Brainstorming: cel mai avantajos model social ptr. oameni

[mfx]

Am gasit un text printre paginile salvate de mine, nu mai stiu cu ce ocazie. Mi se pare relevant:

Istoria lumii, în esenta ei ilustreaza existenta si confruntarea a doua idei, doua conceptii despre succes, despre reusita, despre fericire , la urma urmelor. Una - si as putea-o numi prima, cel putin din punct de vedere cronologic, este conceptia eroica , cavalereasca, voiniceasca, pentru care valoarea suprema o constituie victoria dobândita pe cai cinstite, drepte, fara viclesuguri, fara lovituri ascunse, pe la spate.

 

În aceasta mentalitate cavalereasca, puterea politica, averea, iubirea, faima, loialitatea celorlalti, încrederea pe care o inspiri, recunostinta publica etc., nu au valoare decât daca au fost obtinute pe caile onoarei si ale corectitudinii, fara a face nici o concesie de la principialitate si onestitate, de la legalitate si mai ales de la legitimitate. Comportamentul eroic presupune respectarea cuvântului dat, a angajamentelor asumate, a juramântului, a promisiunilor facute. Pe scurt, cavalerul este un om de cuvânt. Este un campion al fair-playului.

 

Pus în situatia de a nu-si putea salva viata, averea sau statutul social-politic decât prin dezicerea de principiile afirmate, de juramintele facute sau de cuvântul dat, omul de onoare, cavalerul, în termeni populari românesti voinicul, Fat-Frumos, prefera sa moara, sa-si piarda rangul si toata averea (cazul lui Harap-Alb), dar sa-si respecte cuvântul, sa nu-si piarda onoarea. Sa nu-ti piarda sufletul, cu vor zice, mai târziu, crestinii.

 

Comportamentul eroic, cavaleresc, a constituit regula antichitatii si a Evului Mediu. (Fireste, nu peste tot, dar în mod caracteristic si dominant, da.) Confruntarea, în antichitate, s-a facut în interiorul acestei mentalitati, dupa regula ca nu este nici o rusine sa te recunosti învins de cineva pe care Dumnezeu l-a lasat mai puternic decât tine. Acest raport în care te afli cu celalalt, celalalt fiind mai puternic , reprezinta vointa zeilor, asa a vrut Dumnezeu, faca-se voia Domnului! Si lumea cavalereasca s-a organizat pe seninatatea cu care fiecare accepta, în ierarhia de voinici, de eroi, locul pe care i-l harazea puterea si voinicia cu care îl înzestrase Dumnezeu. Aceste ierarhii aveau, drept criteriu ultim, însasi vointa Domnului.

 

Pus în situatia de a modifica aceasta ierarhie, adica de a dobândi onoruri si bogatie, putere si ranguri sociale dintre cele mai înalte prin mijloace si procedee care contravin demnitatii si onoarei, cavalerul autentic nu pregeta în a refuza. Acest refuz, nu neaparat vehement, zgomotos, acest refuz fiind semnul distinctiv a ceea ce se cheama nobletea caracterului. Cavalerism, noblete, eroism, onoare, curaj, demnitate, corectitudine , sunt atributele modelului uman pe care au încercat sa-l impuna atât mitologia unor popoare, cât si istoria traita, prin eroi imaginari sau reali.

 

Acestui model i s-a dat un contur definitiv prin Iisus Hristos, a carui icoana a însufletit eroismul si cavalerismul "sans tûche et sans reproche" al eroului medieval, sensibil diferit de cel antic prin fervoarea iubirii si respingerea a tot ce ar putea purta marca trufiei, a trufiei care este prima vinovata de invidia pe care o naste, o produce, o provoaca la ceilalti.

 

Si care este efectul, efect devastator, al invidiei ?

 

Efectul cel mai nefericit este însasi aparitia celuilalt model de comportament, a mentalitatii opuse celei eroice, cavaleresti. Este mentalitatea potrivit careia scopul scuza mijloacele, îndeosebi când scopul înseamna sa dobândesti putere si onoruri, sa rastorni ierarhiile stabilite pe criterii cavaleresti, eroice, ale virtutii si puterii lasate de la Dumnezeu!

 

Tot de la Dumnezeu este lasata si mintea omeneasca, iar mintea aceasta este în stare sa nascoceasca felurite viclesuguri prin care cel puternic sa fie doborât de cel slab si nevolnic! Invidia nevolnicului, dinaintea voinicului tare de virtute, pare sa ascuta mintea celui slabanog, facându-l inventiv, nascocitor de tertipuri prin care cel puternic sa-si piarda ascendentul lasat de la Dumnezeu. Aceste tertipuri putând fi otrava, pumnalul înfipt pe la spate ori în timpul somnului, santajul, glontul ucigas care anuleaza orice voinicie înnascuta. Orice stârpitura, cu un revolver în mâna, îl poate dovedi pe cel mai voinic dintre oameni! Pe cel mai viteaz! Dar mai presus de toate nevolnicul descopera ce arma puternica poate deveni banul ! Arma atotputernica! Caci - si aceasta este una din dominantele acestei mentalitati, nevolnicul se bazeaza pe credinta, singura lui credinta, ca tot ce exista pe lumea asta are un pret, în bani, în dolari, în aur, dar are un pret. Pret are si prostituata din coltul strazii, dar si ministrul care te poate ajuta sa calci legea fara sa fii pedepsit. Fireste, pretul difera, dar ramâne pret! Conform acestei mentalitati, cinstea si onoarea sunt chestiuni de pret, adica sunt tot marfa! Fiecare om este, vorba lui Caragiale "mai mult sau mai putin onest!" Unii sunt onesti pâna la vederea unei bancnote de 100 de dolari, altii rezista (adica urca pretul) si nu cedeaza decât la sume serioase, cu cinci-sase zerouri în coada. Dupa acest principiu functioneaza si autoritatile publice, inclusiv judecatorii si procurorii, pâna la politaiul din coltul strazii. La fel, politicienii, chiar sefii de partid sau de stat! Ziaristii, dragutii de ei, nu mai vorbesc! Pret au variabil, si artistii, scriitorii, poetii sau ce-or mai fi fiind!

 

Într-o lume astfel simplificata, omul cu bani se simte în siguranta! Orice ar face! Chiar si daca ar ucide! Are bani, plateste si scapa! Fireste, îl costa ceva mai mult în Anglia fata de Bangladesh, dar principiul este acelasi: cine plateste comanda muzica!

 

Deci poti obtine orice pe lumea asta daca ai bani cu care sa platesti. Deci: banii e totul! (Cum suna si un proverb pe care etnografii se sfiesc sa-l înregistreze!) Vom numi mercantila aceasta mentalitate care vede toata rânduiala lumii ca pe un vast negot, comert planetar, în care fiecare umbla sa cumpere ieftin si sa vânda scump! Încununarea, apoteoza acestei mentalitati împlinindu-se în smecheria prin care banii sunt pusi sa faca bani! Când banii devin ei însisi marfa, pe care sa o cumperi cu un pret si s-o vinzi cu altul! Adica specula si camata!

 

Toate religiile lumii au condamnat nerusinarea si cinismul camatarului, al cametei ca sursa a existentei. Iar camata a ajuns azi principiul ordonator al întregii structuri economice mondiale! Nimeni nu mai misca pe aceasta planeta fara ca miscarile sale sa fie înregistrate, controlate si verificate de sistemul bancar. Sistem bazat pe modul cel mai rusinos, mai neomenesc, mai replicat lui Dumnezeu de a-ti câstiga tainul zilnic, pâinea cea de toate zilele!

