mfx

Distributismul a fost pentru prima oara conturat ca o cale de urmat in enciclica papala Rerum Novarum (1891) a Papei Leon al XIII-lea, respectiv Quadragesimo Anno (1931) a Papei Pius al XI-lea. Ideile distributiste au fost apoi reluate de Papa Ioan al XXIII-lea in Mater et Magistra si chiar de actualul Papa Ioan Paul al II-lea in Laborem Exercens. Proprietatea in sistemul Distributist Esentiala in sistemul distributist este relatia individ-proprietate. Primele trimiteri la aceasta problema le gasim in enciclica Rerum Novarum. Potrivit acesteia, dreptul de proprietate nu deriva si nici nu este rezultatul vreunei forme de conventie umana; el face parte din legile de natura divina, din Legea Naturii Umane: intrucat omul este singura fiinta care poate concepe viitorul si care se teme de el, el se ingrijeste nu numai de viitorul sau ci si de viitorul copiilor sai si al copiilor copiilor sai, lasandu-le mostenire dreptul de proprietate. ?Proprietatea - spune Leon al XIII-lea - este in natura omului?, iar ideea de baza a distributismului este aceea ca o ordine sociala justa se poate implini numai printr-un proces mai extins de distribuire a proprietatii. Distributismul presupune deci o societate a detinatorilor in care proprietatea apartine mai degraba celor multi decat celor putini. Distributistii au doua puncte de plecare in lupta pentru apararea libertatii si a proprietatii: in primul rand, proprietatea este vazuta ca o sursa de putere reala si practica, necesara pentru a institutionaliza notiunea abstracta de libertate; in al doilea rInd, proprietatea este implinirea nevoilor spirituale ale omului si o expresie a personalitatii sale, fara proprietate omul fiind nu numai impilat, dar si dezumanizat. Pentru a putea intelege efectiv la ce se refera distributismul este necesara insa o prezentare a sa in paralel cu cele doua mari sisteme politico-economice intre care s-a dus lupta pentru suprematie si care au fost cauza multiplelor convulsii sociale traite de-a lungul ultimelor doua secole. Distributism vs. Capitalism In termenii folositi de teoreticienii Distributismului, capitalismul este un abuz de proprietate, o deposedare a celor multi de catre cei putini. Acesta s-a impus ca o spoliere a multimilor, reprezentand o situatie un pic mai buna decat sclavia... In capitalism, oamenii muncesc pentru alta persoana. Acea persoana, capitalistul, ii plateste pe ceilalti, muncitorii, sa munceasca pentru el. Prin urmare pacatul capitalismului este crearea unui numar foarte mic de capitalisti: formal, dreptul de proprietate exista pentru toti, in fapt, numai pentru cei bogati. Se produce astfel inevitabil o separatie intre detinatorii de capital (proprietati) si detinatorii fortei de munca: primii sunt cu o treapta mai sus decat ceilalti, forta lor financiara asigurandu-le mereu posibilitatea angajarii fortei de munca. De ce le-a fost daruita oamenilor nevoia si posibilitatea de a produce si folosi bunurile economice? Raspunsul este evident: avem nevoie de aceste bunuri si servicii pentru a putea trai o viata normala. De aceea, activitatea economica trebuie sa aiba ca rezultat producerea de bunuri si servicii necesare intregii omeniri, si orice aranjament economic trebuie subordonat acestui deziderat. In sistemul capitalist, ca urmare a separatiei proprietatii de munca, exista aceasta clasa sociala - capitalistii - rupti de procesul de productie propriu-zis, pentru care este firesc (si avantajos...) mecanismul prin care bunurile si serviciile pot fi manipulate in vederea propriei bunastari in loc sa serveasca nevoilor intregii societati. In goana lor pentru imbogatire personala, capitalistii trec deci nepasatori peste efectele pe care actiunile lor le au asupra consumatorilor si muncitorilor. Biserica a sprijinit dintotdeauna proprietatea privata, insa daca examinam motivul si felul in care a facut-o, vom observa ca logica argumentelor Bisericii este mult diferita de aceea a capitalistilor. Intr-un pasaj din aceeasi ?Rerum Novarum? se afirma: ?Oamenii muncesc intotdeauna cu mai mult spor atunci cand muncesc pamantul care le apartine?. Daca ?devin proprietari cat mai multe persoane? atunci, fatala separare a proprietatii de munca propriu-zisa va fi, daca nu eliminata, macar diminuata in extindere si influenta. Iar asta ne conduce direct la Distributism! Pentru ca distributismul este sistemul economic in care proprietatea privata este corect si echitabil distribuita, in care cat mai multi membri ai societatii sunt in mod real proprietari. Distributism vs. Socialism Ceea ce distinge distributismul de socialism este respingerea notiunii de putere centralizata in stat care duce la crearea unui singur, atotputernic proprietar - statul - de care masele, lipsite de dreptul de proprietate, vor fi in mod necesar dependente. Oamenii nu pot fi liberi (capabili de a-si controla propriile vieti) decat atunci cand au ocazia sa controleze direct mijloacele de productie ale propriei subzistente. Nu indirect, nu teoretic (afirmand de exemplu: ?aceasta fabrica este a oamenilor!?) ci detinand, individual, actiuni ale respectivei fabrici. Egalitatea trebuie sa vina nu din lipsa totala a proprietatilor ci din sentimentul de siguranta pe care ti-l da faptul de a te sti proprietar si responsabil pentru modul in care iti gestionezi proprietatea. Distributismul inseamna deci distribuire de putere. De aici res-ponsabilitatea pe care oamenii trebuie sa si-o asume. Daca sistemul socialist inseamna frica de responsabilitate, in sistemul distributist, omul, in calitate de proprietar este detinatorul mijloacelor si metodelor necesare bunului mers al civilizatiei. Adevarata alternativa Distributismul este o filozofie sociala care promoveaza viziunea unei societati mai drepte. El ofera oamenilor modalitati concrete de a-si castiga propriul mod de viata, de a-si gestiona proprietatea si de a descuraja marile concentratii de bogatie si putere. Scopul lui este deci prevenirea formarii marilor mase de saraciti pe fondul concentrarii capitalului in prea putine maini. Implementarea ideilor distributiste ar duce la incurajarea micilor proprietari si ar descuraja marile companii transnationale, imperii financiare sau - la scara mai mica -, a impersonalelor lanturi de ?supermarket-uri?. In esenta, distributismul inseamna acel mod de viata in care exista respect pentru proprietate, a ta si a celor din jur deopotriva, in care familia este ridicata la rangul pe care trebuie sa-l aiba in corecta ierarhizare a unei societati, in care oamenii traiesc in armonie cu Dumnezeu, in care regula de baza este urmatoarea: ?daca mica mea afacere ma ajuta sa obtin toate cele necesare traiului meu si al familiei mele, ce drept am eu sa-mi extind bunastarea in detrimentul celorlalti?? Distributism in Romania! O expresie concreta, adaptata realitatilor romanesti de transpunere in practica a doctrinei distributiste a fost realizata de economistul roman dr. Constantin Cojocaru si adusa la cunostinta publicului in forma ?Varianta Cojocaru?. Departe de a ramane doar o alta dizertatie teoretica pe probleme economice, Varianta Cojocaru a inspirat chiar doua