Salutare din nou,

Va propun sa ne gandim impreuna la cel mai bun model social care ar trebui implementat, care sa fie foarte echitabil si performant, sa asigure bunastarea oamenilor si progresul societatii.

E clar ca societatea asa cum merge, are multe neajunsuri si in fiecare zi auzim despre nedreptati care mai de care...

Vrem sa inlocuim aceasta societate cu una mai buna. Cum sa arate aceasta?

 

Pornim de la ipoteza ca exista suficiente resurse ca toata lumea sa aiba orice bun isi doreste. Si ca majoritatea productiei de bunuri se face cu ajutorul robotilor industriali.

Intrebare? Cum s-ar face distributia de bunuri, pe ce criterii? Cum sa se stimuleze gandirea omului ptr. progresul continuu al societatii?

Cum sa dispara abuzurile din sistem si mai toata lumea sa fie multumita?

 

Lasati frau liber imaginatiei. Cei care stiti modele sociale si economice bune, chiar si utopice postati-le. Cei care ati citit SF-uri pe domeniu, la fel

 

Dau un banutz ptr. gandurile voastre! (eventual instituim un premiu onorific ptr. cea mai buna idee)

ORICE CE ESTE IN EXCES, DAUNEAZA GRAV "SANATATII" si aici ma refer la orice, capitalism socialism comunism democratie dragoste ura bogatie saracie "you name it" asa ca si o noua ordine trebuie sa fie un coktail

 

Singurul lucru in exces care nu dauneaza este libertatea individului (cu tot ce deriva de aici: libertatea cuvantului/de exprimare, libertatea de actiune, libertatea de a alege sa faca excese sau nu).

Daca vrea sa traiasca frumos, sanatos si echilibrat sa nu-i fie ingradite optiunile.

Daca vrea sa-si traga un glont in cap, n-are decat, e alegerea lui.

Vrea sa se otraveasca cu tigari, grasimi, zahar in exces, droguri sau altceva; toate sa fie optiunile lui, Nu chestiuni impuse de societate/sistem, etc

Va ziceam de Ludwig von Mises. Omul zicea ca ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată.

Fondator al scolii economice "neo-Austrian School", Mises a demonstrat ca bancile centrale creeaza si incurajeaza cu buna stiinta inflatia si deflatia (inflation and depressions).

Alt luptator ptr. libertatea individului, Milton Friedman a adus nenumărate contribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriile cu privire la economia de piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei. Întreaga sa actvitate a fost cel mai bine descrisă chiar de Milton Friedman în persoană prin următoarele cuvinte: „Aş vrea ca lumea să îşi amintească de mine ca de un prieten al libertăţii. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creştere economică şi unde capitalismul înfloreşte, oamenii trăiesc mai mult şi mai bine”

Si cele mai tari citate de Milton Friedman:

http://www.brainyquote.com/quotes/authors/...n_friedman.html

 

Later edit:

Asta-mi place: "Inflatia este forma de taxare impusa fara legislatie."

Editat Octombrie 14, 200817 ani de mfx

ea, America care nici in cele mai negre cosmaruri refuza sa pronunte cuvantul subventie a fost fortata sa faca asa ceva lucru care europa intelege mult mai bine fiind mai democratica

Care Europa e mai democrata? Aia a lu' Barroso, mare lider al organizatiei comuniste/maoista MRPP (Reorganising Movement of the Proletariat Party, later PCTP/MRPP-Communist Party of the Portuguese Workers/Revolutionary Movement of the Portuguese Proletariat)? Pe care nu l-a ales nimeni lider? Si care da legi cum ii trece prin cap, fara nici o confruntare populara?

Spiritul liber american a murit cand o mana de trepadusi au reusit pe dedesupt sa creeze FED; au preluat controlul politic si au reusit sa influenteze toate natiile. Politica lor nu mai e de mult liberala, sau fara interventia statului in treburile economice; din contra, socialista si etatista.