 

Dar nu s-au multumit cu atât! Câstigându-si pâinea cea de toate zilele fara nici un efort, camatarii, speculatorii, profitorii de nenorocirile si de greutatile vietii ale altora, nu s-au oprit pâna nu au uzurpat ce mai ramasese din cavalerismul de odinioara, aristocratia de spada, pe care revolutiile de la 1789 încoace au maturat-o de pe scena istoriei prin sacrificiile de vieti ale prostilor (asa zisii revolutionari) si cu banii, din umbra, ai marilor camatari, eufemistic numiti bancheri .

 

Bancherii, camatarii adica, asadar campionii mentalitatii mercantile sunt cei care au organizat atât revolutia franceza (jos majusculele!), cât si pe cea ruseasca, prin care s-a desfiintat nu numai aristocratia europeana, de spada (la originile ei), ci s-a renuntat si la principiul ei constitutiv: eroism si onoare ! Implicarea marii finante în revolutiile si razboaiele care au zdruncinat lumea si îndeosebi Europa ultimelor doua secole s-a facut prin mijloace de o perfidie si lipsa de eleganta, de fair-play , de cavalerism, printr-o viclenie bolnava, transformata în mod de a fi, de a exista, care nu pot fi întelese propriu-zis decât acceptându-le ca expresie (si dovada) a puterii satanice, a modelului satanic de comportament. La fel cum încercând sa întelegi resorturile ultime, primare, ale comportamentului cavaleresc, îl descoperi pe cel Dumnezeu si esti nevoit sa-l "inventezi" pe Iisus Hristos ca sa afli logica acestui model existential, la fel, logica modelului de comportament mercantil, mercificator (cum i-ar spune I.P.Cerlianu), te obliga sa accepti ca real, al naibii de real, rolul pe care îl are, totusi, în viata noastra si Satan! Dumnealui Îngerul cazut, dar înca atât de activ! De dinamic! De eficient! (Macar la prima vedere...)

 

Azi în ce lume traim?

 

Azi traim oare într-o lume în care se confrunta spiritul eroic cu cel mercantil? În care se confrunta cavalerii cu mercenarii naimiti de mercificatori?

 

Nici pe departe!

 

Asa cum în vechime lupta se da între Ahile si Hector, Alexandru Macedon si Por împarat, adica între eroi, azi, lupta este între camatari, între bande de bancheri, între hoti si hoti! Nu mai departe - luând aminte la actualitatea cea mai stricta - toti cei care se confrunta în clipa de fata, azi 24 iulie 2000, în lupta pentru presedintia României, toti cei pe care sondajele îi ofera constiintei publice, de la Iliescu la Roman, inclusiv Iliescu, Stolojan, Melescanu etc., toti sunt niste infractori la legea penala, pe care o minima ancheta derulata corect i-ar incrimina fara ezitare. Lupta nu este între principiul Raului si al Binelui, ci Raul ne copleseste, si-a adjudecat toti asii, trisând în nenumarate feluri.

 

Nu mai putin veacul nostru, al 20-lea, care, într-un rezumat succint, ar putea fi considerat ca fiind secolul confruntarii planetare dintre regimul democratic si regimul totalitar, comunist. Confruntare care s-a declansat în 1917 si s-a încheiat abia în 1989!... În realitate, regimul comunist, comunismul, fiind o inventie, un experiment, o diversiune la scara mondiala, a bancherilor din Wall-Street, a oligarhiei financiare mapamondiale, care a controlat tot timpul acest regim, astfel ca în 1989, atunci când s-au împlinit 200 de ani de la izbânda banului asupra spadei, a camatei asupra volniciei, a bancilor asupra bisericilor, aniversarea a fost marcata, festiv, prin bobârnacul cu care marele bancher, marele manipulator, a pus capat regimului comunist de pretutindeni...

 

Spre deosebire de oamenii normali, care îsi petrec viata cu gândul de a gusta cât mai multe din bucuriile acestei lumii, ale conditiei de om, nevolnicii, anormali psihic, nu au viata în ei decât pentru a gândi si pune în aplicare cât mai multe si mai noi, si mai eficiente tertipuri , lovituri pe la spate, fraude, crime, hotii de tot felul, toate nepedepsite! Caci însasi justitia este la cheremul acestor nevolnici, a acestor ............... bolnavi sa se simta puternici! Sa-i stie pe altii, pe cei mai frumosi, mai isteti, mai puternici decât ei, caci asa i-a lasat Dumnezeu, sa-i stie la cheremul lor! Rasturnând ierarhia, lasata de la Dumnezeu, adica uzurpându-L astfel pe Dumnezeu, de care, în strafundul buzunarelor, ei se simt nedreptatiti, persecutati, înca de la nastere, caci le-a dat Dumnezeu haznaua de suflet pe care se chinuie toata viata s-o umple cu aur si dolari, cu lire si marci, cu valori mobiliare si polite, iar ea tot hazna ramâne! Plina de...

 

...Devin, dupa cum se vede, retoric si literar, aproape liric! Subiectul are la noi, la români, expresie literara la nivelul cel mai înalt. Adversari în viata literara si atât de diferiti ca oameni, Eminescu si Macedonscki au fost unanimi, la nivelul capodoperei, în a se cutremura, scârbiti, de succesul pe care îl are în lumea noastra nu cel înzestrat de Dumnezeu cu toate marile calitati, care fac gloria neamului omenesc, ci secatura, otreapa bicisnica, novolnicul!

 

Fat-Frumos, ca ideal românesc de voinicie, cu varianta Harap Alb, care îsi tine cuvântul dat Spânului, caci face parte din categoria aceea de oameni-oameni, Fat-Frumos, care niciodata nu recurge la viclesuguri, ci mereu propune Fiarei confruntarea "în lupta dreapta", acest ideal românesc puncteaza periodic si istoria efectiva, începând cu Dromichete si încheind, culminant, cu Constantin Brâncoveanu, la acea data omul cel mai bogat din Europa, ceea ce nu l-a împiedicat de la gestul cel mai cavaleresc cu putinta, care, daca nu s-ar fi petrecut propriu-zis, nici ca gest imaginar n-ar fi fost pe întelesul spiritului mercantil, tranzactionar.

 

* * *

 

N-am reusit sa impunem în constiinta lumii numele lui Constantin Brâncoveanu!... Lumea a fost atrasa nu de sfintenia Brâncoveanului ci de satanismul lui Dracula, în care multi din ignoranti, vad exponentul românismului.

[mfx]

Alt concept -Democratie participativa

Inseamna si consultarea alegatorilor pe parcursul mandatului. Inseamna sa faca si autoritatile un pas inspre cetateni intrebandu-i ce-si doresc, care sunt cele mai mari probleme ale lor. Cetatenii trebuie sa participe la procesul de luarea a deciziilor permanent si nu doar o data la patru ani, prin vot.