proiecte de lege, introduse in Parlamentul Romaniei. Primul dintre ele, initiat de un grup de 7 senatori, la data de 10 decembrie 1990, a fost complet ignorat, aceeasi soarta impartasind-o si proiectul de lege intocmit pe aceeasi conceptie si semnat de aproape toate partidele din opozitie care s-au retras din Parlament in iulie 1991, cu ocazia dezbaterii legii privatizarii feseniste. In esenta, Varianta Cojocaru se refera la o reforma economica care urmarea sa asigure iesirea din comunism si intrarea in democratie, in avantajul cetateanului si al natiunii, fara diminuarea potentialului productiv, fara somaj involuntar, fara inflatie artificiala, fara blocaj financiar, fara scaderea nivelului de trai, fara indatorarea tarii. Caracteristica esentiala a Variantei Cojocaru consta in solutia propusa problemei proprietatii asupra pamantului si capitalului acumulat in proprietatea comunista: improprietarirea, trecerea rapida si reala a intregului pamant si capital privatizabil in proprietatea particulara a cetatenilor tarii, printr-un mecanism elaborat in baza legitatilor stiintei economice, principiilor justitiei sociale, moralei crestine si intereselor natiunii. In spiritul distributist cel mai autentic, Varianta Cojocaru propunea ca proprietarii sa fie milioanele de cetateni ai Romaniei, prin truda si sacrificiul carora s-a acumulat capitalul destinat redistribuirii si nu cateva mii de familii de privilegiati si speculanti din interiorul si din afara tarii. Iata si mecanismul improprietaririi propus de dr. Constantin Cojocaru: 1. Pentru valoarea miliardelor (la vremea respectiva) de lei constituiti in capital, se vor emite bani speciali numiti ?lei-improprietarire? personalizati cu numele si prenumele celor care-i vor primi, precum si cu datele lor personale. Acestia vor fi distribuiti in mod gratuit cetatenilor tarii si vor fi folositi pentru achizitionarea capitalului. ?Leii-improprietarire? nu vor putea fi schimbati sau vanduti pe lei obisnuiti, nici nu vor putea fi utilizati pentru achizitionarea bunurilor de larg consum (mancare, bautura, imbracaminte, etc). Ei vor fi folositi numai pentru dobandirea de active (utilaje, tractoare, apartamente, magazine, constructii industriale, hoteluri, restaurante, etc.) si/sau actiuni (hartii cu valoare reprezentand titluri de proprietate asupra societatilor comerciale). Ei vor putea fi folositi o singura data, pentru o singura cumparare de active sau actiuni. 2. In acelasi timp, Agentia Nationala de Privatizare va alcatui programul de improprietarire care va prevedea ce anume se va schimba (contra leilor-improprietarire) in active si ce anume in actiuni la fabrici, uzine, combinate, etc. 3. Toate trecerile de active si actiuni in proprietate privata vor fi realizate prin licitatii publice. 4. Fiecare cetatean va fi liber sa hotarasca cum isi investeste suma de lei-improprietarire. Cei care doresc, stiu si pot sa devina intreprinzatori particulari vor achizitiona active cu care vor intemeia propriile lor intreprinderi. Cei care doresc sa-si pastreze locul de munca, sa ramana salariati, dar sa beneficieze si de o parte din profitul unor intreprinderi, isi vor investi leii-improprietarire in intreprinderile alese, primind in schimb actiuni. 5. Se prevede reconstituirea proprietatilor mici si mijlocii - confiscate de statul comunist - fie direct, sub forma activelor in cauza daca acestea mai exista, fie indirect, prin acordarea unei sume de lei-improprietarire sau lei obisnuiti, echivalenta pretului actualizat al activelor respective. 6. Pentru operatiunea de schimbare a leilor-improprietarire in active si actiuni se prevede o perioada limita de timp - doi ani. Cei care, in aceasta perioada nu si-au transformat leii-improprietarire in active sau actiuni, ii pierd. Acesta este, pe scurt, mecanismul de privatizare prin improprietarire propus de Varianta Cojocaru. Prin acest mecanism, intregul pamant si capital al Romaniei ar fi trebuit sa intre in proprietatea particulara a cetatenilor tarii. S-ar fi format astfel o structura de proprietate care ar fi evitat concentrarea pamantului si a capitalului in mana unui pumn de speculanti si privilegiati si instaurarea dictaturii economice a acestora. Desigur, in procesul improprietaririi si dupa aceea, unii s-ar fi ales cu mai mult, altii cu mai putin - aceasta in functie de capacitatile, inteligenta si spiritul intreprinzator al fiecaruia. Toti ar fi avut insa de castigat! Startul in privatizare s-ar fi luat de pe pozitii echitabile, asigurandu-se fiecaruia o sansa reala. De altfel, in perioada post-revolutionara, mecanismul de improprietarire propus de Varianta Cojocaru a fost aplicat, cu mici adaptari, in Cehia, Slovacia, Lituania si restul tarilor baltice. El nu s-a dovedit a fi o utopie, cum a fost etichetat de adversarii sai, ci o realitate, din pacate nu si pentru RomInia. Esentiala pentru aceasta varianta de distributism romanesc era spargerea proprietatii de stat, miez al randuielilor comuniste si impiedicarea acapararii avutiei nationale de catre mafia privilegiatilor si a speculantilor din interiorul si din afara tarii. Numai in acest fel s-ar fi putut evita inlocuirea dictaturii partidului unic cu dictatura unei oligarhii economice si coborarea Romaniei la standardele economice si social-politice ale lumii a treia. Momentual actual o demonstreaza: ?privatizarea prin vanzare? - lasata pe mana ?expertilor? guvernamentali coruptibili prin ?comision? - a insemnat trecerea intregii averi a Romaniei, la preturi derizorii, in proprietatea vesnica a catorva mii de familii de privilegiati si speculanti, iar marea majoritate a populatiei a fost transformata in mana de lucru ieftina din care o buna parte este permanent in stare de somaj. Miza ignorarii Variantei Cojoraru a fost continuarea politicii de jefuire si aservire a tarii noatre. Se mai poate aplica Varianta Cojocaru? In cazul multor active trecute din proprietatea statului in proprietate privata, banii cu care s-au facut aceste cumparari au provenit din venituri ilicite iar preturile la care au fost evaluate activele au fost cu mult inferioare valorii lor reale. Varianta Cojocaru propune sa fie stabilite raspunderile ce revin celor ce au incheiat astfel de tranzactii, sa fie recuperata valoarea activelor instrainate ilicit, astfel incat cetatenii RomIniei sa nu fie pagubiti, sa primeasca tot ce li se cuvine prin improprietarire. De asemenea, multe unitati economice romanesti cu capital de stat au ajuns sa fie controlate de catre straini. In constituirea de societati mixte, capitalul romanesc a fost ?evaluat? de catre ?experti? la o ?anumita? suma care trebuia sa fie cat mai mica, astfel incat partea straina sa capete, la un pret aproape derizoriu, proprietatea a mai mult de 50 la suta din actiunile noii societati mixte, drepturile de control si profiturile ce decurg din aceasta pozitie. Varianta Cojocaru propune ca toate societatile mixte cu capital de stat create dupa Revolutie sa fie reanalizate, ca si raspunderile ce revin celor care au incheiat aceste tranzactii, astfel incat sa fie protejate interesele patrimoniale ale cetatenilor Romaniei.