UE si toate uniunile care se nasc acum, sunt tot emanatia lor, cu o politica de asemenea socialista si nedemocratica.

 

*De aici si planurile lor comune (sua/ue), de a "salva" banci si a impune un control mai strict al statului in finante.

Editat Octombrie 14, 200817 ani de mfx

@kerosen

UE democrata, versus America:

 

Ce parere au insa alti economisti, e adevarat, ignorati si deliberat marginalizati, cum sunt cei cunoscuti sub numele de “libertarieni”? Pentru acesti economisti, planul administratiei Bush nu este altceva decat jaf la drumul mare. De ce? Pentru ca planul prevede ca, pentru a se salva gigantii de pe Wall Street, sa fie pompati in ei nenumarate milioane de dolari, care provind insa din taxele cetateanului obisnuit. Adica iei de la saraci si dai la bogati. Pentru ca este criza, nu-i asa? Apoi, planul, pentru aceiasi economisti, nu este altceva decat inca un pas spre socializarea economiei americane. Statul salveaza, insa doar gigantii financiari. Si nu pe degeaba, ci ca sa se creeze acel sistem perfect in care puterea politica se intrepatrunde cu cea economica si orice spatiu de libertate este eliminat.

 

Sa ne uitam un pic la consecintele unor astfel de politici deja puse in aplicare in SUA si Europa. Marile banci europene, pentru a fi “salvate”, sunt nationalizate. Fortis, Dexia, Hyppo, si alte mari banci europene, au fost deja nationalizate. Statul, inclusiv cel american, arunca cu bani ca sa “salveze” si alte banci. Evident, statul le salveaza, insa prin asta, de fapt, le trece sub CONTROLUL sau.

 

Pe plan politic, lucrurile se precipita. Deja unii comentatori fac propaganda ideilor de interventie masiva a statului. Dar nu a statului francez, sau german, sau belgian, cum ati crede. Nu, ci a hiper-statului european! Criza devine pretextul ideal de a arata iarasi cu degetul la necesitatea istorica urgenta de realizare a unei Uniuni Europene centralizate, cu sef de stat si puteri suverane, care controleaza toata economia. Iata ce scria Le Monde ieri, preluat azi de Adevarul: “Concret, Uniunea Europeană se dovedeşte incapabilă să elaboreze un plan de salvare comparabil cu acela propus de Paulson, în SUA […] În 1970, Henry Kissinger ironiza: “Europa? Ce număr de telefon are?”. Din păcate, gluma rămâne actuală. […] În acest context, a cere “un nou Bretton Woods”, aşa cum a făcut-o Nicolas Sarkozy, e o idee bună. A da, însă, Europei puterea de a vorbi pe o singură voce ar fi o idee şi mai bună.”

 

O singura voce, un singur lider, un singur popor, o singura vointa… Cat de sinistru suna, cat de ein furer, ein volk suna… Iata, aceasta este solutia, mascata, pentru publicul ignorant sau neatent, sub necesitatea avansarii unor solutii economice: crearea unui hiper-stat, impunerea unui control fara margini. Deoarece, cu cat mai mare criza, cu atat mai mare CONTROLUL. Sub pretextul “salvarii”…

 

Citat din http://www.razbointrucuvant.ro/2008/10/01/...ontrol-mondial/

am scris un mesaj aici, am dat click sa gasesc ceva scris de tine (mfx) si mi s-a dus naibii tot ce am scris

 

incerc sa fiu mai scurt

 

se pare ca teoria lui keynes se aplica acum ceea ce consider ca aceasta interventie nu face altceva dacat sa prelungeasca agonia si aceasta revenire este una falsa.

 

nu nu sunt deloc deacord ca ameicanii &co sa salveze pe nemernicii de pe wall street

 

Eu de cand a fost infiintata, a fost infiintata cu scopul de a deveni macar un stat federativ daca nu o tara precum america din simplul motiv ca pe langa america la aceea ora nu mai exista un pol geopolitic pe masura americii si deci balanta nu exista america era singura.