 

Democratia participativa - consultari prin sondaje, intalniri cu autoritatile, mailuri, forumuri - este la ea acasa in Vest. Cand am fost in Franta acum 8 ani am ramas cu gura cascata cand am aflat ca Primarul si Consiliul Local se consulta inclusiv cu tinerii fara drept de vot (intre 12 si 18 ani) cand vor sa construiasca ceva - ce va doriti? un parc sau o pista de role? cum sa fie? Copiii participau la crearea pistei lor de role! Pare incredibil, nu?

http://www.andressa.ro/2007/06/vrem-democr...ticipativa.html

[mfx]

Daca va plictisesc cu prostii, sa-mi ziceti, ca nu mai postez. :-

[mfx]

Alt model de economie, in afara de socialism si capitalism este distributismul

http://en.wikipedia.org/wiki/Distributism

[mfx]

Distributismul a fost pentru prima oara conturat ca o cale de urmat in enciclica papala Rerum Novarum (1891) a Papei Leon al XIII-lea, respectiv Quadragesimo Anno (1931) a Papei Pius al XI-lea. Ideile distributiste au fost apoi reluate de Papa Ioan al XXIII-lea in Mater et Magistra si chiar de actualul Papa Ioan Paul al II-lea in Laborem Exercens.

 

Proprietatea in sistemul Distributist

 

Esentiala in sistemul distributist este relatia individ-proprietate. Primele trimiteri la aceasta problema le gasim in enciclica Rerum Novarum. Potrivit acesteia, dreptul de proprietate nu deriva si nici nu este rezultatul vreunei forme de conventie umana; el face parte din legile de natura divina, din Legea Naturii Umane: intrucat omul este singura fiinta care poate concepe viitorul si care se teme de el, el se ingrijeste nu numai de viitorul sau ci si de viitorul copiilor sai si al copiilor copiilor sai, lasandu-le mostenire dreptul de proprietate. ?Proprietatea - spune Leon al XIII-lea - este in natura omului?, iar ideea de baza a distributismului este aceea ca o ordine sociala justa se poate implini numai printr-un proces mai extins de distribuire a proprietatii. Distributismul presupune deci o societate a detinatorilor in care proprietatea apartine mai degraba celor multi decat celor putini. Distributistii au doua puncte de plecare in lupta pentru apararea libertatii si a proprietatii: in primul rand, proprietatea este vazuta ca o sursa de putere reala si practica, necesara pentru a institutionaliza notiunea abstracta de libertate; in al doilea rInd, proprietatea este implinirea nevoilor spirituale ale omului si o expresie a personalitatii sale, fara proprietate omul fiind nu numai impilat, dar si dezumanizat.

 

Pentru a putea intelege efectiv la ce se refera distributismul este necesara insa o prezentare a sa in paralel cu cele doua mari sisteme politico-economice intre care s-a dus lupta pentru suprematie si care au fost cauza multiplelor convulsii sociale traite de-a lungul ultimelor doua secole.

 

Distributism vs. Capitalism

 

In termenii folositi de teoreticienii Distributismului, capitalismul este un abuz de proprietate, o deposedare a celor multi de catre cei putini. Acesta s-a impus ca o spoliere a multimilor, reprezentand o situatie un pic mai buna decat sclavia... In capitalism, oamenii muncesc pentru alta persoana. Acea persoana, capitalistul, ii plateste pe ceilalti, muncitorii, sa munceasca pentru el. Prin urmare pacatul capitalismului este crearea unui numar foarte mic de capitalisti: formal, dreptul de proprietate exista pentru toti, in fapt, numai pentru cei bogati. Se produce astfel inevitabil o separatie intre detinatorii de capital (proprietati) si detinatorii fortei de munca: primii sunt cu o treapta mai sus decat ceilalti, forta lor financiara asigurandu-le mereu posibilitatea angajarii fortei de munca.

 

De ce le-a fost daruita oamenilor nevoia si posibilitatea de a produce si folosi bunurile economice? Raspunsul este evident: avem nevoie de aceste bunuri si servicii pentru a putea trai o viata normala. De aceea, activitatea economica trebuie sa aiba ca rezultat producerea de bunuri si servicii necesare intregii omeniri, si orice aranjament economic trebuie subordonat acestui deziderat. In sistemul capitalist, ca urmare a separatiei proprietatii de munca, exista aceasta clasa sociala - capitalistii - rupti de procesul de productie propriu-zis, pentru care este firesc (si avantajos...) mecanismul prin care bunurile si serviciile pot fi manipulate in vederea propriei bunastari in loc sa serveasca nevoilor intregii societati. In goana lor pentru imbogatire personala, capitalistii trec deci nepasatori peste efectele pe care actiunile lor le au asupra consumatorilor si muncitorilor.

 

Biserica a sprijinit dintotdeauna proprietatea privata, insa daca examinam motivul si felul in care a facut-o, vom observa ca logica argumentelor Bisericii este mult diferita de aceea a capitalistilor. Intr-un pasaj din aceeasi ?Rerum Novarum? se afirma: ?Oamenii muncesc intotdeauna cu mai mult spor atunci cand muncesc pamantul care le apartine?. Daca ?devin proprietari cat mai multe persoane? atunci, fatala separare a proprietatii de munca propriu-zisa va fi, daca nu eliminata, macar diminuata in extindere si influenta. Iar asta ne conduce direct la Distributism! Pentru ca distributismul este sistemul economic in care proprietatea privata este corect si echitabil distribuita, in care cat mai multi membri ai societatii sunt in mod real proprietari.

 

Distributism vs. Socialism

 

Ceea ce distinge distributismul de socialism este respingerea notiunii de putere centralizata in stat care duce la crearea unui singur, atotputernic proprietar - statul - de care masele, lipsite de dreptul de proprietate, vor fi in mod necesar dependente. Oamenii nu pot fi liberi (capabili de a-si controla propriile vieti) decat atunci cand au ocazia sa controleze direct mijloacele de productie ale propriei subzistente. Nu indirect, nu teoretic (afirmand de exemplu: ?aceasta fabrica este a oamenilor!?) ci detinand, individual, actiuni ale respectivei fabrici. Egalitatea trebuie sa vina nu din lipsa totala a proprietatilor ci din sentimentul de siguranta pe care ti-l da faptul de a te sti proprietar si responsabil pentru modul in care iti gestionezi proprietatea. Distributismul inseamna deci distribuire de putere. De aici res-ponsabilitatea pe care oamenii trebuie sa si-o asume. Daca sistemul socialist inseamna frica de responsabilitate, in sistemul distributist, omul, in calitate de proprietar este detinatorul mijloacelor si metodelor necesare bunului mers al civilizatiei.

 

Adevarata alternativa

 

Distributismul este o filozofie sociala care promoveaza viziunea unei societati mai drepte. El ofera oamenilor modalitati concrete de a-si castiga propriul mod de viata, de a-si gestiona proprietatea si de a descuraja marile concentratii de bogatie si putere. Scopul lui este deci prevenirea formarii marilor mase de saraciti pe fondul concentrarii capitalului in prea putine maini. Implementarea ideilor distributiste ar duce la incurajarea micilor proprietari si ar descuraja marile companii transnationale, imperii financiare sau - la scara mai mica -, a impersonalelor lanturi de ?supermarket-uri?.

 

In esenta, distributismul inseamna acel mod de viata in care exista respect pentru proprietate, a ta si a celor din jur deopotriva, in care familia este ridicata la rangul pe care trebuie sa-l aiba in corecta ierarhizare a unei societati, in care oamenii traiesc in armonie cu Dumnezeu, in care regula de baza este urmatoarea: ?daca mica mea afacere ma ajuta sa obtin toate cele necesare traiului meu si al familiei mele, ce drept am eu sa-mi extind bunastarea in detrimentul celorlalti?? Distributism in Romania!

