este pusă cap la cap. Ca exemple de canale neoficiale, Cohen dă câteva ZECI de astfel de canale posibile, incepand de la banalul "spatiu pe harddisk", presupunand ca spatiul disponibil pe hdd-ul serverului poate fi citit de fiecare program, un program poate transmite informatii celorlalte pur si simplu creind un fisier de cativa megi si stergandu-l regulat. Programele care stau la pândă recepţionează un 1 de fiecare dată când spatiul pe server scade, si un 0 cand creste. Cu un algoritm de filtrare de zgomotului (si alti useri "normali" creaza si sterg fisiere pe retea in acest timp), si un CRC destept, programele pot coopera intre ele si pot schimba o cantitate incredibilă de informatie. Si asta era doar un exemplu, ele pot folosi mult mai multe metode in acelasi timp. La o prima vedere se pare ca e imposibil, ca si in problema noastra, in care se pare că profesorul are toate cheile, si ca studentii nu au nici o sansa. Prin '94 sau '95 participam cu un echipaj de la facultate la o competitie studenteasca legata de programare. In tren spre Craiova, unde se tinea competitia, s-a incins o discutie despre virusi poliformi (by the way, programul meu care depista si scotea virusi poliformi a luat atunci premiul intai la sectiunea practică, era cumva noutate in domeniu, păcat că nu am perseverat in domeniu, abia peste vreo jumate de an apăreau primii antivirusi cu metode euristice, f-prot, al lui Fredrik Skulason, care depista virusi de tipul "one-half" şi abia peste vreun an de zile f-prot a fost capabil să decripteze si sa scoată integral One-Half-ul, cine ştie ce "skulason" as fi fost eu acuma. Prin 2001 Skulason mi-a oferit un job, in urma unor analize pe care i le-am trimis, dar nu mi-a plăcut Islanda, prea frig, eram deja in Thai). Majoritatea celor din echipaj erau foarte buni la teorie, dar mai slabi pe partea practică. Cumva au facut misto de virusii mei "ce e aia virusi? cu asta vrei tu să câştigi competitia?". Şi eu, ca să nu mă las mai prejos, le-am prezenzat chestiile lui Cohen cu reteaua Novel de mai sus, bineinteles mai in amanunt decat am scris aici. Canale ascunse prin care informatia privată devine publică. Discutia a deviat spre acest subiect, iar colegul de care vă vorbeam in primul paragraf al acestui post, pe numele lui Marian Ciobanu, un tip foarte destept si bun programator (câteva rezultate serioase in domeniul criptării cu chei publice, nu mai stiu nika de el de vo 10 ani), a scos din mânecă problema cu numerele, cu studentii si cu profesorul, un pic diferită de versiunea pe care v-am prezentat-o eu, era un caz mai general, şi mai greu. Vo juma de oră ori mai bine, s-a făcut liniste deplină in compartiment, apoi toti am constatat cu surprindere că fiecare rezolvase problema corect, dar toate rezolvările erau DIFERITE. Magda Ionescu si Tavi Procopiuc (ulterior soţ şi soţie, peste ani doctoranzi la Duke University, la ora actuala profesori pe undeva pe la o universitate prin State, nu mai stiu nika de ei de vreo 7 ani cel putin) au venit cu o solutie analitică cu şiruri de numere intregi si limite, din care nu am inteles nimic, dar restul (inclusiv Marian) au aprobat solutia ca fiind corectă. Mi-a rămas in minte intamplarea, si desigur si problema, pentru că solutia era total impotriva bunului simt, pentru că toti au reusit să o rezolve, pentru că toti au găsit metode diferite, folosind domenii diferite, adică unu a dat un algoritm, altu a dat niste sirusi si a demonstrat că converg, unul a dat o solutie bazată pe inductia matematică, identică cu solutia dată mai sus de Ciordi, etc. Inductiv solutia e foarte simplă, dacă unul dintre studenti are un numar intre cele doua afisate pe tablă, el spune "da" din prima si totul e clar. Acesta e pasul 1. In pasul inductiv, presupunand ca studenti au spus "nu" de un număr de ori, se poate arăta exact ca pe exemplele lui Ciordi, "din pas in pas" cum se face inductia. Interesant linkul acela cu problema si ceasul, este o varianta mult mai simplă (de care nu stiam!) şi mult mai usor de inteles. Mii de multumiri pt link! Eu am mai spus problema aceasta si altora, si era greu sa le explic solutia. Intotdeauna incepeam cu problema cu filozofii si fesurile (un sultan care avea pică pe cărturari prinde trei "intelepti" si le arată 5 fesuri, 3 albe si 2 rosii, apoi ii asează in cerc, stateau turceste si fiecare ii vedea pe ceilalti doi, nu au voie sa comunice intre ei, cineva vine pe la spatele fiecarui intelept si ii aseaza un fes in cap - trei slujitori asează fesurile pe cap in acelasi timp la toti trei inteleptii. Fiecare intelept vede fesurile celorlalti doi, dar nu pe al lui. Daca fiecare spune ce fes are in cap fara sa greseasca, sunt liberi, daca nu atunci li se taie capul. Bineinteles ca inteleptii, după vreo 20 de secunde de gandire spun toti in acelasi timp "fesul meu are culoarea cutare" şi toţi ghicesc culoarea corectă şi scapă cu viaţă. Intrebare: ce culoare aveau fesurile fiecaruia, şi cum au judecat ei?). Această problemă e arhicunoscută, e mai usor de inteles, si este un caz particular al problemei cu studentii si numerele, adica un caz in care multimea "numerelor" este limitată la 5, iar rationamentul are cel mult 3 pasi, trei "ticăituri" de clock de ale lui Ciordi (vezi linkul dat de el). Dacă un tip putea să rezolve problema cu filozofii, sau măcar înţelegea rezultatul, atunci se merita să ii spun despre studenţi şi numere, altfel nu se merita să imi pierd timpul cu el Acum, datorită linkului dat de Ciordi, am un pas intermediar, haha, ca in quiz-ul pt copii, ăla cu cămila pusă în frigider. Şi ca sa nu ziceti că am fost total offtopi, o să vă spun soluţia pe care am dat-o eu la problema lui Marian, atunci in tren. Eu mi-am imaginat in mintea mea imediat un arbore, in care studentii trebuie să navigheze. Pentru exemplul cu 11, 17, iar pe tablă 31 si 28, de care ziceam initial, cum parcurge primul student acest arbore? El judecă asa: "Dacă eu am 11, el poate avea 17 sau 20. Dacă el are 17, el judecă că eu pot avea 11 sau 14, dacă are 20, el judecă că eu pot avea 8 sau 11". Si "cumva", deocamdată nu stiu cum, acest rationament continuă in adancime. Deocamdată nu mă interesează cum. Dar realizati ce se intamplă? este vorba de o listă de forma (rescriu fraza de mai sus pe bucăţi): Dacă eu am 11, el poate avea 17 sau 20. Scriu asta "..... - 17 - 11 - 20 - ....." Dacă el are 17, el judecă că eu pot avea 11 sau 14. Acuma, 11 e deja la cap de listă, il adaug pe 14. Si am: "..... - 14 - 17 - 11 - 20 - ....." Dacă el are 20, el judecă că eu pot avea 8 sau 11. Acuma, 11 e deja la cap de listă, il adaug pe 8. Si am: "..... - 14 - 17 - 11 - 20 - 8 - ....." Practic, in listă numerele rosii sunt numerele pe care pot eu să le am, iar cele albastre sunt cele pe care poate partenerul să le aibă. Această listă este finită. Pentru că invariabil, numerele roşii la un capăt scad (şi nu pot scădea sub zero), iar la celălat cresc (si nu pot creste peste 31). Cele albastre invers. Lista mea completă pentru exemplul dat este foarte simplu de calculat, plec de la 11, numărul meu, si in stanga pun diferenta pana la 28, in dreapta diferenta pana la 31. Si continnui in acelasi mod până nu mai pot. Chiar si pentru numere imens de mari, de care vorbea Dan mai sus, lista poate fi FOARTE scurtă! (depinde de numere, ea poate fi foarte lunga pt numere mici "alese cu grijă"). Dau mai jos această listă, nu mai folosesc culori ca imi e greu sa scriu colorat cu editorul asta, dar vă prindeti voi: 29-2-26-5-23-8-20-*11*-17-14-14-17-11-20-8-23-5-26-2-29 Cred ca v-ati prins cum am construit-o imediat, si ati inteles de ce nu poate fi mai lungă. Sumele a doi termeni consecutivi alternează intre 28 si 31. Unul dintre cei doi de 11 (nu conteaza care) este punctul de plecare, marcat cu **, pe acest exemplu lista a iesit simetrică, dar de obicei nu e necesar sa iasa simetrica, exemplul ales e cam prost, dar l-am ales la intamplare. Imaginati-vă că numerele cu pozitie pară in lista sunt albastre, celelalte sunt rosii (mi-e greu sa le marchez cu acest editor). Si ati văzut cum rationamentul continuă. Da, nu am facut altceva decat să continui rationamentul despre care ziceam mai sus că "continuă, nu stiu cum". Păi asa continuă. Si lista e finită, că mai departe dau de numere negative, la ambele capete. Când am auzit problema, atunci in tren, in cateva secunde aveam deja lista in capul meu. Mi-a luat aproape 10 minute să realizez că cei doi studenti, dacă au dus rationamentul la capăt, ei au in mintea lor ACEIAŞI listă!!!! Ceea ce diferă este doar punctul de plecare. Pentru colegul meu lista va fi: 29-2-26-5-23-8-20-11-*17*-14-14-17-11-20-8-23-5-26-2-29 Tocmai ĂSTA e şpilul! Imaginati-vă lista asta ca o pleteră de usturoi, agăţată in cui din punctul in care are steluţe. La unul dintre studenti, un capăt e iremediabil mai scurt!! Scuzati desenul, nu am timp de desenat arbori ori căciulii de usturoi, am făcut doar un copy-paste direct de aici din post, si rotate text folosind paintbrush, dar voi imaginati-va ca numerele sunt scriese normal, nu rotit, dar fiecare isi pastreaza nivelul pe care apare. Acum lucrurile sunt foarte simple. Odata vazut numarul pe foaie si numerele pe tablă, studentului ii trebuie cateva secunde/minute să isi faca "pletera lui" de usturoi. Apoi cand vine randul lui, daca in pleteră are amândouă ramurile, spune NU si taie primul nivel cu o linie rosie. Primul student care termină una dintre ramurile "pleterei" spune DA si el stie numărul partenerului, pentru că ştie că pletera celuilalt este "balansată mai central". Pentru exemplul dat, eu stiu că partenerul are 17, in exact 8 pasi. Dacă el ar fi avut 20, ar fi spus el "da" la pasul 7. Dacă nu a spus, inseamnă că are 17, si eu voi spune "da" la pasul 8. Well... gata! ma dor degetele de la taste, asta e tot pe azi. Asta numesc eu o problemă rezolvată! Rezolvarea trebuie să fie de asa natură incat să fie constructivă, să vă permită să jucati jocul cu prietenii, fără să fiti matematicieni. Dacă v-ati inteles cu un prieten, puteti juca drept "studenti" la vreun party, in camere separate, il puneti profesor pe vreunul care se dă mare pe la petreceri, fixati o limită la numere, sa zicem 100. Si ii trageti aluia nişte ţepe de o să creadă că sunteţi telepaţi. Odata stiuta aceasta solutie, chiar si un copil poate să joace, dacă ştie să adune si să scadă (să isi facă repede arborii). De remarcat că conditia ca "jocul să cicleze de un număr de A+B+1 ori inainte de a fi declarat castigat de profesor" era prea relaxată. Practic in orice situatie, studentii stiu răspunsul după cel mult "max(A,B)+1" incercări, unde A si B sunt numerele de pe tablă, ceea ce inseamna mult mai putini pasi. Practic, daca diferenta dintre numere este 1 si toate numerele sunt prime intre ele (lista creste/scade cu 1 spre ambele capete) numarul de cicluri necesar este maxim. Altfel numarul de pasi este mult mai mic (algoritmul lui Euclid). Dacă diferenta este 2, lista scade cu 2 spre capete, cel putin, fiind la jumatate ca lungime. Si ala mai departe. Inutil să vă spun că solutia mea a fost salutată cu urale, atunci in tren