 

decat sa ne batem capul cu aceasta intrebare simpla dar foarte complexa la care nimeni nu are raspuns mai bine am marsa pe ce ai scris tu AICI

 

ce ai scris acolo este mult mai important decat incotro se va indrepta lumea. este mai important pt ca probabil ca si tine sau ca si mine si multi de aici suntem scarbiti de ce se intampla.

 

adica aici polemizam si nimik de aici in afara exercitiului de viziune/gandire nu ar avea vreun impact direct asupra bunastarii noastre viitoare(viitor apropiat)

Demult odata, pe cand eram student, circula o poanta, printre "betivii" caminelor studentesti. Se zice ca pradatorii, in natura, de orice fel ar fi ei, umani sau animali, ataca si ucid prada care este mai slaba. De exemplu o haita de lupi care vaneaza bizoni, vor alerga turma, dar vor reusi sa prinda doar pe cei mai slabi bizoni, care raman in urma. Ori pe cei bolnavi, care nu pot fugi. Ori pe cei "neintegrati", pe care nu ii ajuta turma. Pentru ca turma ii ajuta pe cei "integrati", ganditi-va cum fac bizonii un cerc ca un zid de otel in jurul puilor, si stau toti cu coarnele in afara. Nici un lup nu ar indrazni sa atace... Deci prin faptul ca prada pe cel mai slab, pradatorii fac de fapt un serviciu turmei, pentru ca in acest fel - eliminand pe cei slabi - turma devine, in medie, pe ansamblu, mai puternica. Pentru ca puterea medie a turmei este suma puterilor indivizilor, impartita la numarul de indivizi. Indivizi puternici inseamna o turma puternica. Indivizi slabi amestecati cu cei puternici, inseamna o turma slaba. Nici un lanţ nu este mai puternic decat veriga lui cea mai slaba. Si asta se intampla peste tot in natura, de la microbi pana la elefanti. Chiar si la nivel geologic.

 

Well, studentii glumeti de pe vremea mea, carora le mai placea din cand in cand cate un paharel, stiau ca alcoolul distruge neuronii... Dar asemenea oricarui pradator, ii ataca si ii distruge doar pe cei mai slabi. Deci...

 

Hihi...

 

Acum serios vorbind, o societate perfecta este aceea bazata pe concurenţa. Acolo unde toti sunt egali, nu exista progres, la scara mare. Asta a fost unul din marile esecuri ale comunismului, că alaturi de ajutorarea celor slabi (nu discut faptul ca asta era uneori doar pe hartie, discut ideea comunismului in sine, a celui ideal, nu cum s-a intamplat pe la noi si prin alte parti), in plus, dadea in cap celor buni. Ca sa fie toti egali. O asemenea societate, si in general orice societate egalitarista, este sortita esecului. Si orice societate in care resursele sunt comparabile cu necesitatile, este sortita esecului. Pe termen lung, o asemenea societate nu poate progresa. Chiar daca la scara mica pare - aparent - ca face progres (si la noi sub comunism s-au facut o gramada de chestii bune, autohtone ori furate de la altii), la scara mare, pe termen lung, o asemenea societate nu poate progresa.

 

Singura societate "valabila" este aceea bazata pe concurenta reala. Daca va uitati in istorie, oranduirea cu CELE MAI MARI REALIZARI in comparatie cu mijloacele disponibile, adica vorbesc de realizari nu de doua ori mai mari, ori de cinci ori mai mari, ci de MII DE ORI mai mari ca toate celelalte oranduiri, a fost.... oranduirea sclavagista. Nu e poanta. Ei au construit piramide, au facut descoperiri in matematici si astronomie, navigatie, filozofie, tehnici de lupta, praf de pusca, busola, au SCRIS istorie! Nu in carte, ci cu sange si sudoare. Cu sabii de lemn si topoare de piatra. Cum spunea profesorul meu de romana, altii au scris cu pana de gâscă, versuri de aur. Iar noi azi scriem cu penita de aur, versuri de gâscă.