 

O expresie concreta, adaptata realitatilor romanesti de transpunere in practica a doctrinei distributiste a fost realizata de economistul roman dr. Constantin Cojocaru si adusa la cunostinta publicului in forma ?Varianta Cojocaru?.

 

Departe de a ramane doar o alta dizertatie teoretica pe probleme economice, Varianta Cojocaru a inspirat chiar doua proiecte de lege, introduse in Parlamentul Romaniei. Primul dintre ele, initiat de un grup de 7 senatori, la data de 10 decembrie 1990, a fost complet ignorat, aceeasi soarta impartasind-o si proiectul de lege intocmit pe aceeasi conceptie si semnat de aproape toate partidele din opozitie care s-au retras din Parlament in iulie 1991, cu ocazia dezbaterii legii privatizarii feseniste.

 

In esenta, Varianta Cojocaru se refera la o reforma economica care urmarea sa asigure iesirea din comunism si intrarea in democratie, in avantajul cetateanului si al natiunii, fara diminuarea potentialului productiv, fara somaj involuntar, fara inflatie artificiala, fara blocaj financiar, fara scaderea nivelului de trai, fara indatorarea tarii. Caracteristica esentiala a Variantei Cojocaru consta in solutia propusa problemei proprietatii asupra pamantului si capitalului acumulat in proprietatea comunista: improprietarirea, trecerea rapida si reala a intregului pamant si capital privatizabil in proprietatea particulara a cetatenilor tarii, printr-un mecanism elaborat in baza legitatilor stiintei economice, principiilor justitiei sociale, moralei crestine si intereselor natiunii.

 

In spiritul distributist cel mai autentic, Varianta Cojocaru propunea ca proprietarii sa fie milioanele de cetateni ai Romaniei, prin truda si sacrificiul carora s-a acumulat capitalul destinat redistribuirii si nu cateva mii de familii de privilegiati si speculanti din interiorul si din afara tarii.

 

Iata si mecanismul improprietaririi propus de dr. Constantin Cojocaru:

 

1. Pentru valoarea miliardelor (la vremea respectiva) de lei constituiti in capital, se vor emite bani speciali numiti ?lei-improprietarire? personalizati cu numele si prenumele celor care-i vor primi, precum si cu datele lor personale. Acestia vor fi distribuiti in mod gratuit cetatenilor tarii si vor fi folositi pentru achizitionarea capitalului.

 

?Leii-improprietarire? nu vor putea fi schimbati sau vanduti pe lei obisnuiti, nici nu vor putea fi utilizati pentru achizitionarea bunurilor de larg consum (mancare, bautura, imbracaminte, etc). Ei vor fi folositi numai pentru dobandirea de active (utilaje, tractoare, apartamente, magazine, constructii industriale, hoteluri, restaurante, etc.) si/sau actiuni (hartii cu valoare reprezentand titluri de proprietate asupra societatilor comerciale). Ei vor putea fi folositi o singura data, pentru o singura cumparare de active sau actiuni.

 

2. In acelasi timp, Agentia Nationala de Privatizare va alcatui programul de improprietarire care va prevedea ce anume se va schimba (contra leilor-improprietarire) in active si ce anume in actiuni la fabrici, uzine, combinate, etc.

 

3. Toate trecerile de active si actiuni in proprietate privata vor fi realizate prin licitatii publice.

 

4. Fiecare cetatean va fi liber sa hotarasca cum isi investeste suma de lei-improprietarire.

 

Cei care doresc, stiu si pot sa devina intreprinzatori particulari vor achizitiona active cu care vor intemeia propriile lor intreprinderi.

 

Cei care doresc sa-si pastreze locul de munca, sa ramana salariati, dar sa beneficieze si de o parte din profitul unor intreprinderi, isi vor investi leii-improprietarire in intreprinderile alese, primind in schimb actiuni.

 

5. Se prevede reconstituirea proprietatilor mici si mijlocii - confiscate de statul comunist - fie direct, sub forma activelor in cauza daca acestea mai exista, fie indirect, prin acordarea unei sume de lei-improprietarire sau lei obisnuiti, echivalenta pretului actualizat al activelor respective.

 

6. Pentru operatiunea de schimbare a leilor-improprietarire in active si actiuni se prevede o perioada limita de timp - doi ani. Cei care, in aceasta perioada nu si-au transformat leii-improprietarire in active sau actiuni, ii pierd. Acesta este, pe scurt, mecanismul de privatizare prin improprietarire propus de Varianta Cojocaru. Prin acest mecanism, intregul pamant si capital al Romaniei ar fi trebuit sa intre in proprietatea particulara a cetatenilor tarii. S-ar fi format astfel o structura de proprietate care ar fi evitat concentrarea pamantului si a capitalului in mana unui pumn de speculanti si privilegiati si instaurarea dictaturii economice a acestora.

 

Desigur, in procesul improprietaririi si dupa aceea, unii s-ar fi ales cu mai mult, altii cu mai putin - aceasta in functie de capacitatile, inteligenta si spiritul intreprinzator al fiecaruia. Toti ar fi avut insa de castigat! Startul in privatizare s-ar fi luat de pe pozitii echitabile, asigurandu-se fiecaruia o sansa reala.

 

De altfel, in perioada post-revolutionara, mecanismul de improprietarire propus de Varianta Cojocaru a fost aplicat, cu mici adaptari, in Cehia, Slovacia, Lituania si restul tarilor baltice. El nu s-a dovedit a fi o utopie, cum a fost etichetat de adversarii sai, ci o realitate, din pacate nu si pentru RomInia. Esentiala pentru aceasta varianta de distributism romanesc era spargerea proprietatii de stat, miez al randuielilor comuniste si impiedicarea acapararii avutiei nationale de catre mafia privilegiatilor si a speculantilor din interiorul si din afara tarii. Numai in acest fel s-ar fi putut evita inlocuirea dictaturii partidului unic cu dictatura unei oligarhii economice si coborarea Romaniei la standardele economice si social-politice ale lumii a treia.

 

Momentual actual o demonstreaza: ?privatizarea prin vanzare? - lasata pe mana ?expertilor? guvernamentali coruptibili prin ?comision? - a insemnat trecerea intregii averi a Romaniei, la preturi derizorii, in proprietatea vesnica a catorva mii de familii de privilegiati si speculanti, iar marea majoritate a populatiei a fost transformata in mana de lucru ieftina din care o buna parte este permanent in stare de somaj.

 

Miza ignorarii Variantei Cojoraru a fost continuarea politicii de jefuire si aservire a tarii noatre.

 

Se mai poate aplica Varianta Cojocaru?

 

In cazul multor active trecute din proprietatea statului in proprietate privata, banii cu care s-au facut aceste cumparari au provenit din venituri ilicite iar preturile la care au fost evaluate activele au fost cu mult inferioare valorii lor reale.

 

Varianta Cojocaru propune sa fie stabilite raspunderile ce revin celor ce au incheiat astfel de tranzactii, sa fie recuperata valoarea activelor instrainate ilicit, astfel incat cetatenii RomIniei sa nu fie pagubiti, sa primeasca tot ce li se cuvine prin improprietarire.