Alt model de economie, in afara de socialism si capitalism este distributismul http://en.wikipedia.org/wiki/Distributism

Daca va plictisesc cu prostii, sa-mi ziceti, ca nu mai postez. :-

Alt concept -Democratie participativa Inseamna si consultarea alegatorilor pe parcursul mandatului. Inseamna sa faca si autoritatile un pas inspre cetateni intrebandu-i ce-si doresc, care sunt cele mai mari probleme ale lor. Cetatenii trebuie sa participe la procesul de luarea a deciziilor permanent si nu doar o data la patru ani, prin vot. Democratia participativa - consultari prin sondaje, intalniri cu autoritatile, mailuri, forumuri - este la ea acasa in Vest. Cand am fost in Franta acum 8 ani am ramas cu gura cascata cand am aflat ca Primarul si Consiliul Local se consulta inclusiv cu tinerii fara drept de vot (intre 12 si 18 ani) cand vor sa construiasca ceva - ce va doriti? un parc sau o pista de role? cum sa fie? Copiii participau la crearea pistei lor de role! Pare incredibil, nu? http://www.andressa.ro/2007/06/vrem-democr...ticipativa.html

Am gasit un text printre paginile salvate de mine, nu mai stiu cu ce ocazie. Mi se pare relevant: Istoria lumii, în esenta ei ilustreaza existenta si confruntarea a doua idei, doua conceptii despre succes, despre reusita, despre fericire , la urma urmelor. Una - si as putea-o numi prima, cel putin din punct de vedere cronologic, este conceptia eroica , cavalereasca, voiniceasca, pentru care valoarea suprema o constituie victoria dobândita pe cai cinstite, drepte, fara viclesuguri, fara lovituri ascunse, pe la spate. În aceasta mentalitate cavalereasca, puterea politica, averea, iubirea, faima, loialitatea celorlalti, încrederea pe care o inspiri, recunostinta publica etc., nu au valoare decât daca au fost obtinute pe caile onoarei si ale corectitudinii, fara a face nici o concesie de la principialitate si onestitate, de la legalitate si mai ales de la legitimitate. Comportamentul eroic presupune respectarea cuvântului dat, a angajamentelor asumate, a juramântului, a promisiunilor facute. Pe scurt, cavalerul este un om de cuvânt. Este un campion al fair-playului. Pus în situatia de a nu-si putea salva viata, averea sau statutul social-politic decât prin dezicerea de principiile afirmate, de juramintele facute sau de cuvântul dat, omul de onoare, cavalerul, în termeni populari românesti voinicul, Fat-Frumos, prefera sa moara, sa-si piarda rangul si toata averea (cazul lui Harap-Alb), dar sa-si respecte cuvântul, sa nu-si piarda onoarea. Sa nu-ti piarda sufletul, cu vor zice, mai târziu, crestinii. Comportamentul eroic, cavaleresc, a constituit regula antichitatii si a Evului Mediu. (Fireste, nu peste tot, dar în mod caracteristic si dominant, da.) Confruntarea, în antichitate, s-a facut în interiorul acestei mentalitati, dupa regula ca nu este nici o rusine sa te recunosti învins de cineva pe care Dumnezeu l-a lasat mai puternic decât tine. Acest raport în care te afli cu celalalt, celalalt fiind mai puternic , reprezinta vointa zeilor, asa a vrut Dumnezeu, faca-se voia Domnului! Si lumea cavalereasca s-a organizat pe seninatatea cu care fiecare accepta, în ierarhia de voinici, de eroi, locul pe care i-l harazea puterea si voinicia cu care îl înzestrase Dumnezeu. Aceste ierarhii aveau, drept criteriu ultim, însasi vointa Domnului. Pus în situatia de a modifica aceasta ierarhie, adica de a dobândi onoruri si bogatie, putere si ranguri sociale dintre cele mai înalte prin mijloace si procedee care contravin demnitatii si onoarei, cavalerul autentic nu pregeta în a refuza. Acest refuz, nu neaparat vehement, zgomotos, acest refuz fiind semnul distinctiv a ceea ce se cheama nobletea caracterului. Cavalerism, noblete, eroism, onoare, curaj, demnitate, corectitudine , sunt atributele modelului uman pe care au încercat sa-l impuna atât mitologia unor popoare, cât si istoria traita, prin eroi imaginari sau reali. Acestui model i s-a dat un contur definitiv prin Iisus Hristos, a carui icoana a însufletit eroismul si cavalerismul "sans tûche et sans reproche" al eroului medieval, sensibil diferit de cel antic prin fervoarea iubirii si respingerea a tot ce ar putea purta marca trufiei, a trufiei care este prima vinovata de invidia pe care o naste, o produce, o provoaca la ceilalti. Si care este efectul, efect devastator, al invidiei ? Efectul cel mai nefericit este însasi aparitia celuilalt model de comportament, a mentalitatii opuse celei eroice, cavaleresti. Este mentalitatea potrivit careia scopul