Corect, eu am spus deja părerea mea, desi eram cam somnoros, daca ar fi sa fiu M, m-as simti dezavantajat, si nu cred ca m-as apuca de asa ceva, as impune lui I conditii mult mai "drastice". Asta presupune ca M este un tip onest. Stii tu chestia aia, lacatele sunt pentru oameni cinstiti. Pentru ca un M căruia îi umblă mintea la prostii, poate face multe chestii să jupoaie investitorul de parale. Chestia cu copierea tranzactiilor am omis-o, nici nu m-am gandit la ea, dar este un motiv in plus ca I sa nu aiba parola de master, iar parola de investor disponibila doar in weekenduri, ori in fiecare seară de la ora cutare la ora cutare, in rest se schimbă. Şi daca e asa, si M e rău intentionat, atunci el are timp berechet sa devalizeze acel cont. Daca I cunoaste pe M, si I este un individ care sa se preteze la "obiecte contondente", haha, well, cu totul alta este situatia. Eu sa fiu I, iar M sa imi dea ţeapă, daca mi-am permis sa pun 100k la bătaie, imi mai permit sa dau incă cateva sute catorva baieţi de etnie rromă din urbea mea, să ii fac lui M zile amare, nu multe zile, doar vreo doua trei, haha. De exemplu, eu iti fac urmatoarea ofertă: tu depui 10k intr-un cont oarecare, imi dai parola, eu o schimb sau nu, nu conteaza, dar tu nu te amesteci in tradingul meu, daca fac profit tu imi dai 60% din profit, dacă fac pierdere sub suma initială, eu acopăr (plătesc din buzunarul propriu) 20% din pierdere. De asemenea, eu promit ca nu pierd mai mult de 20% din cont. Dacă am pierdut 20% din cont (ceea ce inseamnă 2000 de parai), atunci mă opresc si considerăm că a fost o experienţă nereuşită. In acest caz, pierderea maximă pe care o poti suferi tu este de 1600 de parai, pentru ca eu trebuie sa acopar 20% din cei 2000. Daca se intampla asta, tu ai pierdut 1600 de parai, iar eu am pierdut 400. Mai presupunem ca ne cunoastem de 1000 de ani, suntem prieteni oarecum, si in plus punem totul intr-un contract beton, cu garanţii de ambele părţi, notar, tot ce vrei tu. Mai presupunem ca eu imi pun in gand să RESPECT contractul, şi nu vreau să iţi iau banii, desigur tu nu stii asta, dar este o promisiune pe care eu mi-o fac mie insumi, adică nu plec de la inceput cu ideea sa iti dau vreo ţeapă. Este convenabil pentru tine? Din anumite puncte de vedere, este mult mai bun decat contractul de care vorbesti tu, pentru ca eu acopăr 20% din pierdere (la contractul tau numai 10% este contributia M), iar daca fac profit, tu imi dai doar 60%, iar nu 67% ca la contractul de care vorbesti tu, etc, etc. Din alte puncte de vedere este mai prost, pentru ca la contractul meu tu ai "posibilitatea" sa pierzi o parte din bani, pe cand la celalalt contract, M îţi oferă "garantia" ca nu pierzi nimic (presupunand că el este la fel de cinstit). Dar la urma urmei, zici tu, ce mama naibi, interesul lui tradelover este să faca profit, că doar nu e prost să piardă de bună voie cei 400 de parai... aşa că tu zici "hai să fie", şi te bagi. Acuma stai si te gandeste 5 minute inainte de a citi paragrafele de mai jos. Se merită să te bagi la un asa contract cu mine? Eu zic ca e mai avantajos decat ceea ce propune M al tău. Bun. Acuma, daca te-ai hotărât să te bagi, citeste mai jos. Ce fac eu mai departe? Foarte simplu, deschid un alt cont personal, secret, cu 800 de parai, şi mă apuc să tranzactionez contul tău RANDOM. Pentru fiecare bet pe care il pun pe contul tau, pun un bet pe contul meu cu 40% din loturile puse pe contul tau, şi in directie contrară. De exemplu, deschid bet de 1 lot buy pe contul tău, TP şi SL la 200 de pipsi. In acelasi timp, la acelasi pret, deschid bet pe contul meu cu 0.4 loturi sell, bineinteles TP si SL la 200 de pipsi. Daca se intampla ca piata sa urce 200 de pipsi, contul tău tocmai a făcut un profit de 2000 de parai, din care 1200 sunt ai mei si 800 sunt ai tăi. Dar in acelasi timp, eu am pierdut 800 pe contul meu, deci profitul meu net este 400 de parai, al tau este 800. In acest caz, eu practic am pierdut contul meu, ma opresc, zic a nu mai vreau sa tranzactionez, eventual tu o sa zici "waaa, ce trader e ăsta" şi eu o sa incerc sa te conving să bagi bani mai multi, ori să imi oferi un contract mai avantajos (bineinteles, betul de care vorbesc este cu sens figurat, el poate sa fie compus dintr-o sumedenie de beturi mici, si tot procesul sa ia luni se zile, normal că după un singur bet tu nu vei spune "ce trader bazat e ăsta!", haha). Dacă se intampla ca piata sa cadă 200 de pipsi, well, tu ai facut pierdere de 2000 de parai pe contul tau, din care pierderea ta este 1600 de parai, iar a mea (remember, eu trebuie sa suport 20%) este de 400 de parai. In acest moment trebuie sa ma opresc, pentru că am făcut pierderea maxima permisa in contul tau, iti spun "imi pare rău, nu a mers, piata a fost impotriva mea, bla bla" şi mă prefac pe supăratul.... (again, betul de care vorbesc este cu sens figurat, poate sa fie vorba de o sumedenie de beturi, se poate ca tot procesul sa dureze o luna, sau mai mult, la un momentdat ajung ori cu 200 de pipsi profit, ca in cazul anterior, ori cu 200 de pipsi pierdere per total, ca in cazul curent, şi în ambele cazuri mă opresc, la cazul curent datorită contractului, la cazul anterior găsesc eu un motiv, eventual sa te fac să mai bagi niste bani). Deci eu fac pe suparatul, pt ca am pierdut 400 de parai de care vorbeam la inceput. Dar wait! In acest caz, eu tocmai am facut profit 800 de parai pe contul meu. Deci practic eu am profit net de 400 de parai, again! Rezumat: -la 200 de pipsi profit, castigul tău 800 de parai, castigul meu 1200-800=400 de parai. -la 200 de pipsi pierdere, castigul tău -1600 de parai (adică pierdere), căştigul meu -400+800=400 de parai. TOT CU PLUS. Ai prins ideea? Eu fac profit de 400 de parai, indiferent cum se misca piata. Şi am respectat intocmai contractul, care pentru tine părea beton (nu mă refer la tine personal, ci la un investor oarecare, in general). Nu are ce sa imi faca nici mama avocatilor tăi, singura "solutie" in acest caz, este recurgerea la obiecte contondente, dacă tu afli ce am făcut eu in realitate. Probabil că un M dishonest poate găsi o metodă echivalenta de a exploata contractul de care vorbeai tu initial, nu stiu inca cum se poate exploata chestia asta in asa fel incat M sa isi tragă bani in orice situatie, ca pe exemplul meu, dar căile domnului sunt intotdeauna incurcate, haha, vezi topicul cu "alba-neagra cu masini". Am dat un exemplu in primul post cum poate face M să isi asigure o treime din profit, in dauna investitorului, dar asta presupune că el este intai capabil (sau norocos) să FACĂ acel profit, deci presupune ceva muncă initială din partea lui, pentru a face acei bani initiali care sa apartina investitorului si care să poată fi pierduti. Exemplul meu se bazează tocmai pe faptul că POT sa pierd o parte din banii investitorului. Pe exemplul tău, dacă investitorul are intr-adevar o metodă de a OPRI pierderea la 100k, atunci trickul nu mai merge. Adica nu mai merge cu probabilitate de 100%, ca pe exemplul meu, implică intai faptul că managerul a facut ceva profit. Daca el a facut profit, atunci (1) el se poate opri si sa isi scoata (ceară de la investitor) cei 67% (daca profitu e mare, eu asa as face!), ori (2) el poate risca sa ii piarda incercand sa faca mai multi prin tranzactionare normala, varianta avantajoasa pt el daca se pricepe si daca reuseste, dezavantajoasa daca esueaza, pentru ca pierde si profitul lui si pe cel al investitorului, ori (3) el poate aplica "trickul" din postul meu initial si tranzactioneaza mai departe, mutand in contul lui un profit sigur, dar mai mic, 33%. Cel de al treilea caz inseamna jecmanirea sau fraierirea investitorului, de fapt. Celelalte doua cazuri sunt "legale" dar mai riscante. Practic, întrebarea care rămâne este dacă investitorul poate impiedica(prin plasarea unor limite, scaderea leverageului permis, vrăjit secretara brokerului, orice alta metoda) căderea contului sub 100k, sau nu. Pentru că din ce stiu eu, si din cele discutate legate de parolă, el NU POATE, daca nu are acces la parola, ori îi ia foarte mult timp, sunat broker, dealing desk telefonic, etc. Si atunci, daca managerul isi propune sa coboare sub cei 100k (de la 110k initiali) te afli exact in cazul descris de mine, unde managerul suportă 10% din pierdere (de fapt mai putin, 10k din 110k inseamna cam 9.09%) si isi ia 67.0% din profit. Trai neneacă! Adică dacă managerul este onest, ori nu. Practic noi tocmai asta voiam sa stim. Cerc vicios.