 

De asemenea, multe unitati economice romanesti cu capital de stat au ajuns sa fie controlate de catre straini. In constituirea de societati mixte, capitalul romanesc a fost ?evaluat? de catre ?experti? la o ?anumita? suma care trebuia sa fie cat mai mica, astfel incat partea straina sa capete, la un pret aproape derizoriu, proprietatea a mai mult de 50 la suta din actiunile noii societati mixte, drepturile de control si profiturile ce decurg din aceasta pozitie. Varianta Cojocaru propune ca toate societatile mixte cu capital de stat create dupa Revolutie sa fie reanalizate, ca si raspunderile ce revin celor care au incheiat aceste tranzactii, astfel incat sa fie protejate interesele patrimoniale ale cetatenilor Romaniei.

[tradelover]

Prea lung, n-am avut rabdare sa citesc tot. Cavalerismul acela de care vorbesti tu este o utopie. Nu a existat, si nici nu va exista vreodata. Doar in povesti. Cu un singur scop: spalarea creierului. Ca si religia, ca si Dumnezeu, Isus, Alah, Buddha, cum vrei sa ii spui. Toate acestea sunt apanajul celor slabi. Cei puternici calca pe cadavre, fara remuscari. Si te intoxica pe tine cu "sa fii cinstit si bun, si sa mori pentru tzara ta". Vezi americanii din irak. Ori romanii din afganistan. Ce cautam noi acolo?

 

De aia suntem aici unde suntem, ca societate "superdezvoltata" la ora actuala, si vorbim despre globalizare, pentru ca acum trei miliarde de ani amiba a mancat paramecii, pentru ca pisica a mancat soarecele, si lupul a mancat pisica, pentru ca antilopa a mancat iarba (si iarba s-a adaptat, da!), si tigrul a mancat antilopa. Ce a facut Magellan cu primii indieni intalniti in america de sud, si in pacific? I-a macelarit. Ce au facut spaniolii si portughezii cu aztecii si incasii? i-au macelarit. Ce a facut distinsa coroana britanica cu amerindienii? i-au macelarit pe toti. Apoi li s-a facut mila (a se citi aveau nevoie de sclavi) si le-au facut rezervatii. Aveau nevoie de mana de lucru in minele de aur... There is no free lunch in the world...

 

Ce au facut japonezii cu chinezii timp de 800 de ani? i-au macelarit. Nici macar la samuraii japonezi (care sunt primii care vorbesc de codul de onoare, practic ce spui tu aici sunt o serie de citate din Bushido, cu care ne batea pe noi la cap Sensei-ul nostru pe vremuri, cand faceam karate), nici macar la ei nu se poate vorbi de onoare si cinste. Toti erau niste imputiti si niste betivani, care nu se dadeau in laturi sa violeze femei si sa omoare copii prin satele pe unde ajungeau. Si ce au patit cand au crezut in cinste si onoare? Au fost macelariti de 50 de ţarani "needucati", cu flinte si muşchete. Vezi Musashi. Ei credeau ca taranii or sa fie cinstiti si vor lupta cu sabii, eventual se vor lasa ucisi, pentru ca ei erau oricum needucati.

 

De aia nu cred povestile lui Erik von Daniken despre civilizatii extraterestre care au construit piramide, si care ne vegheaza din umbra. Probabil ca ei exista, dar nu au luat niciodata contact cu noi. Distantele astrale sunt foarte bune, asa imense cum sunt. Ele au rolul de a proteja civilizatiile din univers. Pentru Magelan si ai lui, distantele oceanice s-au dovedit prea scurte. Daca niste extraterestrii mai dezvoltati ca noi ar ajunge pe pamant, stiti care ar fi primul lucru pe care l-ar face? Corect, ati ghicit! Ne-ar macelari. Si apoi cuprinsi de remuscari, si vazand ca atmosfera nu e asa buna pentru ei, ori ca planeta e prea calda, ori prea rece, ori prea uscata, ori prea umeda, ar face niste rezervatii in care ar inghesui pamantenii ramasi. Mai ales daca ar descoperi ca pamantenii sunt foarte buni muncitori in minele de uraniu.. There is no free lunch in the universe...

 

Restul e praf in ochi. In societatea actuala se calca pe cadavre. Toti calcam. Si eu, si tu. Desi nu ne e usor sa admitem, pentru ca ne credem cavaleri. Cand eram pe forum la doizece.ro, si eram la fel de carcotas ca acuma, era acolo o doamna care posta sub nick-ul "cielo", mi-e asa de dor de ea... Ea ma acuza ca am capacitatea sa fiu o albina foarte prolifica, dar imi place sa fiu viespie. Well... ce face albina in afara ca face miere? Stiti cati daunatori (omizi, larve, etc) distruge o viespie intr-un an?

 

Iar partea cu hainele de firma, si tot ce ai pus in postul ala, aia nu e societatea actuala. Aia e o aparenţă, care se numeste pur si simplu snobism. Un fel de trader's fallacy, aplicata la realitate. E tot apanajul celor slabi, care se cred puternici. Avea Nistorescu un articol superb, in care am regasit mai mult sau mai putin pe absolut toate cunostintele mele (adica prietenii, nu stiinta, dar nu am vrut sa scriu prieteni, deoarece prietenii ii numar pe degetele de la o mana). Si pe mine insunmi, din belsug. Se numea "Romania Snoaba". Se merita citit. Nu am mai gasit originalul, dar exista numeroase copii pe web, multi au preluat total sau partial articolul respectiv. Asta nu e sociatatea actuala in intregul ei. Doar un curent, asa cum Golfstreamul nu reprezinta oceanul, in ansamblul lui. E doar un curent temporar, care va dispare, cum au disparut hipiotii, punkistii, rockerii, acum se vorbeste de emo kids, si alte baliverne. In ocean, pestele mare il inghite pe cel mic.

 

Later edit: Cine nu a citit trilogia lui Alvin Tofler, "Socul viitorului", "Al treilea val", "Powershift", e bine sa le caute si sa le citeasca. Iar daca are cineva PDF-uri (eu am editiile tiparite, de lux apropo de snobism, din pacate zac in biblioteca personala de acasa din Ro) as fi foarte indatorat daca le-ar posta pe undeva pe aici... Tot ce vorbim noi acum are raspuns in trilogia respectiva. In special in ultima carte, Powershift. Sa vedeti cum acum 40 de ani, tipul asta a spus exact ce se va petrece in viitor. Si de ce. Noi suntem al treilea val.

Editat Octombrie 15, 2008 de tradelover

[tavi_star]

KIBUTZUL - partea I

 

Kibutzul, cuvantul ebraic pentru "asezare comunala", este o comunitate rurala unica; o societate dedicata ajutorului mutual si justitiei sociale; un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietatii comune a proprietatii, egalitate si cooperare in productie, consum si educatie; indeplinirea ideii "de la fiecare in conformitate cu posibilitatile sale, pentru fiecare in conformitate cu nevoile sale"; o casa pentru cei care l-au ales.

 

Primele kibutzim (pluralul de la kibutz) au fost fondate 40 de ani inaintea infiintarii statului Israel (1948). Fondatorii lor erau tineri pionieri evrei, majoritatea din Europa de Est, care veneau nu numai pentru a cere inapoi pamantul tarii lor, ci si pentru a crea un nou stil de viata. Calea lor nu era usoara: un mediu ostil, lipsa de experienta a muncii fizice, lipsa de cunostinte in domeniul agriculturii, pamantul sterp neintretinut timp de secole, lipsa apei si a fondurilor erau printre dificultatile cu care se confruntau. Trecand peste multe greutati ei au reusit sa creeze comunitati infloritoare, care au jucat un rol dominant in infiintarea si construirea statului.