scuza mijloacele, îndeosebi când scopul înseamna sa dobândesti putere si onoruri, sa rastorni ierarhiile stabilite pe criterii cavaleresti, eroice, ale virtutii si puterii lasate de la Dumnezeu! Tot de la Dumnezeu este lasata si mintea omeneasca, iar mintea aceasta este în stare sa nascoceasca felurite viclesuguri prin care cel puternic sa fie doborât de cel slab si nevolnic! Invidia nevolnicului, dinaintea voinicului tare de virtute, pare sa ascuta mintea celui slabanog, facându-l inventiv, nascocitor de tertipuri prin care cel puternic sa-si piarda ascendentul lasat de la Dumnezeu. Aceste tertipuri putând fi otrava, pumnalul înfipt pe la spate ori în timpul somnului, santajul, glontul ucigas care anuleaza orice voinicie înnascuta. Orice stârpitura, cu un revolver în mâna, îl poate dovedi pe cel mai voinic dintre oameni! Pe cel mai viteaz! Dar mai presus de toate nevolnicul descopera ce arma puternica poate deveni banul ! Arma atotputernica! Caci - si aceasta este una din dominantele acestei mentalitati, nevolnicul se bazeaza pe credinta, singura lui credinta, ca tot ce exista pe lumea asta are un pret, în bani, în dolari, în aur, dar are un pret. Pret are si prostituata din coltul strazii, dar si ministrul care te poate ajuta sa calci legea fara sa fii pedepsit. Fireste, pretul difera, dar ramâne pret! Conform acestei mentalitati, cinstea si onoarea sunt chestiuni de pret, adica sunt tot marfa! Fiecare om este, vorba lui Caragiale "mai mult sau mai putin onest!" Unii sunt onesti pâna la vederea unei bancnote de 100 de dolari, altii rezista (adica urca pretul) si nu cedeaza decât la sume serioase, cu cinci-sase zerouri în coada. Dupa acest principiu functioneaza si autoritatile publice, inclusiv judecatorii si procurorii, pâna la politaiul din coltul strazii. La fel, politicienii, chiar sefii de partid sau de stat! Ziaristii, dragutii de ei, nu mai vorbesc! Pret au variabil, si artistii, scriitorii, poetii sau ce-or mai fi fiind! Într-o lume astfel simplificata, omul cu bani se simte în siguranta! Orice ar face! Chiar si daca ar ucide! Are bani, plateste si scapa! Fireste, îl costa ceva mai mult în Anglia fata de Bangladesh, dar principiul este acelasi: cine plateste comanda muzica! Deci poti obtine orice pe lumea asta daca ai bani cu care sa platesti. Deci: banii e totul! (Cum suna si un proverb pe care etnografii se sfiesc sa-l înregistreze!) Vom numi mercantila aceasta mentalitate care vede toata rânduiala lumii ca pe un vast negot, comert planetar, în care fiecare umbla sa cumpere ieftin si sa vânda scump! Încununarea, apoteoza acestei mentalitati împlinindu-se în smecheria prin care banii sunt pusi sa faca bani! Când banii devin ei însisi marfa, pe care sa o cumperi cu un pret si s-o vinzi cu altul! Adica specula si camata! Toate religiile lumii au condamnat nerusinarea si cinismul camatarului, al cametei ca sursa a existentei. Iar camata a ajuns azi principiul ordonator al întregii structuri economice mondiale! Nimeni nu mai misca pe aceasta planeta fara ca miscarile sale sa fie înregistrate, controlate si verificate de sistemul bancar. Sistem bazat pe modul cel mai rusinos, mai neomenesc, mai replicat lui Dumnezeu de a-ti câstiga tainul zilnic, pâinea cea de toate zilele! Dar nu s-au multumit cu atât! Câstigându-si pâinea cea de toate zilele fara nici un efort, camatarii, speculatorii, profitorii de nenorocirile si de greutatile vietii ale altora, nu s-au oprit pâna nu au uzurpat ce mai ramasese din cavalerismul de odinioara, aristocratia de spada, pe care revolutiile de la 1789 încoace au maturat-o de pe scena istoriei prin sacrificiile de vieti ale prostilor (asa zisii revolutionari) si cu banii, din umbra, ai marilor camatari, eufemistic numiti bancheri . Bancherii, camatarii adica, asadar campionii mentalitatii mercantile sunt cei care au organizat atât revolutia franceza (jos majusculele!), cât si pe cea ruseasca, prin care s-a desfiintat nu numai aristocratia europeana, de spada (la originile ei), ci s-a renuntat si la principiul ei constitutiv: eroism si onoare ! Implicarea marii finante în revolutiile si razboaiele care au zdruncinat lumea si îndeosebi Europa ultimelor doua secole s-a facut prin mijloace de o perfidie si lipsa de eleganta, de fair-play , de cavalerism, printr-o viclenie bolnava, transformata în mod de a fi, de a exista, care nu pot fi întelese propriu-zis decât acceptându-le ca expresie (si dovada) a puterii satanice, a modelului satanic de comportament. La fel cum încercând sa