Well, aproximativ corect, in sensul ca studentii au cel putin sansa de 50% de a castiga. Mai departe cred ca nu ai remarcat aspectul ca daca unul dintre studenti castiga, atunci AMANDOI castiga si isi impart premiul. Deci daca studentul A are numarul A si studentul B are numarul B, iar pe tabla sunt doua numere, X=A+B, si Y ales la intamplare, atunci studentul A poate sa spuna DA la primul (sau oricare) pas, ori studentul B poate spune DA la primul (sau oricare) pas, si poate incerca sa ghiceasca la intamplare numarul celuilalt. Pe exemplul ales, cu 17 si 11, iar pe tabla scrie 28 si 31, sa spunem ca eu sunt studentul A si am numarul 17, eu nu stiu ce numar are colegul meu, dar pot sa spun DA de prima data si sa încerc sa "ghicesc". El poate avea ori 11 (adica 28-17) ori 14 (adica 31-17), pentru ca eu nu stiu care dintre cele doua numere este suma, si care este cel ales intamplator. Profesorul nu este nici el idiot, el incearca sa aleaga numerele in asa fel incat sa faca viata studentilor cat mai dificila, remember? EL alege numerele. Deci nu are nici un sens sa dau studentilor 7 si 9 si sa scriu pe tabla 16 si 3, atunci ambii studenti vor sti ca 3 nu poate fi suma, deoarece ar insemna ca celalalt sa aiba numar negativ, ceea ce nu se poate. De asemenea, daca dau studentilor 17 si 11, ca in exemplul anterior, in nici un caz unul dintre numerele scrise pe tabla nu va fi 5, 9, 13, 14, etc, (mai mic sau egal cu 17), pentru ca asta ar insemna ca eu, profesorul, sa dau singur cu piciorul la un milion de parai. Deci in toate cazurile, numerele scrise pe tabla vor fi mai mari strict decat numerele date studentilor, si vor fi alese in asa fel incat sa le fac viata cat mai grea. Ce sanse au studentii? Well, precum am vazut in fragmentul anterior, ei au cel putin 50% sanse sa castige, oricare dintre ei poate sa spuna DA, in oricare din cei 28+31=59 de pasi, si sa incerce a "ghici". Daca eu am 17, stiu ca tu poti avea ori 11, ori 14, pentru ca vad pe tabla 28 si 31. Tu care ai 11, stii ca eu pot avea ori 17, ori 20, pentru ca vezi pe tabla 28 si 31. Deci studentii au sanse de 50% sa castige, cel putin. In orice situatie, indiferent cum alege profesorul numerele. Caz in care profesorul are "restul" de 50% sanse sa castige. Problema e ca profesorul nu are nici o strategie, in afara de aceea de a alege numerele intr-un anumit fel, care tocmai am observat ca este inefectiva, el nu isi poate maximiza sansele PESTE acest 50%. Orice numere ar alege el, la un momentdat un student poate spune DA si poate ghici, cu probabilitate de 50%, ce numar are celalalt. Dacă, repet, dacă nici studentii nu isi pot maximiza sansele, printr-o eventuala strategie, atunci e clar ca eu doresc sa fiu profesorul. De ce? Pai e foarte simplu, ca profesor am 50% sanse sa castig un milion de parai, pe cand ca student, am ACELEASI sanse sa castig, dar trebuie sa impart premiul cu colegul, deci sansele mele sunt de a castiga doar o jumate de milion. Ati prins ideea? Profesorul are 50% sanse sa castige un milion, pe cand studentul (oricare dintre ei) are aceleasi 50% sanse de a castiga... jumate de milion. In cazul asta, e mai avantajos, probabilistic, sa fii profesorul. De doua ori mai avantajos. Sansele profesorului sunt DUBLE. Deci intrebarea care se pune, de fapt este "au studentii sanse sa descopere un algoritm care sa le maximizeze sansele de castig?", si daca DA, atunci cu cât?. Adică cu ce procent? Pentru ca s-ar putea ca peste un anumit procent (nu stiu cat, 55%, 63%, 88%, habar nu am) sa fie mai avantajos sa joc ca student. De exemplu "95% sanse de a castiga 500 de mii" este mult mai bine, imens mai bine, decat "50% sanse de a castiga un milion". Intelegeti? Deci practic intrebarea este, ce sanse au studentii sa castige? Adica, pot ei face in asa fel incat sa castige cu probabilitate mai mare de 50%? Deocamdata ei au CEL PUTIN 50% sanse sa castige. Daca ei nu pot "face" un astfel de algoritm, e clar ca sansele lor sunt mai mici, si e mai avantajos de doua ori, probabilistic, sa joci ca profesor. Well, raspunsul o sa va uimeasca putin.... profesorul nu are sanse sa castige acest joc. Intotdeauna el este castigat de studenti, cu o probabilitate de 100%. Cum?

Primul pas este OK, este ceea ce ofer si eu I-ului. Omu deschide cont pe numele lui, din banii lui. Datorita politicii de AML (anti money laundering) acel cont se poate alimenta doar dintr-un cont bancar care este pe acelasi nume, iar in caz de retragere, retragerea se poate face doar in acelasi cont din care a fost facuta depunerea. In acest fel M nu poate scoate banii lui I si fugi cu ei in Brazilia, odata ce capata full-access la cont (parola de master). Similitudinea se opreste aici. Pasul al doilea nu poate fi pus in practica, din aceleasi motive de AML, managerul nu poate depune NICIUN ban in contul investitorului, exceptie face cazul in care ii cheama pe amandoi la fel, atat numele cat si prenumele, si eventual au aceeasi varsta si locuiesc la aceasi adresa, si au acelasi cont bancar... Daca un pretins manager ti-a spus asta, ignora-l, ala nu a depus bani in viata lui intr-un cont de forex (ori bursa, whatever). Bun sa zicem ca trecem peste asta, M si I se intalnesc față în față la o bodega cu internet, M îi da bani lui I, 10 mii, dupa care I deschide cont cu 110 mii, transfer online, beau impreuna o bere pana intra banii, apoi I ii da parola lui M, semneaza contractul, isi strang mana si pleaca fiecare pe drumul lui. In acest caz, cel care este expus este M. Pentru ca I poate in clipa urmatoare sa isi retraga banii si sa dispara cu ei, si mai ia-i urma. Judecat prin tribunale te costa mai mult de cei 10 mii de parai pe care i-ai pierdut in caz ca erai M. Eu aici am o mica clauza in plus, imediat ce capăt parola de master, o schimb. Ii las accesibila investitorului doar parola de investor, cu care el poate vedea ce se petrece in cont, dar nu poate face nimic, in special nu poate plasa tranzactii, ca asta ma doare cel mai tare, sa se amestece el in bucataria mea, cand i s-o parea ca fac prea putin profit (caz real, am pățit!). Atat timp cat I isi pastreza parola de master, el nu are cum sa ia țeapă. Nici macar nu are nevoie să stea tot timpul cu ochii pe cont, se poate face un script care sa testeze tot timpul equity-ul contului și expunerea, si in cazul in care equity se apropie de 100 de mii sau expunerea este prea mare, inchide toate tranzactiile si schimba parola de master. In acest moment, M este cu mainile legate, el nu mai poate face nimic. Partea cu expunerea este pentru cazul in care M planuieste transferul banilor in alt cont, ori o dă pe gambling. Atat timp cat el sta intr-o expunere rezonabila, suma din cont nu poate sa scada atat de repede incat sa treaca sub 100k inainte de a apuca sa fie oprita. Daca M "plănuiește" sa scada sub aceasta suma, atunci el trebuie la un momentdat sa ia o tranzactie mare, care sa impiedice pe I sa reactioneze in timp util. Dar I nu are nevoie neaparat de parola de master, pentru el investor password e destul. Cel care are nevoie de parola de master este M, altfel el nu poate tranzactiona, si mai devreme sau mai tarziu schimbarea acestei parole va veni in discutie, ori se poate chiar ca M sa schimbe parola fara sa ii ceara aprobarea lui I. In acest caz I nu mai are acces la cont, el nu poate opri tranzactiile in desfasurare, contactul brokerului prin telefon ia o gramada de timp, se fac verificari (exista parole telefonice, care le stie doar cel care a deschis contul, dar te intreaba si alte date, de exemplu cat a fost ultima depunere si cand, etc) si asta ia timp, iar dealing deskul se misca greu. Un manager destept poate goli contul in timpul asta. Parerea mea este ca schimbarea parolei trebuie pusa in contract, sub forma ca "managerul nu are voie sa schimbe parola, iar daca o face trebuie sa plateasca penalitati in valoare de 100 de mii". Franc si clar. Daca parola a fost schimbata si apoi pusa la loc (in caz de dispute contractuale, ca sa se stearga urmele) se poate afla usor daca suni brokerul, ei au istoria contului. Managerul nu are nici un motiv sa schimbe parola, daca e cinstit. Investitorul poate schimba parola periodic daca vrea, din ratiuni de securitate, caz in care trebuie sa ii comunice managerului