 

Astazi 270 de kibutzim, cu un numar de membri care variaza de la 40 la peste 1000, sunt imprastiate pe tot teritoriul tarii. Majoritatea dintre ele au intre 300 si 400 de membri adulti si o populatie de 500 pana la 600. Numarul total al celor ce locuiesc in kibutzim ajunge la aproximativ 130.000, aproape 2,5 % din populatia tarii. Majoritatea kibutz?urilor apartin uneia dintre cele trei miscari de kibutz, fiecare identificandu-se cu o ideologie anume.

 

Organizarea Kibutzurilor

 

Majoritatea kibutz-urilor sunt dispuse conform unui plan similar. Zona rezidentiala contine casele si gradinile atent ingrijite ale membrilor, case pentru copii si terenuri de joaca pentru fiecare grupa de varsta, si facilitati comune cum ar fi cantina, sala de conferinte, biblioteca, piscina, terenul de tenis, clinica medicala, spalatoria, alimentara si altele asemenea. Adiacent zonei de locuire se gasesc baraci pentru vitele care dau lapte si cotete moderne pentru pasari si de asemenea una sau mai multe fabrici industriale. Terenurile agricole, livezile si bazinele piscicole se gasesc in jurul perimetrului, la o calatorie scurta cu tractorul din centru. Pentru a ajunge din loc in loc in cadrul kibutz-ului, oamenii merg pe jos sau pe bicicleta, in timp ce masinute electrice exista pentru persoane cu handicap si batrani.

 

Kibutz-ul functioneaza ca o democratie directa. Adunarea generala a tuturor membrilor lui formuleaza politica, alege oficialitatile, autorizeaza bugetul kibutz-ului si aproba noi membri. Nu serveste numai drept corp decizional ci si ca forum in care membrii isi pot exprima opiniile si punctele de vedere.

 

Treburile de zi cu zi sunt rezolvate de comitete alese, care se ocupa de domenii cum ar fi cazarea, finantele, planificarea productiei, sanatatea si cultura. Presedintii unora dintre aceste comitete impreuna cu secretarul (care detine pozitia de varf in kibutz) formeaza guvernarea kibutz-ului. Pozitiile de secretar, trezorier si coordonator al muncii sunt, de regula, cu norma intreaga, in timp ce alti membri lucreaza in comitete in plus fata de slujbele lor normale.

 

Sa faci desertul sa infloreasca

 

Pentru fondatori aratul pamantului tarii lor si transformarea orasenilor in fermieri era o ideologie, nu numai un mod de a-si castiga painea zilnica. Peste ani, fermierii kibutz-urilor au facut ca pamanturile sterpe sa infloreasca cu lanuri de grau, livezi, pasari, ferme de lapte si peste si - mai recent - agricultura organica care a devenit suportul economiei lor.

 

Printr-o combinatie de munca grea si metode de agricultura avansate au ajuns la rezultate remarcabile, fiind responsabili pentru o mare parte din productia de hrana pana in ziua de astazi.

 

Activitatile de productie din kibutzim sunt organizate in mai multe ramuri autonome. In timp ce majoritatea se refera inca la agricultura, astazi toate kibutz-urile s-au extins in diferite tipuri de industrie. Desi fabrica o gama larga de produse, de la haine pana la sisteme de irigatie, majoritatea industriei kibutz-urilor este concentrata in trei ramuri principale: metalurgie, mase plastice si procesarea alimentelor. Majoritatea facilitatilor industriale sunt mici, avand mai putin de o suta de muncitori.

 

In multe locuri, kibutz-urile si-au adunat resursele, infiintand intreprinderi regionale cum ar fi statii de egrenat bumbac si fabrici de impachetare a pasarilor, si oferind o gama larga de servicii incepand cu compilarea datelor informationale si pana la achizitii si marketing mutual. Contributia kibutz-urilor la productia tarii, atat in agricultura (33 la suta din productia agricola) cat si in industrie (6,3 la suta din produsele fabricate) este mult mai mare decat procentul lor din populatia tarii (2,5 la suta). Recent, un numar crescut de kibutzim au devenit centre turistice cu facilitati de recreatie cum ar fi case de oaspeti, piscine, calarie, terenuri de tenis, muzee, ferme de animale exotice si parcuri acvatice atat pentru israelieni cat si pentru vizitatori straini.

 

Odata cu cresterea populatiei Israelului si extinderea centrelor urbane, unele kibutzim s-au trezit suburbii ale oraselor. Datorita acestei apropieri multe ofera acum servicii publicului cum ar fi spalatorii comerciale, catering, magazine de desfacere a produselor fabricilor, ingrijirea copiilor, inclusiv tabere de vara.

 

Etica muncii

 

Munca este o valoare in sine, conceptul demnitatii muncii ridicand cea mai necalificata slujba, fara nici un statut special, material sau de alt fel, atasat oricarei sarcini.

 

Membrilor li se repartizeaza un loc de munca pentru perioade de timp variate, in timp ce muncile de rutina cum ar fi serviciul la bucatarie sau la sala de mese se rezolva pe baza de rotatie. Fiecare ramura economica este condusa de un administrator ales, care este inlocuit o data la doi - trei ani. Un coordonator economic este responsabil pentru organizarea muncii diferitelor ramuri si pentru implementarea planurilor de productie si investii.

 

Desi pozitiile de conducere sunt din ce in ce mai mult profesionalizate, kibutz-urile au adoptat diferite metode de administrare si organizare pentru a-si adapta structura economica nevoilor timpului fara a-si pierde simtul de responsabilitate colectiva si egalitate a muncii.

 

Femeile sunt participanti egali in cadrul fortei de munca, oferindu-li-se posturi in toate segmentele kibutz-ului. Totusi, fata de femeile din kibutz de acum doua generatii care cautau sa arate ce pot facand "treaba de barbati", majoritatea sunt astazi sovaitoare in a se implica in agricultura si industrie, preferand locuri de munca in domeniul educatiei, sanatatii si altor servicii. Membrii mai in varsta primesc indatoriri pe masura conform sanatatii si vigorii lor.

 

Majoritatea membrilor muncesc in cadrul kibutz-ului. Totusi, unii sunt angajati in intreprinderi regionale ale kibutz-ului, cativa sunt trimisi de catre kibutz sa indeplineasca functii educationale si politice in cadrul miscarii nationale iar altii isi urmeaza propriul talent sau profesia in afara cadrului kibutz-ului. Venitul acestor muncitori din afara este predat kibutz-ului.

 

Lipsa sporadica a personalului in fabrici, la muncile agricole, in serviciul turistic si in alte domenii, necesita angajarea unor muncitori platiti, desi aceasta practica este contrara principiului kibutz-ului, de a se baza numai pe sine pentru munca. Multe kibutzim gazduiesc tineri voluntari din Israel si din afara tarii, pe perioade de o luna sau mai mult in schimbul muncii lor, rezolvand astfel partial dilema obtinerii de forta de munca din afara.