 

Insasi discutia pe care o putam noi azi, e caracteristica celor slabi. Daca eram intre cei puternici, cu bani, ori cu putere de decizie asupra viitorului lumii, nu discutam aici daca e mai bine sa fim capitalisti sau comunisti. Cine stie, face. Cine nu stie, invata pe altii sa faca. Cine poate, oase roade. Asta e societatea ideala. Cei care pot sa roada oase, sa roada. Societatea ideala e aia in care fiecare lupta, calcand peste cadavre, pentru nişa lui la osul mare. Unii mici, printre picioarele tiranozaurului, nu sunt vazuti, ori nimanui nu le pasa de ei, ca niste furnici, altii rapizi sa fure o bucata, ca niste libelule, nu sunt prinsi pentru ca sunt prea rapizi, altii in haite ca niste hiene, reusesc sa alunge tiranozaurul de la ciolan. Si toti supravietuiesc, se lupta pentru resurse. Aia e societatea ideala.

 

Cand nu ai ciolan, improvizezi. Iti cauti nişa ta. Si asta duce la progres. Daca toti au un os de ros, mare si saţios, nimeni nu mai face nimic. Iar cand regulile spun sa iei osul de la cei tari si sa il dai la cei slabi, acele reguli trebuie schimbate. Cei slabi sa isi caute osul lor.

 

Aaaa... ca in societatea actuala toti depindem unii de altii, ca nu putem elimina toti daunatorii (insecte, alge, microbi, oameni care ne incomodeaza, etc) pentru ca daca i-am elimina, am dispare si noi in cativa ani, ca s-ar schimba environmentu, ca nu s-ar mai poleniza florile, ori ca s-ar raci/incalzi prea tare planeta, ori ca ne e mila de negrii din africa, si suntem constienti ca daca ii ajutam, ei pot deveni in cateva zeci de ani o piata imensa de desfacere, si o resursa nesecata de forta de munca (sclavi in fabrici si uzine, locale sau la export), well... e alta poveste. Trebuie sa impunem si sa urmam niste reguli, asta e clar. Dar regulile sunt in folosul nostru, al celor puternici.

 

Ceilalti noi, adica noi cei slabi, well... trebuie sa improvizam pentru ciolanul ala. Atat pentru noi, cat si pentru copii nostri, sa le lasam si lor o bucata de carbonat de calciu, acolo, pentru ca de altfel, nu lasam nimic in urma, decat niste copii, cu un ciolan mai mic sau mai mare, fiecare. Si cu propriile sale reguli, juridice, sociale, morale, etc.

 

Singura ta sansa

Sa nu te duci la vale

E sa joci dupa reguli....

.... Dupa regulile tale.

 

Poate urmatorul vers

Va fi suparator

Dar ma regulez regulat

Pe regulile lor...

 

(Rool LK - Joaca dupa reguli, fragment).

@tradelover

Da, frumos spus, dar ma tem ca problema e ceva mai profunda.

 

Si apoi si treaba asta cu "Cine poate, oase roade" seamana a cliseu. Avem in noi invataminte trase din Vestul Salbatic. Sa calcam peste cadavre sa fim cei mai buni, cei mai bogati, cei mai dintre cei mai... "Dresorii de minti" ne formeaza sa gandim asa.

Cum zice tipul asta, ca traim in era pinguinului:

http://schimbarea.blogspot.com/2007/04/era-pinguinului.html

http://schimbarea.blogspot.com/2007/04/dre...inti-umane.html

"Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere, haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini care mai tarziu iti sunt IMPOZITATI...

Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?

Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!" etc, etc

Sunt cel mai tare, am bani, am masini, am un impozit mare datorat la stat...

 

Mai e o fateta in toata problematica asta. Pe langa noi se mai poarta un razboi invizibil. Un razboi intre bine si rau.