întelegi resorturile ultime, primare, ale comportamentului cavaleresc, îl descoperi pe cel Dumnezeu si esti nevoit sa-l "inventezi" pe Iisus Hristos ca sa afli logica acestui model existential, la fel, logica modelului de comportament mercantil, mercificator (cum i-ar spune I.P.Cerlianu), te obliga sa accepti ca real, al naibii de real, rolul pe care îl are, totusi, în viata noastra si Satan! Dumnealui Îngerul cazut, dar înca atât de activ! De dinamic! De eficient! (Macar la prima vedere...) Azi în ce lume traim? Azi traim oare într-o lume în care se confrunta spiritul eroic cu cel mercantil? În care se confrunta cavalerii cu mercenarii naimiti de mercificatori? Nici pe departe! Asa cum în vechime lupta se da între Ahile si Hector, Alexandru Macedon si Por împarat, adica între eroi, azi, lupta este între camatari, între bande de bancheri, între hoti si hoti! Nu mai departe - luând aminte la actualitatea cea mai stricta - toti cei care se confrunta în clipa de fata, azi 24 iulie 2000, în lupta pentru presedintia României, toti cei pe care sondajele îi ofera constiintei publice, de la Iliescu la Roman, inclusiv Iliescu, Stolojan, Melescanu etc., toti sunt niste infractori la legea penala, pe care o minima ancheta derulata corect i-ar incrimina fara ezitare. Lupta nu este între principiul Raului si al Binelui, ci Raul ne copleseste, si-a adjudecat toti asii, trisând în nenumarate feluri. Nu mai putin veacul nostru, al 20-lea, care, într-un rezumat succint, ar putea fi considerat ca fiind secolul confruntarii planetare dintre regimul democratic si regimul totalitar, comunist. Confruntare care s-a declansat în 1917 si s-a încheiat abia în 1989!... În realitate, regimul comunist, comunismul, fiind o inventie, un experiment, o diversiune la scara mondiala, a bancherilor din Wall-Street, a oligarhiei financiare mapamondiale, care a controlat tot timpul acest regim, astfel ca în 1989, atunci când s-au împlinit 200 de ani de la izbânda banului asupra spadei, a camatei asupra volniciei, a bancilor asupra bisericilor, aniversarea a fost marcata, festiv, prin bobârnacul cu care marele bancher, marele manipulator, a pus capat regimului comunist de pretutindeni... Spre deosebire de oamenii normali, care îsi petrec viata cu gândul de a gusta cât mai multe din bucuriile acestei lumii, ale conditiei de om, nevolnicii, anormali psihic, nu au viata în ei decât pentru a gândi si pune în aplicare cât mai multe si mai noi, si mai eficiente tertipuri , lovituri pe la spate, fraude, crime, hotii de tot felul, toate nepedepsite! Caci însasi justitia este la cheremul acestor nevolnici, a acestor ............... bolnavi sa se simta puternici! Sa-i stie pe altii, pe cei mai frumosi, mai isteti, mai puternici decât ei, caci asa i-a lasat Dumnezeu, sa-i stie la cheremul lor! Rasturnând ierarhia, lasata de la Dumnezeu, adica uzurpându-L astfel pe Dumnezeu, de care, în strafundul buzunarelor, ei se simt nedreptatiti, persecutati, înca de la nastere, caci le-a dat Dumnezeu haznaua de suflet pe care se chinuie toata viata s-o umple cu aur si dolari, cu lire si marci, cu valori mobiliare si polite, iar ea tot hazna ramâne! Plina de... ...Devin, dupa cum se vede, retoric si literar, aproape liric! Subiectul are la noi, la români, expresie literara la nivelul cel mai înalt. Adversari în viata literara si atât de diferiti ca oameni, Eminescu si Macedonscki au fost unanimi, la nivelul capodoperei, în a se cutremura, scârbiti, de succesul pe care îl are în lumea noastra nu cel înzestrat de Dumnezeu cu toate marile calitati, care fac gloria neamului omenesc, ci secatura, otreapa bicisnica, novolnicul! Fat-Frumos, ca ideal românesc de voinicie, cu varianta Harap Alb, care îsi tine cuvântul dat Spânului, caci face parte din categoria aceea de oameni-oameni, Fat-Frumos, care niciodata nu recurge la viclesuguri, ci mereu propune Fiarei confruntarea "în lupta dreapta", acest ideal românesc puncteaza periodic si istoria efectiva, începând cu Dromichete si încheind, culminant, cu Constantin Brâncoveanu, la acea data omul cel mai bogat din Europa, ceea ce nu l-a împiedicat de la gestul cel mai cavaleresc cu putinta, care, daca nu s-ar fi petrecut propriu-zis, nici ca gest imaginar n-ar fi fost pe întelesul spiritului mercantil, tranzactionar. * * * N-am reusit sa impunem în constiinta lumii numele lui Constantin Brâncoveanu!... Lumea a fost atrasa nu de sfintenia Brâncoveanului ci de satanismul lui Dracula, în care multi din ignoranti, vad exponentul românismului.