noua parola, in timp util, sau cu anticipatie chiar, ca sa nu ii stinghereasca activitatea de trading, cu exceptia cazului in care parola a fost schimbata pentru motivul de mai sus, adica in scopul de a impiedica devalizarea contului. La unii brokeri NU se poate schimba parola din metatrader. Trebuie sa te logezi pe pagina de profil pe care o ai la broker (my purse, sau trader's cabinet, etc) si doar de acolo poti schimba parolele din metatrader, cea de investor si cea de master. Direct din MT nu se poate. Si bineinteles, ca sa te logezi la contul tau in pagina brokerului (acolo poti face deposit, withdrawal, bla bla) ai o alta parola, pe care M nu o stie. Eu as recomanda un astfel de broker, investitorului circumspect. Bineinteles, eu ca manager nu as lucra cu astfel de investitor, dar ca investitor, as impune (chiar si asa) ca managerul meu sa nu poata schimba parola. Stiti legea aia a lui Murphy ca "durata unui minut depinde de partea usii de la baie pe care te afli". Ca sa evit problemele ulterioare. Pe urma as impune un leverage destul de mic, care sa impiedice pe M sa ia tranzactii mari. La unii brokeri poti seta leverage-ul, tot prin logare pe pagina cu profilul, de exemplu la 10 la 1 sau 20 la 1. Asta ar descuraja orice manager cu "idei". El nu poate lua o pozitie asa de mare incat contul meu sa se duca sub 100k inainte de a avea eu timp sa il opresc si sa schimb parola. Eu ca manager nu as accepta asa ceva, daca am depus bani in cont, nu as accepta ca altcineva (inclusiv Investitorul) sa aiba parola de master la cont. La PAMM nu stie nimeni parola, decat eu. Dar la PAMM, precum ii zice si numele, este acel "percent alocation" care ma impiedica sa imi bat joc de banii investitorului, are brokerul grija de asta. Daca exista o chichiță, ea se bazeaza in mod cert ori pe chestia asta, ori pe credulitatea investitorului, ori pe acele clauze contractuale de la punctul 6, care trebuie citite cu foarte mare atentie. Exista si alte metode de a lasa investitorul fara bani, in afara de a pierde direct bani din contul lui. Pe de alta parte, investitorul sa nu se astepte sa faca cine stie ce profit, managerul isi poate trage de partea lui aproape tot profitul, prin manevre cu alte conturi. De exemplu, sa presupunem ca la un moment dat, prin stiinta ori prin noroc, M a reusit sa faca 300 de parai profit. Nici nu e greu, este doar 0.3% din cont, si sunt convins ca orice vamist, chiar si incepator, poate face asta. Din acest profit 200 sunt ai lui, 100 sunt ai investitorului, si sunt bani pe care M poate sa ii piarda, pentru ca ei sunt PESTE cei 100 de mii. Mai departe M nu stie daca va reusi sa faca profit, asa ca el se hotaraste sa sacrifice o parte din cei 200 de parai ai lui, deocamdata nesiguri, pentru 100 de parai SIGURI. El pune un bet de 3 miniloturi la intamplare, sa zicem buy, cu target la 100 de pipsi si cu stop la 100 de pipsi, si in acelasi timp, pe un cont separat, pune un sell cu target la 100 de pipsi si cu stop la 100 de pipsi, dar de data asta doar un singur mini-lot. Daca piata urca 100 de pipsi, el pierde 100 de parai pe contul propriu, dar a castigat 300 pe contul clientului, din care 200 sunt ai lui. Daca piata cade 100 de pipsi, el a revenit pe BE pe contul clientului, dar a castigat 100 de parai pe contul propriu. Practic, oricum ai suci-o, el isi trage cate 100 de parai pentru fiecare doua beturi puse pe contul clientului, daca unul dintre aceste doua beturi este profitabil. Adica banii lui cresc incet dar sigur, cu conditia ca el sa castige cel putin 50% din beturi, iar pe celelalte sa le acopere jucand contra lor pe contul propriu, cate o treime. De fiecare data cand contul clientului revine la 110 mii, "munceste" sa faca un profit mic. Din care doua treimi sunt ale lui, cu care poate sa se joace o bucata de vreme, na-ti-o tie da-mi-o mie, si isi trage o treime din total in contul lui, ori pierde din contul lui o treime, dar face doua treimi comision din profitul clientului. Nici nu e foarte greu, practic el are nevoie de cineva sa suporte o treime din pierdere. Practic, odata ce are profit peste cei 110 mii initiali, banii care sunt in plus sunt 1/3 ai clientului, 2/3 ai lui. El se poate opri si incheia socotelile cu clientul, ori poate risca o jumatate din profitul propriu, in dauna clientului, punand beturi la intamplare, si luand de fiecare data o treime din fiecare bet (ca nr de loturi) is directie opusa pe contul propriu. El poate continua sa castige pe contul clientului, caz in care clientul castiga 1/3 din noul profit, iar managerul 1/3 (pentru ca el ia 2/3, dar pierde pe contul propriu o suma echivalenta cu 1/3 din noul profit), ori poate sa piarda pe contul clientului, caz in care clientul suporta 1/3 din pierdere, managerul suporta 2/3 din pierdere, dar astia sunt bani pe care el inca nu ii are, sunt la client in cont, in schimb el castiga 1/3 in contul propriu. Daca contul ajunge inapoi la 110 mii, M are in contul lui personal 1/3 din profitul maxim realizat pe contul clientului. Clientul nu are nici un profit. Asta este doar un exemplu simplu, se poate ca M sa piarda un bet si sa castige un bet, de 100 de ori, si ambele conturi sa stea pe loc, el nu are cum sa stie dinnainte care bet va fi profiotabil si care nu, ca sa hedgeuiasca cu o treime pe contul propriu, dar am dat acest exemplu ca sa intelegeti cum vine treaba. Exista variante mai complicate prin care managerul poate muta profitul nesigur din contul clientului intr-un profit mai mic dar sigur, intr-alt cont separat, si asta e posibil din doua motive, unul este ca faptul ca clientul suporta o treime din pierdere, altul este ca comisionul de doua treimi este exagerat de mare. Practic un fund manager are comision intre 15 si 20%, poate uneori 18%, ori chiar mai mic. 67% este exagerat de mare. Bineinteles, managerul trebuie sa faca oarece eforturi sa castige cel putin beturile initiale, si trebuie sa faca eforturi sa castige ori de cate ori contul se apropie de cele 110 mii. Nu e chiar asa de simplu, dar e oricum mai bine decat daca M ar tranzactiona doar cu banii lui. Pentru ca in rest e "relax". Mai exista posibilitatea sa ai mai multi clienti pe care sa ii tranzactionezi unul impotriva celuilalt, dar asta merge doar daca clientii te lasa sa cobori sub cei 100 de mii, altfel nu faci decat sa pierzi, pentru ca muti banii tai dintr-un cont in altul, in contul in care pierzi suporti pierderea singur, in contul in care castigi imparti castigul cu clientul, deci iesi in pierdere. Daca am zis vreo prostie, sa fiu scuzat, aici e ora 2 noaptea, ma duc la nani. Abia s-au linisit pocnitorile si focurile de artificii (ziua regelui, una din cele mai mari sarbatori tailandeze, father's day in Thailanda, totodata. Și nu, nu il cheama Nicolaie pe rege! haha, m-a intrebat wildcat pe privat, evident omu a vrut sa faca o poanta, dar in contextul in care discutam a fost foarte funny, am ras cu nevasta-mea sa picam sub masa, by the way, mâine sunt liber, pe chestia asta cu ziua regelui)

Si ca tot suntem la categoria "jocuri", hai sa mai divagam... Se da urmatorul joc: un profesor joaca impotriva a doi studenti. Studentii nu pot comunica intre ei in nici un fel, nu se cunosc, nu s-au inteles intre ei dinnainte, dar fiecare poate auzi ce spune celalalt, și bineinteles, amandoi GÂNDESC. Profesorul scrie pe doua petece de hartie doua numere intregi, pozitive, mai mari ca zero. Pot sa fie egale sau nu, nu conteaza, si nu exista alta restrictie decat ca ambele numere sa fie pozitive si intregi. De exemplu 17 și 11. Apoi profesorul dă fiecarui student cate o hartie dintre cele doua, cu numarul scris pe ea, nici unul dintre studenti nu stie ce numar are celalalt student. Dupa care profesorul scrie pe o tablă, care este vizibilă ambilor studenti, alte doua numere intregi, pozitive, unul fiind ales la intamplare, iar celalalt fiind suma celor doua numere date studentilor. Pe exemplul nostru, acestea pot fi 28 si 31. In ordinea care vrea el. Studentii pot fi intr-o sala de clasa separati de un perete, paravan, sau pot fi in clase diferite si comunica prin niste butoane cu beculete, rosu/verde, ca la concursurile televizate, etc, asta nu are nici o importanta. Ei nu se pot vedea unul pe altul, sa spunem ca se pot auzi, desi