Poti sa faci ceva, calcand in picioare orice fel de principii, calcand "peste cadavre" si la final poti sa zici ca ai reusit. Esti puternic, esti mascul alfa, esti apt ptr. urmatorul stimul concurential. "Dresorul de minti" a facut o treaba a naibii de buna.

 

Dar de ce sa nu alegem calea pasnica? Poti sa faci concurenta si in alt fel decat "calcand peste cadavre". Tinerii oare se formeaza mai bine intr-o societate de bunastare, in care parintii au mai mult timp sa se ocupe de ei, ei au mai mult timp sa inteleaga ce se intampla in jur? Sau intr-o societate in care panica si legea celui mai tare guverneaza, in care n-ai timp de nimic, tot timpul ti-l petreci ca sa strangi bani, etc?

 

Nu am dat cele mai bune exemple, o sa ma gandesc la altele mai clare

Incepand cu anii ’70 ai secolului trecut, in Statele Unite s-a starnit, in legatura cu manualele scolare, o lupta ideologica in jurul dilemei: creationism sau evolutionism? Pe de o parte, teoria evolutionista este privita tot mai mult ca fiind nefundamentata stiintific, iar pe de alta parte, teoria creationista este considerata prea invechita, ducand, in conceptia unora, la ignoranta Evului Mediu.

La inceputul lunii octombrie 2007, cu 48 de voturi pentru si 25 impotriva, Consiliul Europei a decis: “Creationismul nu se va preda in scoli ca disciplina stiintifica.”

"Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor în majoritatea lor creştini şi musulmani- este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte", se spune în documentul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

 

Teoria evolutionista este bazata pe fapte. Care fapte?

Am gasit un text printre paginile salvate de mine, nu mai stiu cu ce ocazie. Mi se pare relevant:

Istoria lumii, în esenta ei ilustreaza existenta si confruntarea a doua idei, doua conceptii despre succes, despre reusita, despre fericire , la urma urmelor. Una - si as putea-o numi prima, cel putin din punct de vedere cronologic, este conceptia eroica , cavalereasca, voiniceasca, pentru care valoarea suprema o constituie victoria dobândita pe cai cinstite, drepte, fara viclesuguri, fara lovituri ascunse, pe la spate.

 

În aceasta mentalitate cavalereasca, puterea politica, averea, iubirea, faima, loialitatea celorlalti, încrederea pe care o inspiri, recunostinta publica etc., nu au valoare decât daca au fost obtinute pe caile onoarei si ale corectitudinii, fara a face nici o concesie de la principialitate si onestitate, de la legalitate si mai ales de la legitimitate. Comportamentul eroic presupune respectarea cuvântului dat, a angajamentelor asumate, a juramântului, a promisiunilor facute. Pe scurt, cavalerul este un om de cuvânt. Este un campion al fair-playului.

 

Pus în situatia de a nu-si putea salva viata, averea sau statutul social-politic decât prin dezicerea de principiile afirmate, de juramintele facute sau de cuvântul dat, omul de onoare, cavalerul, în termeni populari românesti voinicul, Fat-Frumos, prefera sa moara, sa-si piarda rangul si toata averea (cazul lui Harap-Alb), dar sa-si respecte cuvântul, sa nu-si piarda onoarea. Sa nu-ti piarda sufletul, cu vor zice, mai târziu, crestinii.

 

Comportamentul eroic, cavaleresc, a constituit regula antichitatii si a Evului Mediu. (Fireste, nu peste tot, dar în mod caracteristic si dominant, da.) Confruntarea, în antichitate, s-a facut în interiorul acestei mentalitati, dupa regula ca nu este nici o rusine sa te recunosti învins de cineva pe care Dumnezeu l-a lasat mai puternic decât tine. Acest raport în care te afli cu celalalt, celalalt fiind mai puternic , reprezinta vointa zeilor, asa a vrut Dumnezeu, faca-se voia Domnului! Si lumea cavalereasca s-a organizat pe seninatatea cu care fiecare accepta, în ierarhia de voinici, de eroi, locul pe care i-l harazea puterea si voinicia cu care îl înzestrase Dumnezeu. Aceste ierarhii aveau, drept criteriu ultim, însasi vointa Domnului.