Incepand cu anii ’70 ai secolului trecut, in Statele Unite s-a starnit, in legatura cu manualele scolare, o lupta ideologica in jurul dilemei: creationism sau evolutionism? Pe de o parte, teoria evolutionista este privita tot mai mult ca fiind nefundamentata stiintific, iar pe de alta parte, teoria creationista este considerata prea invechita, ducand, in conceptia unora, la ignoranta Evului Mediu. La inceputul lunii octombrie 2007, cu 48 de voturi pentru si 25 impotriva, Consiliul Europei a decis: “Creationismul nu se va preda in scoli ca disciplina stiintifica.” "Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor în majoritatea lor creştini şi musulmani- este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte", se spune în documentul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Teoria evolutionista este bazata pe fapte. Care fapte?

@tradelover Da, frumos spus, dar ma tem ca problema e ceva mai profunda. Si apoi si treaba asta cu "Cine poate, oase roade" seamana a cliseu. Avem in noi invataminte trase din Vestul Salbatic. Sa calcam peste cadavre sa fim cei mai buni, cei mai bogati, cei mai dintre cei mai... "Dresorii de minti" ne formeaza sa gandim asa. Cum zice tipul asta, ca traim in era pinguinului: http://schimbarea.blogspot.com/2007/04/era-pinguinului.html http://schimbarea.blogspot.com/2007/04/dre...inti-umane.html "Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere, haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini care mai tarziu iti sunt IMPOZITATI... Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ? Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!" etc, etc Sunt cel mai tare, am bani, am masini, am un impozit mare datorat la stat... Mai e o fateta in toata problematica asta. Pe langa noi se mai poarta un razboi invizibil. Un razboi intre bine si rau. Poti sa faci ceva, calcand in picioare orice fel de principii, calcand "peste cadavre" si la final poti sa zici ca ai reusit. Esti puternic, esti mascul alfa, esti apt ptr. urmatorul stimul concurential. "Dresorul de minti" a facut o treaba a naibii de buna. Dar de ce sa nu alegem calea pasnica? Poti sa faci concurenta si in alt fel decat "calcand peste cadavre". Tinerii oare se formeaza mai bine intr-o societate de bunastare, in care parintii au mai mult timp sa se ocupe de ei, ei au mai mult timp sa inteleaga ce se intampla in jur? Sau intr-o societate in care panica si legea celui mai tare guverneaza, in care n-ai timp de nimic, tot timpul ti-l petreci ca sa strangi bani, etc? Nu am dat cele mai bune exemple, o sa ma gandesc la altele mai clare

@kerosen UE democrata, versus America: Ce parere au insa alti economisti, e adevarat, ignorati si deliberat marginalizati, cum sunt cei cunoscuti sub numele de “libertarieni”? Pentru acesti economisti, planul administratiei Bush nu este altceva decat jaf la drumul mare. De ce? Pentru ca planul prevede ca, pentru a se salva gigantii de pe Wall Street, sa fie pompati in ei nenumarate milioane de dolari, care provind insa din taxele cetateanului obisnuit. Adica iei de la saraci si dai la bogati. Pentru ca este criza, nu-i asa? Apoi, planul, pentru aceiasi economisti, nu este altceva decat inca un pas spre socializarea economiei americane. Statul salveaza, insa doar gigantii financiari. Si nu pe degeaba, ci ca sa se creeze acel sistem perfect in care puterea politica se intrepatrunde cu cea economica si orice spatiu de libertate este eliminat. Sa ne uitam un pic la consecintele unor astfel de politici deja puse in aplicare in SUA si Europa. Marile banci europene, pentru a fi “salvate”, sunt nationalizate. Fortis, Dexia, Hyppo, si alte mari banci europene, au fost deja nationalizate. Statul, inclusiv cel american, arunca cu bani ca sa “salveze” si alte banci. Evident, statul le salveaza, insa prin asta, de fapt, le trece sub CONTROLUL sau. Pe plan politic, lucrurile se precipita. Deja unii comentatori fac propaganda ideilor de interventie masiva a statului. Dar nu a statului francez, sau german, sau belgian, cum ati crede. Nu, ci a hiper-statului european! Criza devine pretextul ideal de a arata iarasi cu degetul la necesitatea istorica urgenta de realizare a unei Uniuni Europene centralizate, cu sef de stat si puteri suverane, care controleaza toata economia. Iata ce scria Le Monde ieri, preluat azi de Adevarul: “Concret, Uniunea Europeană se dovedeşte incapabilă să elaboreze un plan de salvare comparabil cu acela propus de Paulson, în SUA […] În 1970, Henry Kissinger ironiza: “Europa? Ce număr de telefon are?”. Din păcate, gluma rămâne actuală. […] În acest context, a cere “un nou Bretton Woods”, aşa cum a făcut-o Nicolas Sarkozy, e o idee bună. A da, însă, Europei puterea de a vorbi pe o singură voce ar fi o idee şi mai bună.” O singura voce, un singur lider, un singur popor, o singura vointa… Cat de sinistru suna, cat de ein furer, ein volk suna… Iata, aceasta este solutia, mascata, pentru publicul ignorant sau neatent, sub necesitatea avansarii unor solutii economice: crearea unui hiper-stat, impunerea unui control fara margini. Deoarece, cu cat mai mare criza, cu atat mai mare CONTROLUL. Sub pretextul “salvarii”… Citat din http://www.razbointrucuvant.ro/2008/10/01/...ontrol-mondial/