aceasta este oarecum irelevant pentru solutia problemei. Acesta este setup-ul jocului. Cum se desfasoara jocul? Foarte simplu. Profesorul intreaba pe primul student: "Știi ce număr are colegul tău?". Studentul raspunde cu "Da" sau "Nu". Orice alt raspuns, orice maraiala, orice tentativa de a transmite alt fel de informatie, atrage dupa sine terminarea jocului, caz in care echipa studentilor pierde jocul, iar profesoriul castiga. Pentru versiunea cu camere diferite si beculete, studentul poate apasa butonul care aprinde becul rosu, ori pe cel care aprinde becul verde, ma rog, ati inteles ideea. Dacă răspunsul este DA, studentul trebuie sa spuna ce numar are colegul lui, si daca raspunde corect, jocul se termina si studentii castiga. Daca spune DA, dar raspunde gresit legat de numarul colegului, jocul se termina si studentii pierd. Daca raspunsul este NU, atunci profesorul se mută la celalalt student, căruia îi pune aceeasi întrebare: "Stii ce numar are colegul tau?" Daca studentul spune DA, el trebuie sa spuna numarul, daca ghiceste, studentii castiga. Daca nu ghiceste, studentii pierd. Daca al doilea student spune si el "NU", profesorul se muta la primul student, caruia ii pune aceeasi intrebare și totul se repetă până când unul dintre studenti spune DA, ori pana cand ciclul s-a repetat de un numar de ori mai mare ca suma celor doua numere de pe tabla. Daca unul dintre studenti spune DA la un moment dat, el trebuie sa spuna numarul patenerului, si in caz in care ghiceste, jocul se termina si studentii castiga. Daca spune DA si nu ghiceste, jocul se termina si profesorul castiga. Daca nici unul dintre studenti nu spune DA, adică fiecare repeta NU, NU, NU... etc la fiecare tură cand profesorul intreaba, și jocul ciclează de un numar de ori mai mare ca suma celor doua numere scrise pe tabla, profesorul castiga. Deci fiecare student are un numar, nici unul nu stie numarul celuilalt, ei nu se vad intre ei si nu pot comunica in nici un fel, ei amandoi vad o aceeasi tabla pe care sunt scrise doua numere, unul dintre numerele scrise pe tabla (nu se stie care) este suma celor doua numere de la studenti. Toate cele patru numere sunt intregi si mai mari ca zero. Studentilor li se pune repetat si alternativ (adica odata unuia, odata celuilalt) o aceeasi intrebare ("Stii numarul colegului tau") si ei pot raspunde doar cu DA sau NU, nimic altceva. Asta ca sa va aduceti aminte ca la scoala profesorul face ce vrea el si studentii sunt cu mainile legate, hihi, asta era o gluma, sper ca profesorii de pe aici sa nu o ia in serios. Fiecare student poate auzi raspunsul colegului. Explicatie ajutatoare: faptul ca fiecare poate auzi raspunsul colegului este irelevant, daca se stie care este studentul care va fi intrebat primul. Cel de al doilea student stie ca primul a raspuns "NU", odata ce profesorul il intreaba si pe el, iar primul va sti ca al doilea a spus "NU" odata ce profesorul vine inapoi si il intreaba din nou pe primul, si tot asa. Deci faptul ca studentii aud ce spune celalalt este irelevant, se poate tot asa de bine ca ei sa nu poata comunica in nici un fel, ori sa fie in camere diferite cu un pupitru cu beculete, rosu=nu, verde=da, etc si beculetele sa fie vazute doar de catre profesor, nu si de colegul studentului care raspunde. De asemenea, tabla este inutila, fiecare student poate primi de la inceput o foaie cu trei numere, primul este numarul lui, iar celelalte doua sunt numerele care ar fi trebuit scrise pe tabla. Chestiile astea nu schimba solutia problemei. Studentii se pot afla pe continente diferite, fara a sti unul de celalalt, ei discuta prin telefon DOAR cu profesorul, ei nu pot discuta intre ei, nu se cunosc, nu stie unul unde se afla celalalt, etc, dar in acest caz studentii stiu "ordinea", adica "eu sunt studentul care voi fi intrebat primul", respectiv "eu sunt studentul care voi fi intrebat al doilea". Premiul este de un milion de dolari, pentru cine castiga. Respectiv daca profesorul castiga, el ia un milion de dolari. Daca studentii castiga, ei isi vor imparti frateste milionul, fiecare cate 500 de mii de parai. Intrebare: Daca ati participa la un astfel de joc, din care echipa ati dori sa faceti parte? Adica ati dori sa fiti unul dintre cei doi studenti, sau sa fiti profesorul?

fiecare calareste calul celuilalt, problema de perspicacitate pentru gimnaziu, fara legatura cu forexul, chiar si fiica-mea a ghicit raspunsul, imi place ca inca te cramponezi de betul ala perdant, poate-poate se intoarce, despre ironie nu mai zic nimic, desigur, puteti castiga bani din forex fără să stiti sa scrieti si sa cititi, dar nu pentru multa vreme...

@Stefan Am vizitat linkul ala al tau din primul post. Foarte fain! Recomandat de citit tuturor! Am vazut ca cineva (probabil dintre vamisti, desigur) a postat acolo un link inapoi spre acest tread, voiam doar sa specific ca nu sunt eu! Cineva s-a folosit de numele meu. Anyhow, mie imi convine, ceva publicitate nu strica, haha...

P.S. (am uitat de PS) doar ştii regula, am mai postat-o de 100 de ori: eşti binevenit oricând, îţi plăteşti drumul, cazarea e gratuită, om găsi ceva potol şi bere prin frigider. Asta dacă nu eşti pretenţios, că scofeturi de dragul tău nu gătesc, iar perne de puf nu am. Cameră cu aircond si king size bed stă goală, oricum (well, eu dorm mai mult cu capul pe tastatură , dar nu ma refeream la camera in care ar trebui sa dorm eu, ci la alte camere, am casă mare, închiriată, nu e a mea, nu e snobism, aşa sunt condiţiile pe aici, dau pe ea cam cât aş da în Ro pe chiria unei garsoniere la periferie, aici ori stai in palat, ori in bordei, nu există cale de mijloc), piscină mare în zonă. Dacă nu vă nimeriti prea mulţi în acelaşi timp, dar să ştiţi că se doarme perfect şi pe jos pe pătură, eu practic când e foarte cald (in aprilie, luna cea mai caldă din an, cand sunt 45 de grade afară şi etajul superior este nelocuibil, cu aerele condiţionate pornite, la parter se doarme pe saltea - ori pătură - perfect). De când sunt aici de vo 10 ani, foarte mulţi au zis că vin in thai, dar până acum, in afară de rude şi de români intâlniţi ocazional, numărul maxim (record) de vizitatori români care mi-au călcat pragul a fost.... zero. Te duc la temple, te plimb cu elefantu', hihi, găsim noi ceva de făcut. Este ce vedea.

Man, sunt român şi voi rămâne român până mor. Şi când spun român, mă gândesc la locurile pe unde am crescut, la Făgăraşul meu cel drag, unde am copilărit până la 7 ani (mama era argeșeancă), pe care îl colindam vara de la un cap la altul, la Ceahlău, Rarău, Giumalău unde mi-am "plimbat ciolanele" prin şcoala generală (tata era moldovean), la toti muntii şi la Deltă (pe care spre rusinea mea am vizitat-o o singură dată, la terminarea clasei a 8-a, o expeditie cu clasa, am stat cateva saptamani undeva langă Maliuc), la toate locurile frumoase şi la oamenii simpli şi ospitalieri de la ţară. Nu la hoţii care conduc, ori la prietenii care vor doar să te mănânce de bani. Nu la snobii descrisi de Nistorescu in faimosul lui articol. Mă gândesc în primul rând la Topârceanu şi Ion Pribeagu (poetii mei favoriti şi a căror poezie o stiu pe de rost aproape toată), la Henri Coandă, la Grigore Moisil, la Grigorescu si Enescu. Mă gândesc apoi la Vlad Ţepeş. Nu la Dracula, de care stiu toti asiaticii, pe unde te duci, in China, Vietnam, Laos, Thai, Singapore, cand spui că esti român, tot ce auzi in jurul tău este "nadia comanetch, ceauceţcu, dracula, ghe-o-ghe hagi", iar acum mai nou, "a-dă-lian moo-too", ci la domnitorul Vlad Ţepeş, cel Adevărat, care a adunat hoţii şi nebunii în două hambare largi şi le-a dat foc. Dacă aş putea, aş face ca el. Când spun român, mă gândesc la toate locurile minunate de acolo și la toate experiențele fericite trăite. Mă gândesc la profesorii mei de liceu (doamna Magda Belţa în primul rând) şi de facultate, domnul Călin Ignat, domnul Cornelius Croitoru, domnul Andrei Rugină, şi alţii cărora cer scuze că nu i-am pomenit, lista e lungă, oameni deosebiţi, de la care am invăţat să fiu eu însumi om. Edit Sper ca vreodată să ajung să le calc pe urme, şi peste vreo 20 de ani să vină vreun alt tradelover prăpădit şi să zică "băi, vă mai aduceti aminte de ăla?" (adică de mine), "am învăţat aia şi aia de la el..."