 

Pus în situatia de a modifica aceasta ierarhie, adica de a dobândi onoruri si bogatie, putere si ranguri sociale dintre cele mai înalte prin mijloace si procedee care contravin demnitatii si onoarei, cavalerul autentic nu pregeta în a refuza. Acest refuz, nu neaparat vehement, zgomotos, acest refuz fiind semnul distinctiv a ceea ce se cheama nobletea caracterului. Cavalerism, noblete, eroism, onoare, curaj, demnitate, corectitudine , sunt atributele modelului uman pe care au încercat sa-l impuna atât mitologia unor popoare, cât si istoria traita, prin eroi imaginari sau reali.

 

Acestui model i s-a dat un contur definitiv prin Iisus Hristos, a carui icoana a însufletit eroismul si cavalerismul "sans tûche et sans reproche" al eroului medieval, sensibil diferit de cel antic prin fervoarea iubirii si respingerea a tot ce ar putea purta marca trufiei, a trufiei care este prima vinovata de invidia pe care o naste, o produce, o provoaca la ceilalti.

 

Si care este efectul, efect devastator, al invidiei ?

 

Efectul cel mai nefericit este însasi aparitia celuilalt model de comportament, a mentalitatii opuse celei eroice, cavaleresti. Este mentalitatea potrivit careia scopul scuza mijloacele, îndeosebi când scopul înseamna sa dobândesti putere si onoruri, sa rastorni ierarhiile stabilite pe criterii cavaleresti, eroice, ale virtutii si puterii lasate de la Dumnezeu!

 

Tot de la Dumnezeu este lasata si mintea omeneasca, iar mintea aceasta este în stare sa nascoceasca felurite viclesuguri prin care cel puternic sa fie doborât de cel slab si nevolnic! Invidia nevolnicului, dinaintea voinicului tare de virtute, pare sa ascuta mintea celui slabanog, facându-l inventiv, nascocitor de tertipuri prin care cel puternic sa-si piarda ascendentul lasat de la Dumnezeu. Aceste tertipuri putând fi otrava, pumnalul înfipt pe la spate ori în timpul somnului, santajul, glontul ucigas care anuleaza orice voinicie înnascuta. Orice stârpitura, cu un revolver în mâna, îl poate dovedi pe cel mai voinic dintre oameni! Pe cel mai viteaz! Dar mai presus de toate nevolnicul descopera ce arma puternica poate deveni banul ! Arma atotputernica! Caci - si aceasta este una din dominantele acestei mentalitati, nevolnicul se bazeaza pe credinta, singura lui credinta, ca tot ce exista pe lumea asta are un pret, în bani, în dolari, în aur, dar are un pret. Pret are si prostituata din coltul strazii, dar si ministrul care te poate ajuta sa calci legea fara sa fii pedepsit. Fireste, pretul difera, dar ramâne pret! Conform acestei mentalitati, cinstea si onoarea sunt chestiuni de pret, adica sunt tot marfa! Fiecare om este, vorba lui Caragiale "mai mult sau mai putin onest!" Unii sunt onesti pâna la vederea unei bancnote de 100 de dolari, altii rezista (adica urca pretul) si nu cedeaza decât la sume serioase, cu cinci-sase zerouri în coada. Dupa acest principiu functioneaza si autoritatile publice, inclusiv judecatorii si procurorii, pâna la politaiul din coltul strazii. La fel, politicienii, chiar sefii de partid sau de stat! Ziaristii, dragutii de ei, nu mai vorbesc! Pret au variabil, si artistii, scriitorii, poetii sau ce-or mai fi fiind!