Care Europa e mai democrata? Aia a lu' Barroso, mare lider al organizatiei comuniste/maoista MRPP (Reorganising Movement of the Proletariat Party, later PCTP/MRPP-Communist Party of the Portuguese Workers/Revolutionary Movement of the Portuguese Proletariat)? Pe care nu l-a ales nimeni lider? Si care da legi cum ii trece prin cap, fara nici o confruntare populara? Spiritul liber american a murit cand o mana de trepadusi au reusit pe dedesupt sa creeze FED; au preluat controlul politic si au reusit sa influenteze toate natiile. Politica lor nu mai e de mult liberala, sau fara interventia statului in treburile economice; din contra, socialista si etatista. UE si toate uniunile care se nasc acum, sunt tot emanatia lor, cu o politica de asemenea socialista si nedemocratica. *De aici si planurile lor comune (sua/ue), de a "salva" banci si a impune un control mai strict al statului in finante.

Alt luptator ptr. libertatea individului, Milton Friedman a adus nenumărate contribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriile cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei. Întreaga sa actvitate a fost cel mai bine descrisă chiar de Milton Friedman în persoană prin următoarele cuvinte: „Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertăţii. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creştere economică şi unde capitalismul înfloreşte, oamenii trăiesc mai mult şi mai bine” Si cele mai tari citate de Milton Friedman: http://www.brainyquote.com/quotes/authors/...n_friedman.html Later edit: Asta-mi place: "Inflatia este forma de taxare impusa fara legislatie."

Va ziceam de Ludwig von Mises. Omul zicea ca ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată. Fondator al scolii economice "neo-Austrian School", Mises a demonstrat ca bancile centrale creeaza si incurajeaza cu buna stiinta inflatia si deflatia (inflation and depressions).

Singurul lucru in exces care nu dauneaza este libertatea individului (cu tot ce deriva de aici: libertatea cuvantului/de exprimare, libertatea de actiune, libertatea de a alege sa faca excese sau nu). Daca vrea sa traiasca frumos, sanatos si echilibrat sa nu-i fie ingradite optiunile. Daca vrea sa-si traga un glont in cap, n-are decat, e alegerea lui. Vrea sa se otraveasca cu tigari, grasimi, zahar in exces, droguri sau altceva; toate sa fie optiunile lui, Nu chestiuni impuse de societate/sistem, etc

Ludwig von Mises, un tip care a argumentat logic de ce nu functioneaza socialismul pe care l-a combatut pana la moarte. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_von_Mises http://misesromania.org/214/ Si pe acelasi site al Institutul Ludwig von Mises - România un articol interesant Subprime-aţia Americii http://misesromania.org/534/

Ca o dovada ca lucururile care se petrec acum nu sunt o pura intamplare, ca sunt prestabilite si au directie clara: Gordon Brown, membru Bilderberg si prim ministru al UK zice ca vrea sa instaureze “o noua arhitectura financiara pentru urmatorii ani”, cu o supraveghere globala pentru a armoniza o lume in care banii circula dincolo de granite si firmele opereaza multinational. Premierul britanic, a vorbit la Reuters, in Canary Wharf, spunand că a căutat să puna in practica astfel de modificări inca din 1998, dar s-a lovit de teama altor tari. El a adăugat: “Uneori e necesara o criza pentru ca oameni sa cada de acord asupra faptului ca ceea ce era evident ca trebuia făcut cu ani în urmă, nu mai poate fi amânat.”

In sinea mea, cea mai optim model la momentul actual este modelul nordic (Norvegia, Suedia, Danemarca, Islanda si Finlanda). http://en.wikipedia.org/wiki/Nordic_model Dar si el are numeroase probleme, in speta ptr. ca permite influientarea lui pana la paralizie (vezi cazul Islandei) de catre centre de putere acaparatoare (in particular sua, israel). Cazul Islandei, cea mai vasta retea energetica geotermala si hidro. Cele mai bune transporturi, cele mai puternice industrii energofage (aluminiu, sere, ingrasamant, etc). Cu PIB-ul si dezvoltarea lor pot trai bine merci, daca ar trai in sistem inchis. Dar sistemul a fost deschis si mancat pe dinauntru de specula, bani fara valoare, tranzactii fara acoperire, etc

Criza apare doar atunci cand solutia propusa nu (mai) functioneaza. Momentan inca nu se pune problema de colonizat planete; resurse ptr. ani buni si multe miliarde de oameni exista suficiente. Nu e ca in raportul Clubului de la Roma (limitele cresterii), care zice ca trebuie sa inceapa depopularea (prin eutanasiere programata) ptr. ca n-ar mai fi resurse energetice http://en.wikipedia.org/wiki/Club_of_Rome Din contra exista suficiente resurse energetice, iar oamenii abia daca au "zgariat" scoarta planetei in cautare de materii prime. E loc suficient sa ne extindem orasele pe verticala(si in jos si in sus). Problema e legata de inechitatile si dezordinea din sistemele sociale propuse si rulate de Big Shark. Evrei prin Marx au incercat comunismul si au esuat lamentabil. De ce? Ptr. ca erau prea multe abuzuri, minciuna si oamenii nu mai erau dispusi sa munceasca. Sa dezolte mai departe, sa devina competitivi cum bine zici... Acum, mai nou, s-a dovedit ca pietele nu se autoregleaza si capitalismul nu se poate face fara capital. Deci trebuie sa dispara... Ce vor pune "liderii" in loc? Cel mai probabil ca vor limita proprietatea privata si vor organiza toata economia sub forma piramidala; o mare corporatie "multinationala" in care sa existe o structura de sefi, peste sefi si la baza piramidei muncitorii. Un sistem politienesc/totalitar, controlat integral si sclavagist in care toata lumea poseda card cu cip si ulterior chiar un cip; disparitia cipului e identica cu disparitia individului din sistem. Si totusi care ar fi solutia cealalta? Nu exista, sunt de acord, un sistem perfect, dar e clar ca ce se intampla acum va schimba radical ordinea mondiala. Si atunci, ce sistem complet transparent, fara secrete, fara limitari ale individului, am putea sa speram, in asa fel incat sa fie bine ptr. toata lumea? Ce vrem de fapt ptr. noi si copiii nostri, sau generatiile noastre?