Spre rusinea mea, anul asta nu am stiut cand a trecut pe langa mine ziua României. Mi-a zis nevasta spre seară, când ne-am adunat acasă pentru cină un "La mulţi ani, băi românule!", am facut un pic de fun si asta a fost tot. Si am băut un pahar de vin din productia proprie, cifrată anul acesta la 4 litri de vin din struguri cumpăraţi de la mall, de productie australiană, că in Thai e prea cald pentru viţa de vie, well... mă mai prostesc si eu in fiecare toamnă, când mai scriu cu rudele din Ro aflu că toţi sunt la cules de struguri sau la dat la teasc, mi se "aprind poftele" şi trag o fugă la mall, iau câteva kile de struguri şi mă muncesc cu ei vreo câteva zile, tot îi mut (filtrez, decantez, presez, etc) dintr-o sticlă în alta timp de vreo săptămână, prilej de mare distractie pe seama mea în familie ("iar plimbi sticlele alea?"). De obicei, 50-80% din el se bea în stadiul de "must", ori "pişcăreţ", and everybody enjoys it! Anul ăsta nu s-a băut decat puţin când era must, pt că a fost foarte cald cand l-am făcut in Octombrie, cand am vrut să îl "trag la sticle" era deja "tulburel", nu a mai plăcut familiei (well, era ok de băut, dar nu mai era dulce si pişcător la limbă ca mustul) asa că l-am lăsat să fiarbă şi chiar mi-a iesit un vin foarte bun. Nu suntem "băutori" nici unul, cel puţin, nu de vin. Se găseste vin românesc in magazine, chiar e la mare cinste, şi bineinteles foarte scump, desi nu este dintre cele mai bune soiuri, pentru că importatorii vor si ei să facă bani, drept urmare importă ce găsesc pe acolo mai ieftin, vinuri de calitate proastă sau medie (pe aici băutura în general e foarte scumpă, are preţuri mai mari decât in ţările dezvoltate din vest, pentru că ăştia au accize foarte mari la băuturi). Am câteva sticle de vin prin dulap, spaniol, frantuzesc, chilian, dracu să le ia, cumpărate pentru ocazii diverse sau primite cadou şi rămase nedesfăcute. Câte odată mai fac misto cu nevastă-mea, cand cumpără ea tot felul de chestii pe care eu le consider inutile, ca pernuţe de mătase, feţe de masă, lenjerie, bibelouri si alte de astea ieftine pe aici, dar scumpe prin Europa, îi zic "să vedem cum le cari inapoi in Ro când o fi să te muţi", iar sticlele de vin sunt de fiecare dată prilej de glumă pe tema asta. Am chiar o sticlă de vin bun Românesc, primită de la unul dintre fostii consuli ai României la Bangkok, care ne-a vizitat si a stat cateva zile la noi odată demult. Pe aia o ţin în vitrină la mare cinste, e ambalată intr-o ramă de lemn ca un tablou, cu o pirogravură după un tablou celebru în background (o fi Toniţa, o fi Grigorescu, habar nu am). Pe aia am zis că o beau în ultima zi, când o fi să plec de aici. Apropo de ambasadă, în anii trecuţi făceau bairamuri de fiecare dată de ziua României, care bairamuri adunau în Bkk o mare parte din românii pripăşiţi pe aici. Cei de la consulat trimiteau invitaţii la toţi pe email. Am primit astfel de invitaţii în fiecare an, dar de onorat am onorat una singură, acum vreo 6 sau 7 ani. Nu prea se potriveste cu orarul meu (şi al nevestei) de lucru, ori cu şcoala fiică-mii. Unii consuli cu care m-am inteles bine dădeau chiar şi telefon. Anul acesta nu au mai trimis nici invitatie, nici telefon nu am primit, este primul an de cand sunt aici (şi de cand imi stiu ei adresa de mail) cand nu au trimis nici invitatie, nici telefon nu au dat. Din discutiile cu alti români am aflat că treburile sunt nasoale pe acolo, cativa s-au speriat de agitatiile care au fost in bkk in vară şi au dat bir cu fugiţii, iar acum sunt niste consuli temporari care sunt artisti, pictori, ori asa ceva, şi habar nu au ce să facă pe acolo, le spune secretara ce acte trebuie să semneze şi unde. Cand am fost la "ziua României" (prima şi ultima dată) acum vreo cativa ani, mă aşteptam la vreo receptie oficială, costume şi cravate, m-am strofocat o grămadă ce haine să imi iau cu mine şi cum să fac să nu le boţesc in maşină (700km, şase ore pe highway, poate chiar 5 pe timp de noapte), scandal cu nevasta, că eu nu sunt omu care să mă pui uşor în costum, mai degrabă mă îmbraci cu zale şi cătuşe, well, m-am speriat degeaba, nu a fost nimic de felul ăsta! Au făcut un grătar mare în curtea ambasadei (care e "oleacă mai mică" in comparatie cu a mea de acasă, haha) şi nu a fost nevoie decât să fac un duş şi să imi schimb pantalonii "de şofat" cu alţi pantaloni, tot scurţi, haha... "Petrecerea" a adunat vreo 30 de perechi de români, plus o gramadă de personal de alte naţii, de la alte ambasade, toţi românii pe care i-am intalnit foarte "de gaşcă" (inclusiv personalul ambasadei la acea dată), din păcate toţi concentraţi în jurul Bangkokului ori în sud, la o mie de km depărtare de unde stau eu. A fost foarte fain, ca un bairam intre prieteni, grătar, mâncare cu specific românesc, piscină, băutură... well, băutură, vo câţiva consuli de alte naţii se îmbătaseră şi nu mai puteau de admiraţie relativ la cârnaţii făcuţi de consuleasă (No Joke!), japonezul întreba mereu "cum adica i-aţi făcut dv? aveţi fabrică de cârnaţi in abbasadă?" (la ei toate se fac după standarde şi datasheets, haha), până la urmă consuleasa i-a arătat "fabrica de cârnaţi": o maşină normală de tocat carne (adusă din Ro, pt că pe aici nu există asa ceva, doar de alea mari electrice pt restaurante, tailandezul nu toacă carne prin maşină, aia săraci folosesc cuţitul, iar ceilalţi mănâncă la restaurant), combinată cu o pâlnie făcută dintr-o sticlă de coca-cola tăiată in două. Aia era fabrica de cârnaţi. Era să fac pe mine de râs când am văzut că la un momentdat japonezul a scos un carneţel şi a notat pe limba lui "datele tehnice" ale fabricii de cârnaţi, cu o schiţă (desen) mică ataşată... (nu e pic de poantă! adevărul gol goluţ!) Well, anyhow, astea au fost stirile despre partea de românie aflată in extremul est La multi ani români, oriunde v-aţi afla!

Conflictul nu are de ce sa "escaladeze" (că tot vorbeam de ghidul de exprimare in româneşte), fiecare ne cunoastem limitele, cel putin alea legate de forex... @delta Welcome back man! Eu "gândeam că ai murit, neică", vorba eroului din binecunoscuta nuvelă. Legat de forecasturile alea, well, nu aveam pretenţii la vreun altul de pe aici, dar voi sunteţi broker. THE Broker! Ştii vorba aia românească, ajunge un singur ciumag la o căruţă de oale. E destul să dai o singura dată cu băţul în baltă, ca lumea să îşi schimbe opiniile. De ce nu ai postat traducerea analizelor alea meseriaşe care le aveţi la secţiunea engleză de care spui, sau măcar link? (nu am căutat, nu am citit, poate că e aşa cum spui, poti sa dai link, pe topicul cu analize oferite de brokeri?) In loc să incerci să redescoperi roata, poate că era mai simplu şi mai bine să ne redirectezi direct spre analize oferite de profesionisti. Tu de ce crezi ca eu nu ma hazardez in a posta analize şi forecasturi prea des? Bineinteles, pentru că nu mă pricep să le fac. Dacă mă pricepeam, nu pierdeam vremea pe aici dând mereu aceleaşi, aceleaşi, aceleaşi sfaturi începătorilor. Nu am cine stie ce cunostinte despre forex, mersi pentru laude, posturile mele se adresează ălora mai oropsiti ca mine, nu am indrăznit să mă iau de ăia buni, haha. Precum am zis, eu nu am tranzacţionat cu voi, nici cu Admiral, şi opinia mea nu este "avizată" în acest domeniu. Dacă Sec spune că sunteţi OK, sunt tentat să îl cred, pentru că l-am văzut cum gândeşte (şi are spirit critic, dă pe dinafară, ca şi la mine de altfel) şi dacă era ceva nasol acolo la voi în curte, sunt convins că vă sărea în cap. Când unu işi alege un broker, sunt o mie de alte criterii mai importante, spread, viteza de executie, requote-uri, daca e regularizat sau nu (depinde de cati bani baga, asta poate fi cel mai important criteriu la bani mai multi), daca oferă conturi separate (segregated accounts, nu stiu exact traducerea pe romaneste), dacă are sediu lângă bordeiul meu, eventual gard in gard, şi aşa mai departe (am văzut că unii licitează pe chestia asta, deşi nu inteleg de ce, era pe aici un topic despre brokeri români, eu chiar nu inteleg avantajul, când ofertele din afară sunt mult mai avantajoase, banii oricum se transfera de pe carduri, conturi, wires, nu se platesc in cash, dar well... fiecare cu pasarica lui, şi eu am păsărelele mele). Nu analizele postate pe vamist sunt importante, de aia am si zis că era un fel de glumă. Sorry dacă gluma a fost cam tâmpită... Când vine vorba de ales brokeri, fiecare trebuie să îşi facă tema pentru acasa singur. Deci Apache, do your homework, şi alege cum ţi se pare ţie mai avantajos. Edit iar cu aurul ala ai grijă mare, eu îl văd pe muchie de cuţit, şi tot caut de o bucată de vreme, oportunităţi de sell. Pe de altă parte, e adevărat că îl văd pe punctul de a capitula de lungă vreme, vreme în care el a tot crescut, deci nu o lua de bună că o sa pice azi sau mâine. Deocamdată pe D1 aurul termină de format un diamant, care de obicei semnifică sfârşit de trend...

Eu nu am tranzactionat cu nici unul dintre acesti doi brokeri. Parerea mea este ca exista alegeri mai bune. Nici pe paginile lor de web nu am mai intrat de un car de ani. Am sa fac totusi o recomandare: Admiral. De ce? Pe ce ma bazez? Pur si simplu pe analizele oferite pe vamist. Ca sa intelegi ce vreau sa spun intra pe topicul de analize, subforumul cu "analize oferite de brokeri". Tipul ala, Ciochintu parca isi zice, are cateva bucati, jos palaria. Aia de la Delta parca sunt picati din avion. Au zis numai idioțenii, vezi comentariile mele pe acolo, și cum au vazut că au dat-o în bară cu analiza (piața s-a mișcat in contra prognozei lor, care by the way nu avea nimic in comun cu graficele, cred ca foloseau copy/paste din rapoarte din anii trecuți , haha), cum au spălat putina și nu au mai scris nimic.... Desigur, astea nu sunt criterii după care sa iti alegi un broker. Tu alege după criteriile tale personale. Consideră recomandarea mea ca "total neavizata". Nu stiu cum le merg serverele, ce spreaduri ori comisioane au, cate requoteuri primesti, etc. Era mai mult ca o poanta.