 

KIBUTZUL - partea a-II-a

 

Cresterea copiilor

 

Spre deosebire de vremurile trecute cand copii cresteau in case comune pentru copii, astazi in majoritatea kibutz-urilor copiii dorm in casa parintilor lor pana la varsta liceului. Totusi majoritatea orelor lor de trezie si le petrec impreuna cu cei de varsta lor in facilitati adaptate special fiecarui segment de varsta. In acelasi timp, parintii devin din ce in ce mai implicati in activitatile copiiilor lor iar unitatea familiala castiga din ce in ce mai multa importanta in structura comunitatii kibutz-ului. Astfel, nepoatele unor femei care acum 75 de ani insistau asupra scutirii de sarcinile domestice sunt acum forta conducatoare in cadrul kibutz-ului in sustinerea implicarii mai active a parintilor in educarea copiiilor si a alocarii unui timp mai lung acasa cu familia pentru femei.

 

Copiii cresc cunoscand valoarea si importanta muncii si faptul ca fiecare trebuie sa-si indeplineasca partea sa. Incepand cu gradinita, sistemul educational subliniaza cooperarea in viata de zi cu zi, si, din clasele mici, copiiilor li se atribuie indatoriri si trebuie sa ia hotarari cu privire la grupul lor de varsta. Copiii au sarcini normale conform varstei, altii isi iau anumite slujbe in kibutz si, la nivelul liceului, isi dedica o zi intreaga in fiecare saptamana pentru a lucra intr-o ramura a economiei kibutz-ului.

 

Scolile elementare se gasesc de obicei pe terenul kibutz-ului, in timp ce copiii mai mari urmeaza cursurile unui liceu de kibutz regional care desreveste mai multe kibutzim din zona, pentru a avea o gama mai larga de materii academice si contacte sociale. Pentru toate nivelele de varsta exista posibilitati de cazare pentru tineri cu talente sau nevoi speciale.

 

Aproximativ 40 la suta din copiii care provin din kibutz se intorc pentru a se stabili in kibutz-ul lor dupa serviciul militar. Majoritatea membrilor de azi din kibutz au crescut acolo si au hotarat sa-si construiasca o viata acolo.

 

Indeplinirea nevoilor individuale

 

Bazat pe participarea voluntara a membrilor sai, kibutz-ul este o societate comunala care isi asuma responsabilitatea pentru nevoile mebrilor sai de-a lungul vietii. Este o societate care tinde sa permita indivizilor sa se dezvolte la potentialul lor maxim in timp ce cere fiecarei persoane responsabilitate si angajare in contributia sa pentru binele comunitatii. Pentru unii, sentimentele de siguranta si satisfactie incluse in apartenenta la o comunitate mica si inchisa sunt printre avantajele vietii in kibutz, in timp ce altii ar putea privi viata comunitara ca fiind restrictiva.

 

La inceput societatea kibutz-ului ca intreg a fost mai presus de nucleul familial. In timp, aceasta prioritate a alunecat in timp ce comunitatea se axat din ce in ce mai mult pe familie. Astazi, in contextul normal al unei societati cu bunici, mame si tati, matusi si unchi, fii si fiice, kibutz-ul ofera inca un nivel de cooperare care ofera un cadru social si siguranta economica personala.

 

Comparand cu situatia din trecut, kibutz-urile ofera astazi membrilor lor o gama mult mai larga de optiuni individuale. Membrii au mai mult libertate de opinie in toate aspectele vietii lor, incepand cu alegerea imbracamintii si mobilierului din casa pana la unde si cum isi vor petrece vacanta. Le sunt oferite mai multe ocazii pentru a face studii inalte si le sunt recunoscute nevoile speciale ale artistilor si scriitorilor, acordandu-li-se timp pentru a-si urma propriile proiecte. Desi bani adevarati nu circula, membrii isi acorda un credit predeterminat in fiecare an pentru a cheltui asa cum doresc.

 

Contributia catre stat

 

Kibutz-ul nu este numai o forma de asezare si un stil de viata ci si parte integranta din societatea israeliana. Inainte de infiintarea statului Israel si in primii sai ani de existenta, kibutz-ul isi asuma roluri centrale in colonizare, imigrare, aparare si dezvoltare agricola. Cand aceste functii au fost transferate catre guvern, interactiunea intre kibutz si societate a scazut ca intensitate, desi aceasta nu a fost niciodata intrerupta. In afara implicarii active in viata politica a tarii, kibutz-ul a executat si multe alte sarcini de-a lungul vremii.

 

Un numar mare de kibutzim deruleaza cursuri de studiu pe o perioada de cinci luni pentru noii imigranti, care combina lectii intensive de limba ebraica, excursii amanuntite in tara si prelegeri asupra diferitelor aspecte ale vietii in Israel cu munca in kibutz. Participantii care se hotarasc sa ramana in kibutz pot cere sa fie admisi ca membri. Unele kibutz-uri participa la un proiect in cadrul caruia accepta tineri din familii dezavantajate pentru anii de liceu. Unii dintre acesti tineri aleg sa continue sa traiasca in kibutz si devin membri.

 

Traditii

 

De-a lungul anilor, kibutz-urile au dezvoltat moduri unice de a celebra sarbatorile traditionale evreiesti si sarbatorile nationale, precum si evenimente personale cum ar fi nuntile, bar si mat mitzva si aniversari. Evenimentele legate de anotimp si agricultura, care erau comemorate in vremurile biblice, au fost revitalizate prin cantec, dans si arta.

 

Activitatile culturale abunda cu filme si spectacole profesionale prezentate frecvent in salile de spectacol din kibutz-uri, pe langa televiziunea cu circuit inchis, care emite mai multe ore zilnic, oferind programe axate pe interesele si gusturile membrilor. Adunand talentele membrilor kibutz-urilor din intreaga tara, miscarile kibutz-urilor sponsorizeaza un numar de grupuri profesioniste, inclusiv o orchestra simfonica, ansambluri de camera, trupe de dans modern si folcloric, coruri si o trupa de teatru, care dau reprezentatii regulat in Israel si peste hotare.

 

Muzee, care se specializeaza pe subiecte cum ar fi arheologia, natura, arta, istoria iudaica si evolutia pamantului Israelului, au fost infiintate de unele kibutzim, atragand multi membri si vizitatori.

 

Privind spre viitor

 

Kibutz-ul este o realizare sociala si economica care s-a dezvoltat dintr-o societate de pionierat, a prosperat cu o economie care s-a extins rapid si s-a distins prin contributia la infiintarea si dezvoltarea statului.

Kibutz-ul de astazi este realizarea a trei generatii. Fondatorii, motivati de o convingere puternica si de o ideologie distincta, au creat o societate cu un mod singular de viata comunala. Copiii lor, nascuti in cadrul kibutz-ului, au muncit din greu pentru a-i consolida structurile economice, sociale si administrative. Generatia de acum, care a crescut intr-o societate stabila si prospera, isi ofera talentul si energia pentru a intampina greutatile vietii moderne in era tehnologiei.

 

Unii se tem ca adaptandu-se la circumstantele schimbatoare, kibutz-ul isi abandoneaza multe dintre principiile originare; altii cred ca aceasta abilitate de a se adapta si a face compromisuri este cheia supravietuirii sale. Orice se afla inainte, atata timp cat kibutz-ul isi pastreaza natura sa democratica si spiritul de voluntariat, angajament si idealism continua sa-i motiveze membrii, va avea resurse creative si convingatoare, cu care sa intampine cerintele viitorului.