 

Într-o lume astfel simplificata, omul cu bani se simte în siguranta! Orice ar face! Chiar si daca ar ucide! Are bani, plateste si scapa! Fireste, îl costa ceva mai mult în Anglia fata de Bangladesh, dar principiul este acelasi: cine plateste comanda muzica!

 

Deci poti obtine orice pe lumea asta daca ai bani cu care sa platesti. Deci: banii e totul! (Cum suna si un proverb pe care etnografii se sfiesc sa-l înregistreze!) Vom numi mercantila aceasta mentalitate care vede toata rânduiala lumii ca pe un vast negot, comert planetar, în care fiecare umbla sa cumpere ieftin si sa vânda scump! Încununarea, apoteoza acestei mentalitati împlinindu-se în smecheria prin care banii sunt pusi sa faca bani! Când banii devin ei însisi marfa, pe care sa o cumperi cu un pret si s-o vinzi cu altul! Adica specula si camata!

 

Toate religiile lumii au condamnat nerusinarea si cinismul camatarului, al cametei ca sursa a existentei. Iar camata a ajuns azi principiul ordonator al întregii structuri economice mondiale! Nimeni nu mai misca pe aceasta planeta fara ca miscarile sale sa fie înregistrate, controlate si verificate de sistemul bancar. Sistem bazat pe modul cel mai rusinos, mai neomenesc, mai replicat lui Dumnezeu de a-ti câstiga tainul zilnic, pâinea cea de toate zilele!

 

Dar nu s-au multumit cu atât! Câstigându-si pâinea cea de toate zilele fara nici un efort, camatarii, speculatorii, profitorii de nenorocirile si de greutatile vietii ale altora, nu s-au oprit pâna nu au uzurpat ce mai ramasese din cavalerismul de odinioara, aristocratia de spada, pe care revolutiile de la 1789 încoace au maturat-o de pe scena istoriei prin sacrificiile de vieti ale prostilor (asa zisii revolutionari) si cu banii, din umbra, ai marilor camatari, eufemistic numiti bancheri .

 

Bancherii, camatarii adica, asadar campionii mentalitatii mercantile sunt cei care au organizat atât revolutia franceza (jos majusculele!), cât si pe cea ruseasca, prin care s-a desfiintat nu numai aristocratia europeana, de spada (la originile ei), ci s-a renuntat si la principiul ei constitutiv: eroism si onoare ! Implicarea marii finante în revolutiile si razboaiele care au zdruncinat lumea si îndeosebi Europa ultimelor doua secole s-a facut prin mijloace de o perfidie si lipsa de eleganta, de fair-play , de cavalerism, printr-o viclenie bolnava, transformata în mod de a fi, de a exista, care nu pot fi întelese propriu-zis decât acceptându-le ca expresie (si dovada) a puterii satanice, a modelului satanic de comportament. La fel cum încercând sa întelegi resorturile ultime, primare, ale comportamentului cavaleresc, îl descoperi pe cel Dumnezeu si esti nevoit sa-l "inventezi" pe Iisus Hristos ca sa afli logica acestui model existential, la fel, logica modelului de comportament mercantil, mercificator (cum i-ar spune I.P.Cerlianu), te obliga sa accepti ca real, al naibii de real, rolul pe care îl are, totusi, în viata noastra si Satan! Dumnealui Îngerul cazut, dar înca atât de activ! De dinamic! De eficient! (Macar la prima vedere...)

 

Azi în ce lume traim?

 

Azi traim oare într-o lume în care se confrunta spiritul eroic cu cel mercantil? În care se confrunta cavalerii cu mercenarii naimiti de mercificatori?

 

Nici pe departe!

 

Asa cum în vechime lupta se da între Ahile si Hector, Alexandru Macedon si Por împarat, adica între eroi, azi, lupta este între camatari, între bande de bancheri, între hoti si hoti! Nu mai departe - luând aminte la actualitatea cea mai stricta - toti cei care se confrunta în clipa de fata, azi 24 iulie 2000, în lupta pentru presedintia României, toti cei pe care sondajele îi ofera constiintei publice, de la Iliescu la Roman, inclusiv Iliescu, Stolojan, Melescanu etc., toti sunt niste infractori la legea penala, pe care o minima ancheta derulata corect i-ar incrimina fara ezitare. Lupta nu este între principiul Raului si al Binelui, ci Raul ne copleseste, si-a adjudecat toti asii, trisând în nenumarate feluri.