haha, interesant câtă polemica poate face un rahat de problemă să vedeti ce ar fi iesit daca erau vreo 200 de voturi Cum spune Sec mai sus, forexul este un joc al probabilităţilor. Legatura cu forexul nu este forţată. Poate că explicatiile mele sunt forţate, ca le-am dat foarte pe scurt. Pregatisem niste idei pentru un text mai lung, dar acum s-a răsuflat poanta. Cei care au vrut sa inteleaga, au inteles deja unde bat. Normal că problema este formulata alambicat, in mod intentionat. Daca era formulată direct, toti ar fi ghicit raspunsul din prima. Practic problema se reduce la intrebarea "alegi o usă, sau toate celelalte?". Faptul că moderatorul deschide alte usi sau nu, nu are nici o importanta, asa cum este formulată problema. Asa cum este formulata, ea este banal de simpla, cum spune si wallie, oricine o poate intelege. Conditia "moderatorul trebuie intotdeauna sa deschidă alte uşi" este pusă tocmai pentru a elimina suspiciunea că el incearcă să mă intimideze pe mine să aleg alta usa in cazul in care am ales masina din prima. Dacă nu ar fi obligat să deschidă alte usi, moderatorul ar putea foarte bine să termine jocul in cazul in care nu am nimerit masina din prima, si sa ma lase cu buza umflată, in 2/3 din cazuri, pentru ca pt mine sansa sa NU nimerec masina este de 2/3. Dacă ar fi asa, (să nu fie obligat) abia atunci, ori de cate ori el ar incepe să deschidă alte uşi, ar fi suspect, crescand sansa ca eu sa am masina sub usa aleasa de mine initial. Abia atunci ar fi "joc psihologic", si sansa la final ar fi de 50%, din treimea ramasa. Adica sansele mele ar fi 2/3 sa pierd, 1/6 sa castig stand pe alegerea initiala, si 1/6 sa castig schimband alegerea initiala. Sansa ar fi de 50% si în cazul în care moderatorul nu ar sti unde se afla masina. El deschide la intamplare o usa dintre celelalte, si daca e o masina sub ea, am pierdut. Daca nu e, mă intreaba daca vreau sa schimb. Pe aceeasi idee ca in fraza de mai sus, atunci abia, sansa ar fi de 50% sa castig schimband. Puneti pe hartie cazurile posibile, sa vedeti. In toate aceste exemple date in acest fragment, sansele mele să castig la final sunt de 1/6, indiferent cum aleg, iar alea să pierd sunt de 5/6, dacă moderatorul este "rău intentionat". Cu un moderator "bine intentionat" care stie unde este masina si "nu este obligat să deschidă uşi", el imi va da masina daca am nimerit-o din prima (1/3 sanse) ori daca nu, el va incepe sa deschidă uşi, ceea ce ar urca sansele mult mai sus de cele 66 de care vorbeam. Practic daca el ar spune "masina nu e acolo, alege una dintre CELELALTE doua usi, sansa mea ar fi 1/3+1/2 adică 5/6 să IAU masina. Nu însa si in cazul problemei exprimată în primul post. Acolo lucrurile sunt foarte clare si am INTOTDEAUNA 66% sanse să castig, presupunand ca stiu cum sa o "joc". Problema data in primul post din acest topic, este perfect echivalenta cu cea data ca exemplu de dannad, cu tigaia si oul. Sansa mea de a castiga pe termen lung este sa aleg de fiecare data (sub)capacul care acopera 2/3 de tigaie, ori sa aleg de fiecare dată "toate usile in afara de asta pe care am ales-o initial", nu contează ca o parte dintre acele usi sunt deschise sau nu. Puteti privi asa: Faptul ca eu in primul pas trebuie sa fac o alegere, pe care sa o spun cu glas tare, imparte "tigaia" in doua "capace", un capac cu o usa si un capac cu doua usi, adica unul acopera 1/3 din tigaie si unul restu (respectiv 1/N si (N-1)/N daca am mai multe usi). Nu este o alegere efectivă ci doar o impartire a multimii usilor in două submulţimi, una cu o usă si a doua cu N-1 uşi. A doua intrebare este alegerea efectivă. Sunt pus in situatia sa aleg intre cele două submulţimi. Şi sansa mea să câstig pe termen lung este să aleg de fiecare data capacul cu două usi, (respectiv N-1 usi) indiferent că o parte oarecare dintre aceste usi sunt deschise sau nu. Problemele sunt perfect echivalente, din pdv probabilistic. Se intelege mai bine pe un exemplu cu mai multe usi, de aia am si dat exemplul cu 20 si cu 100 de usi. Sansa mea de a alege bine din prima este intotdeauna 1/N. Sansa ca masina sa fie sub oricare altă usă in afara ce cea aleasa de mine este "restul". Daca moderatorul stie unde este masina si el deschide o parte dintre aceste "restul" de usi, e treaba lui. Probabilitatile nu se schimba. Usile pot fi inchise au deschise, ori jumatete dintre ele se pot deschide inainte ca eu sa zic daca schimb su nu, ori N-7 se pot deschide inainte si restul după, nu are nici o importantă. Odata ce am spus "da" sau "nu", ele se vor deschide toate. In respectul primei alegeri facute de mine, eu am aceeasi sansa ca masina sa fie dincolo de usa aleasa de mine, pe care o aveam initial, 1/N. Si sansa ca ea sa fie sub una dintre celelalte usi este "restul până la 1", (N-1)/N. Prin deschiderea usilor, moderatorul doar imi arata sub care dintre aceste N-1 usi poate sa fie - eventual - masina, dar nu imi schimbă sansele. Usile pot fi deschise inainte de raspunsul meu "da" sau "nu", sau după acest raspuns, tot aia este (dar intotdeauna DUPĂ ce fac alegerea initiala). Nu stiu cum as putea explica mai clar de atat. Pentru mine ca si cum as incerca sa explic de ce 2 si cu 2 face 4, nu stiu cum as putea explica asa ceva, daca m-ar intreba cineva, haha. Face atât pentru că atât face. Evident, problema e mai mult psihologică, evident este alambicat formulată, TOCMAI pentru ca e asa de simpla. Până şi titlul topicului este voit pus să vă inducă in eroare, m-am gândit o grămadă ce titlu să pun, ca să vă fac să disociati problema de calculul efectiv, intocmai cum brokerul care are doar ordere de buy va lansa imediat niste stiri defavorabile perechii, ca să adune selleri, pentru că iteresul lui e să aibă orderele cât mai balansate, să poată face imperecherile din care ii ies bani mai multi decât dacă ar plasa orderele direct băncii (am mai vb de asta). Forexul este un joc de probabilitati, este foarte simplu, dar vine intotdeauna impachetat in 30 de cutii una pusă in alta, e alambicat, psihologic, anapoda, contradictoriu, etc. Mişcări contrare care vor să de ucidă, ştiri care incearcă să te ameţească. Cand te bazezi pe analiza tehnica sa pui mii de beturi, calculul probabilistic (indiferent ca se refera la MM sau la miscarea pretului, paternuri, etc) este baza. Cand eram mic stiam deja sa socotesc si chiar sa fac inmultiri de la o varsta foarte frageda, mult inainte de a merge la scoala, bunicul meu la care mergeam iarna, mă lăuda prin sat ce destept sunt, şi un moşneag hâtru din sat m-a intrebat intr-o iarnă când lumea se adunaseră pe lângă cazanul cu ţuică (ori era un taiat de porc, habar nu mai am, moşul vorbea repede-repede şi te încuia iute la vorbă, încercati sa ii spuneti chestia următoare cuiva, repede, intentionat): "Ai un cârd de gâşte care vin de la baltă şi merg în rând una după alta. Câte gâşte ai daca aia din faţă are in spate doua si aia din spate are in faţă două?". La care eu repede fără să clipesc: "Cinci!". Şi toţi moşnegii au inceput să râdă. Eu chiar crezusem in mintea mea că erau 5 gâşte, pentru că am socotit in mintea mea că una dintre gaste, care era in mijloc, avea doua in faţă si doua in spate. Si acuma imi mai aduc aminte ce ruşine mi-a fost, haha... Evident, problema era voit formulată alambicat, iar intrebarea rostită repede să incurce ascultatorul. Dacă mi-ar fi spus doar jumatate din problema, oricare jumatate, as fi stiut raspunsusl, ori daca ar fi adaugat "cea mai din faţă" şi respectiv "cea mai din spate", aş fi făcut in mintea mea diferenţa dintre gâşte. Ori să fi zis gâscan, că ăla merge inaintea cârdului haha. Dacă era in faţă un gâscan şi in spate o gâscă, problema era foarte clară. Poate că unii dintre voi acuma râdeţi, dar daţi problema copiilor vostri să vedeti raspunsurile Astea toate sunt de fapt, scuze goale prin care eu incerc să justific de ce am luat-o în barbă. Ca să mă dau mare, pot eventual să vă intreb câţi dintre voi v-ati gandit la 5 cand at citit-o. Ţin minte că am spus-o fiica-mii cand avea vreo 8 sau 9 ani şi la un momentdat se certa cu maică-sa daca erau 5 sau 6 gâşte, iar după cinci minute au realizat amandoua ce fraiere erau si au buşit simultan în râs. Scuze se pot găsi milioane. Esentialul e că eu nu am stiut problema. Probabil primul meu bet pierdut in viaţa mea, pt că nu imi mai aduc aminte de altul mai inainte de el. Prima sută de pipsi gaură, haha... Take it or leave it. Polemica nascută pe aici ma duce cu gandul la o chestie numită Regret Theory. Daca unu vrea să cumpere un bilet la teatru, care costa 10 lei, şi ajuns la