Asta poate sa fie doar un slogan amarat cu care ne intoxica niste "lideri" zi de zi. Bunicu' meu, a facut excese de tutun, grasimi si zahar toata viata. Si ce daca? A murit linistit si impacat la 93 de ani. De ce trebuie unii si altii sa ne turuie zilnic despre excese? Ce noi nu stim deja? Apoi cum se masoara echilibrul, peste care daca trecem apare excesul? Cine ni-l indica? "Expertii" de la Bruxeles? Sau "specialistii" de la Bucuresti. Eu zic mai degraba ca oamenii au in general o constiinta. Cu ea, cantaresc ce e prea mult, prea putin, cuviincios/obraznic, prea rau, prea bine, etc Later edit: ok, si totusi cum sa arate (detalii) calea de mijloc a unui sistem tip coctail?

Ai dreptate, oamenii niciodata nu pot avea tot ce-si doresc. Si chiar cand imparti dintr-un tot, nu poti sa le oferi tuturor, produse si servicii, in mod egal. E clar ca oamenii nu pot fi egali si eforturile facute de ei, niciodata nu sunt egale. De aici si intrebarea, cum pot ei fi stimulati diferential, in asa fel incat sa existe un progres constant la societatii.

Salutare din nou, Va propun sa ne gandim impreuna la cel mai bun model social care ar trebui implementat, care sa fie foarte echitabil si performant, sa asigure bunastarea oamenilor si progresul societatii. E clar ca societatea asa cum merge, are multe neajunsuri si in fiecare zi auzim despre nedreptati care mai de care... Vrem sa inlocuim aceasta societate cu una mai buna. Cum sa arate aceasta? Pornim de la ipoteza ca exista suficiente resurse ca toata lumea sa aiba orice bun isi doreste. Si ca majoritatea productiei de bunuri se face cu ajutorul robotilor industriali. Intrebare? Cum s-ar face distributia de bunuri, pe ce criterii? Cum sa se stimuleze gandirea omului ptr. progresul continuu al societatii? Cum sa dispara abuzurile din sistem si mai toata lumea sa fie multumita? Lasati frau liber imaginatiei. Cei care stiti modele sociale si economice bune, chiar si utopice postati-le. Cei care ati citit SF-uri pe domeniu, la fel Dau un banutz ptr. gandurile voastre! (eventual instituim un premiu onorific ptr. cea mai buna idee)

Ia uitati cat banet aici: http://www.realitatea.net/europa-este-gata...ile_365396.html 1500 de mld. de euro disponibili... Inchipuiti-va cate s-ar fi putut construi cu atata banet. Zice acolo: Ţările mari din Uniunea Europeană (UE) şi-au publicat, luni, planurile naţionale de salvare a sistemului bancar, care prevăd, în total, acordarea a circa 1.500 miliarde euro pentru recapitalizarea băncilor sau garantarea finanţării. A vazut careva "planul"? Unde a fost publicat? Cica e un plan in 5 pcte. Dar nici un ziar, post TV nu zice care ar fi pctele alea. In fine, minciuna prin omisiune si manipulare cat cuprinde. N-o sa mai scriu aici ca sa nu va panichez aiurea; are cine s-o faca. Sunt curios ce ne mai pregatesc "liderii"; si cu multa parere de rau, cati or sa mai sufere ptr. tampeniile lor.

Intalniri la varf g7, g20 si liderii politici UE la Paris. In principiu s-a luat decizia ca toate statele implicate sa devina co-proprietari ai bancilor; sa garanteze depozitele bancare si eventual chiar liniile de credit intre banci. Nimic nou sub soare; doar ca s-a oficializat nationalizarea in forta a capitalului "privat"... http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_b...re-bugetara.htm http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_b...ernamentale.htm Brusc, bursele si-au revenit, toti oficialii canta in cor ca s-a terminat partea mai importanta a crizei: http://economie.hotnews.ro/stiri-burse-477...pate-planul.htm http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_b...-financiare.htm Probabil urmatoarea etapa e sa salveze firmele private, cumparandu-le.

Un pic de offtopic: Datoria externă a Romaniei a crescut cu două miliarde euro, într-o lună http://capital.ro/articol/datoria-externa-...una-113136.html

Noua bacnota de un dolar.

Primul conflict diplomatic iscat de "criza": http://www.ziare.com/Criza_fara_precedent_...are-432915.html

N-am avut timp acum cateva zile, dar am vrut sa va povestesc de SCO (Shanghai Cooperation Organisation), organizatie care cuprinde China, Rusia, Kazahstan, Kargazstan, Tadjikistan si Uzbekistan si la care vrea sa adere si Iranul. Organizatia a crescut si s-a intarit, pe masura pretentiilor Statelor Unite de unica supra-putere globala. Printre altele membrii SCO insista ca fortele Statelor Unite au adus "pacea" si "democratia" in Afganistan, si-au indeplinit asadar misiunea militara, astfel ca nu mai exista motive ca americanii sa aiba baze in Kargazstan si in Uzbekistan, vecine Afganistanului. Cateva linkuri: http://www.ziua.ro/display.php?id=184870&data=2005-09-17 http://en.wikipedia.org/wiki/Shanghai_Coop...on_Organisation http://www.globalpolicy.org/empire/challen...16usponders.htm http://www.iranian.ws/iran_news/publish/article_26526.shtml