 

Nu mai putin veacul nostru, al 20-lea, care, într-un rezumat succint, ar putea fi considerat ca fiind secolul confruntarii planetare dintre regimul democratic si regimul totalitar, comunist. Confruntare care s-a declansat în 1917 si s-a încheiat abia în 1989!... În realitate, regimul comunist, comunismul, fiind o inventie, un experiment, o diversiune la scara mondiala, a bancherilor din Wall-Street, a oligarhiei financiare mapamondiale, care a controlat tot timpul acest regim, astfel ca în 1989, atunci când s-au împlinit 200 de ani de la izbânda banului asupra spadei, a camatei asupra volniciei, a bancilor asupra bisericilor, aniversarea a fost marcata, festiv, prin bobârnacul cu care marele bancher, marele manipulator, a pus capat regimului comunist de pretutindeni...

 

Spre deosebire de oamenii normali, care îsi petrec viata cu gândul de a gusta cât mai multe din bucuriile acestei lumii, ale conditiei de om, nevolnicii, anormali psihic, nu au viata în ei decât pentru a gândi si pune în aplicare cât mai multe si mai noi, si mai eficiente tertipuri , lovituri pe la spate, fraude, crime, hotii de tot felul, toate nepedepsite! Caci însasi justitia este la cheremul acestor nevolnici, a acestor ............... bolnavi sa se simta puternici! Sa-i stie pe altii, pe cei mai frumosi, mai isteti, mai puternici decât ei, caci asa i-a lasat Dumnezeu, sa-i stie la cheremul lor! Rasturnând ierarhia, lasata de la Dumnezeu, adica uzurpându-L astfel pe Dumnezeu, de care, în strafundul buzunarelor, ei se simt nedreptatiti, persecutati, înca de la nastere, caci le-a dat Dumnezeu haznaua de suflet pe care se chinuie toata viata s-o umple cu aur si dolari, cu lire si marci, cu valori mobiliare si polite, iar ea tot hazna ramâne! Plina de...

 

...Devin, dupa cum se vede, retoric si literar, aproape liric! Subiectul are la noi, la români, expresie literara la nivelul cel mai înalt. Adversari în viata literara si atât de diferiti ca oameni, Eminescu si Macedonscki au fost unanimi, la nivelul capodoperei, în a se cutremura, scârbiti, de succesul pe care îl are în lumea noastra nu cel înzestrat de Dumnezeu cu toate marile calitati, care fac gloria neamului omenesc, ci secatura, otreapa bicisnica, novolnicul!

 

Fat-Frumos, ca ideal românesc de voinicie, cu varianta Harap Alb, care îsi tine cuvântul dat Spânului, caci face parte din categoria aceea de oameni-oameni, Fat-Frumos, care niciodata nu recurge la viclesuguri, ci mereu propune Fiarei confruntarea "în lupta dreapta", acest ideal românesc puncteaza periodic si istoria efectiva, începând cu Dromichete si încheind, culminant, cu Constantin Brâncoveanu, la acea data omul cel mai bogat din Europa, ceea ce nu l-a împiedicat de la gestul cel mai cavaleresc cu putinta, care, daca nu s-ar fi petrecut propriu-zis, nici ca gest imaginar n-ar fi fost pe întelesul spiritului mercantil, tranzactionar.

 

* * *

 

N-am reusit sa impunem în constiinta lumii numele lui Constantin Brâncoveanu!... Lumea a fost atrasa nu de sfintenia Brâncoveanului ci de satanismul lui Dracula, în care multi din ignoranti, vad exponentul românismului.