counter constată că tocmai a pierdut 10 lei pe drum, ce face el? Va mai cumpăra bilet? Statisticile arată ca mai bine de 80% dintre oameni vor cumpăra bilet in situatia asta, ignorand pierderea celor 10 lei. Doar cei zgârciţi, ori cei care îşi planifică foarte strict bugetul, ori cei care nu îşi permit efectiv o pagubă de 20 de lei, nu vor cumpăra alt bilet. Dacă in schimb unu are deja bilet la teatru, cumpărat anterior, şi când ajunge acolo constată că a uitat biletul acasa, doar 40% dintre oameni vor cumpăra un nou bilet. Deşi in ambele cazuri "cheltuiala" este de 20 de lei, iar profitul este acelasi, vizionarea spectacolului. Unii se simt responsabili pt că au uitat biletul acela acasă, la fel cum unii se simt responsabili pentru o greseala facută in trecut (vot dacă schimbă uşa, numărat gâşte, etc) şi incearcă să o repare cu explicaţii, ori refuză să accepte soluţia corectă, dacă aceasta nu se justifică prin rationamentul făcut. Eu cred că AICI ar trebui să lucrăm fiecare, dacă avem de gând să devenim traderi de succes. Nu la câţi pipsi pe oră putem face dacă.... sau dacă... sau dacă..... Cramponatul de prima uşă este la fel ca şi cramponatul de betul perdant. Inchideţi-l in pierdere si căutaţi alte oportunităţi! Dacă MM a fost bun şi nu v-aţi lăcomit, nu o să se simtă la cont, şi nu o să vă doară. Cine are de înţeles, va înţelege. Move on people! Aţi perdut un bet. Şi ce dacă? Mâine puteţi câştiga unul, dacă aveţi noroc ori dacă vă faceti temele (analiza tehnică ori fundamentală). Nu se naste nimeni probabilist, ori economist, ori trader. Unii au talent să devină probabilisti (ca mine) alţii economisti, alţii ambele. Alţii sunt fermieri. Toţi pot avea succes in forex. Elder chiar spune in statisticile lui că cei mai mulţi traderi de succes nu fac parte dintre "genii", doctori docenti, etc. Newton a pierdut milioane la bursă. Cei foarte destepti sunt obisnuiti să aibă intotdeauna dreptate, pentru că ei au intotdeauna dreptate in disputele amicale cu cei din jurul lor şi în timp aceasta se întipăreşte in personalitatea lor. Să nu zic că se transformă în înfumurare, ori îngâmfare. Ei uită că piaţa nu este comparabila cu prietenii din jurul lor, piaţa este un monstru! Cei foarte deştepti de obicei pierd in forex, pentru că incearcă să se răzbune pe piaţă şi să îi arate ce tari sunt ei. Cea mai bună reţetă de a transforma pierderile mici în pierderi mari. Un mare trader spunea "aveam cutare masterate in matematică, cutare in fizică, cutare IQ (alegeti unu mare) etc, şi mă consideram un tip destept. Dar am reuşit să trec peste asta, şi să fac bani din trading". Nu spune nimeni că nu veti avea succes dacă nu aţi raspuns corect la problema asta. Forţa umanităţii stă tocmai in faptul că suntem diferiţi. Dacă eram toţi la fel, prima adiere de vânt, primul virus care ar fi omorât unu, etc., i-ar fi omorât pe toţi. Dar suntem diferiţi. Unii rezistă şi excelează in medii in care alţi suferă şi mor. In alte medii, invers. In felul acesta omenirea poate supravieţui indiferent ce năpaste se abat asupra ei. Ce nu te omoară te face mai puternic. In viaţă precum şi in forex, fiecare poate si trebuie să isi gasească nişa lui. Unii sunt scalperi, alţii carry traderi, alţii tranzacţionează tehnic, alţii fundamental, unii sunt trend followeri, alţii sunt contrarieni. Toti pot face bani, cu dedicaţie şi cu transpiraţie.

grrrr, haha, rasbidule, mi-ai stricat toata poanta cu filmuletul ala al tau... foarte bun filmuletul de altfel (nu il stiam). Ideea e foarte simpla, presupunem ca ar fi mai multe usi. Sa zicem 20. Eu trebuie sa ma intreb pe mine insumi "ce sanse am eu sa nimeresc masina la prima incercare, din 20 de usi?". Desigur, sansa mea ca sa nimeresc este de 1/20, adica 5%. Sansa ca masina sa se afle in spatele uneia dintre celelalte usi, oricare ar fi ea, este de 19/20, sau 95%. Sper ca pana aici e clar pentru toata lumea. Faptul ca moderatorul deschide sau nu deschide alte 18 usi nu are nici o importanta. Practic el ma intreaba "vrei sa ramai la usa ta, sau sa alegi una dintre celelalte?", cu sau fara a le deschide, este acelasi lucru. Daca spun da, tocmai am ales complementarul, schimbarea de variabila de care vorbeste teoria probabilitatilor. Deci in cazul asta, daca moderatorul deschide alte 18 usi, sansa mea de a avea masina in spatele usii alese de mine este tot de 5%, nu s-a schimbat cu nimic. Sansa ca masina sa fie in spatele usii celeilalte ramase inchise (una dintre celelalte 19) este desigur 95%. Daca as avea 100 de usi, am sansa de 1% sa nimeresc din prima. Si sansa de 99% daca schimb usa aleasa de mine cu "celelalte 99 de usi". Treaba lui daca deschide 98 dintre ele sau nu. Revenind la problema noastra, sansa de a gasi masina din prima este 1/3. Sansa ca ea sa fie in spatele uneia dintre celelalte 2 usi este de 2/3. "Vrei sa ramai la usa ta, sau sa schimbi, pentru celelalte doua usi la un loc?", cam asa sună intrebarea, de fapt. Astfel pusa problema, acum e clar ca schimband usa, avem de fiecare data 66.6% sanse. Cei care ati gandit asa, fara sa stiti problema inainte, probabil ca aveti sanse sa faceti cariera in analiza tehnică, si sa deveniti (ori sa ramaneti) profitabili pe termen lung. Eram pregatit sa vin cu niste explicatii mai amanuntite, si eventual o legatura cu forexul. De fapt de aia am si adaugat varianta a treia, cu 50%, o inventie personala care nu apare in problema originala (by the way, eu am raspuns corect la ea de prima data, cand mi-a spus-o cineva demult). Am spus-o si eu la altii si am vazut că tipi foarte destepti, ingineri de la mine, chiar si manageri, care stiu sa ia decizii corecte in cele mai multe situatii din viata reala, sunt tentati sa spuna ca sunt doua usi, deci sansele sunt fifty-fifty. Eu cred ca cei care ati raspuns cu 50/50 ar trebui sa va concentrati mai mult pe analiza fundamentala, obviously calculul probabilistic nu este unul dintre punctele voastre forte, dar asemeni inginerilor si managerilor de care va vorbeam mai sus, probabil asta implica ceva capacitate analitica, pentru ca raspunsul este oricum mai bun decat sa ramai la usa initiala. Practic daca dai cu banul ai mai multe sanse decat daca ții cu dinții de prima ușă. Cu ceva studii fundamentale sti putea face cariera mult mai sănătoasă pe forex. Cei care au "ramas la usa initiala", cred ca ati putea face ceva cariera in forex ca si contrarieni, daca motivatia voastra a fost alta decat probabilistica (daca ati motivat ceva de genul "ăsta incearcă să mă fraiereasca, sa schimb ușa", etc. in mintea voastra, "jocurile sunt deja facute" etc, asta este motivatia contrarienilor, a se citi investopedia). Daca ati ramas la prima usa din ratiune strict probabilistica, cred ca e mai bine sa va lasati de forex. Veti pierde bani. Faza cu "m-as oftica dacă...", well, cine nu s-ar oftica?? probabil ca si eu m-as oftica daca nu as nimeri masina, indiferent ca am schimbat usa sau nu, hahaha... Interesant ca vreo cativa care mi-au trimis raspunsul pe PM si nu au vrut sa participe direct la sondaj, au venit cu motivatii asemanatoare. Eu cred ca daca vrem sa facem bani in forex ar trebui sa invatam intai sa nu ne pară rău după profitul pe care am fi putut sa il facem daca am fi facut asta sau aia. Eu am intotdeauna prostul obicei sa ies prea devreme din tradinguri profitabile, dupa ce ies piata se mai duce de nebuna. Era o vreme cand ma ofticam de nu mai puteam, uneori chiar intram iar, piata se intorcea si pierdeam o parte din profit, ori chiar o suma mai mare ca profitul proaspat realizat. Una dintre cauzele pt care am devenit profitabil este că am inceput treptat sa inteleg ca orice bet inchis este de domeniul trecutului, indiferent ca a fost inchis cu profit sau cu pierdere. Maine e o alta zi, iar piața pute de oportunitati. Daca vrei sa pierzi alti bani, ori sa faci un alt profit, nu-ți fie frică că nu vei mai avea oportunitate și mâine. Mai ales sa pierzi, hehe... Acuma, daca s-a stricat jucaria, well.. nu mai are rost sa continui, probabil ca de acum incolo toti vor vota "schimbarea", asta ca sa incheiem cu iz politic... haha...

haha, meserie, cum jumate? rotile sau volanul? O sa las să se mai adune voturi, inainte de a comenta ce si cum. @Stefan Este primul meu poll pe care il fac pe aici, am descoperit ca in poll options nu există o optiune care sa impiedice userii sa isi schimbe votul. Este oarecum important, pentru ca unii (mai tinerei, ori mai putini pe o directie) vor fi tentati sa schimbe cand vor vedea voturile altora (mai bătrani, ori mai multi pe o directie, etc) si apoi nu mai are haz, hihi...