Editat Octombrie 15, 2008 de tavi_star

[mfx]

@tradelover

Da, traim intr-o societate "superdezvoltata" in care nu prea stim ce vrem. Am vrea sa-i calcam pe toti in picioare sa ajungem in varful piramidei. Dar n-o facem...

Am vrea sa ne si bucuram cu cei din jur, sa ne laudam cu ce grozavii am mai facut, sau n-am mai facut dar ar trebui sa facem.

Am vrea sa facem si un pic de bine alora din jur, am vrea sa calcam si peste cadavre, etc

Noi suntem "caldiceii".

Mai trebuie sa evoluam, sa intelegem de care parte trecem. Sa avem si puterea sa sustinem cu tarie: "vulpe", prieten sau slujitor al Diavolului, sau prieten/slujitor al lui Dumnezeu.

Cand lucrurile sunt clare, avem si baza de pornire in viitoarele noastre actiuni. Momentan mai cautam modele...

 

P.S. Sunt convins ca intr-un plan dimensional avansat, suntem bine monitorizati si exista o lume a negrilor contra albilor, demoni contra ingeri. Cel mai probabil, ierarhii bine definite...

Ne lasa sa ne limpezim, ce vrem si cum sa facem. Nu-si pun mintea cu noi, ca suntem mult prea slabi. Cand planurile totusi se intersecteaza, fugim la exorcist, mai zicem un Doamne fereste si pazeste, mai facem o cruce, mai plangem si ne aducem aminte de vreo rugaciune. Cum trece pericolul, cum gasim subit, din nou putere sa mai "calcam peste cadavre".

[tradelover]

Se mai poate aplica Varianta Cojocaru?

 

In cazul multor active trecute din proprietatea statului in proprietate privata, banii cu care s-au facut aceste cumparari au provenit din venituri ilicite iar preturile la care au fost evaluate activele au fost cu mult inferioare valorii lor reale.

 

Varianta Cojocaru propune sa fie stabilite raspunderile ce revin celor ce au incheiat astfel de tranzactii, sa fie recuperata valoarea activelor instrainate ilicit, astfel incat cetatenii RomIniei sa nu fie pagubiti, sa primeasca tot ce li se cuvine prin improprietarire.

Am reusit in sfarsit sa citesc tot.

 

Nu, nu se mai poate aplica varianta cojocaru. Ar fi o tampenie. Asta au facut comunistii, au luat de la unii si au dat la altii. Varianta in insasi structura ei este idealista, utopica, si fara nici o garantie. Toti romanii au fost beneficiari ai variantei cojocaru, cand dupa aglomerarea urbana din 89 au primit certificate de actionar, titluri de proprietate, ori cum s-or mai fi numit. Ce au facut pompalăii? Toti bomborocii de la mine din Targu Frumos au vandut hartiile alea tiganilor bisnitari, pe preturi intre un kil de vin si 5 mii de lai vechi. Noroc ca vinderea pamantului a fost interzisa prin lege.

 

Care valoare? Care active instrainate ilicit? Daca a fost instrainat ilicit, prinde dobitocul si baga-l la puscarie. Da-mi o pusca ca eu sunt primul care ii bag un glont in teasta. Daca nu il poti dovedi, well... hai sa lasam polemica. Atat timp cat nici unul nu e dupa gratii, ori sunt toti cinstiti, ori suntem toti niste corupti.

 

Economie controlata de straini? Care straini? Nu suntem toti cetateni globali? Oamenii din urbea mea mentionata mai sus erau terorizati ca vin italienii si cumpara fabrica de papuci, si o sa ii dea pe toti afara. Era sa iau bataie odata ca am spus intr-un bar, unde eram la o bere cu amicii, ca italienii nu vin sa cumpere fabrica sa se dea cu patinele cu rotile prin ea. Ca or sa aiba nevoie de forta de munca, iar muncitorii care vor fi angajati vor fi platiti boiereste, chiar daca vor trebui sa munceasca mai mult. Si exact asa s-a intamplat, Aurora a fost una din fabricile cu cel mai frumos profit la dividende din toata tara, in anii care au urmat. Pana s-au saturat italienii de ţigani hoţi, de lipoveni rai de gura, si de romani puturosi, si-au luat jucarelele si au plecat, acum cativa ani. Pentru cine nu stie, Targu Frumos are o populatie echitabil impartita: o treime tigani, dintre care majoritatea puslamale, dar sunt si oameni de treaba printre ei, o treime lipoveni, care se ocupa cu legumicultura, astia sunt foarte harnici si instariti, dar vorbesc ruseste intre ei si nu lasa pe altii sa se amestece usor in comunitatile lor, si sunt rai de gura, si violenti la betie, si ultima treime romani, dintre care jumatate niste imputiti, snobi, care se cred "domni", dar spre deosebire de tigani si lipoveni, nu ar sari unul in ajutorul celuilalt. Daca bateam in discoteca un tigan sau un lipovean care ma calca pe bataturi (deh, ale tineretii valuri) intotdeauna trebuia sa am un plan de backup, pentru ca sareau alti 20 sa il apere (pana mi-au prins de frica si nu mai faceau garagatze), pe cand daca scapam una unui roman, ceilalti stateau ca prostii si râdeau.

 

Tu daca vinzi zarzavat in piata si dai cu 5 lei legatura, pentru ca te costa 4 sa o produci, si vin eu mai prost imbracat si jerpelit la taraba, imi vinzi cu 3 lei legatura, pentru ca sunt mai sarac? Ori daca ma vezi mai bogat, si mai snob, si ma dau mare in fata tarabei cati bani am eu, nu incerci sa mi-o vinzi cu 6 lei? In oricare dintre cazuri, tu calci pe cadavre. Lupti pentru supravietuire. Nu am zis ca i-ai omorat tu. Dar calci pe ei. Daca il trimit pe bunicu la tine, in baston, rupt si jerpelit, cu cuponul de pensie de 100 de lei in mana, ii dai centrala aia eoliana, de care vorbeai pe undeva, la un sfert de pret? Ori ii zici "ia zburdă moşulică mai incolo!"...

 

E usor a vorbi din carti si din citate. Eu iti vorbesc din experienta unei vieti in care am razbit singur, fara nici un ajutor de la familie sau de la altii. Imi place sa ma laud ca NU am calcat pe cadavre. Dar poate ca ar fi trebuit sa calc. Si la urma urmei, nu ce spun eu despre mine e important, ci ce spun cei din jurul meu. Oare?? Aici e un mare semn de intrebare....

 

Societatea a fost si va fi intotdeauna bazata pe "care pe care". Si cand nu va mai fi, se va stinge. Indiferent ca oranduirea s-a numit capitalista, comunista, sclavagista, imperialista. Ai vazut filmul Equilibrium? Ai citit "Sfarsitul Eternitatii" de Asimov? Noi romanii am trait sub comunism, am fost invatati sa fim egalitaristi. Atunci de unde incrancenarea asta in populatie, sa aratam celorlalti ca suntem mai tari? Un singur raspuns. E mostenita genetic de mii de ani.

 

Tu ai caine? Pisica? de ce le tii la casa ta? Ca nu sunt bune de mancare, in afara cazului in care esti chinez sau italian. Aaaa, ca pisica prinde soareci, ori cainele sperie hotii, ori ca ambii sunt buni pentru educatia copiilor, care vad ca animalul ii asculta, si in acest fel isi dezvolta de mici simtul proprietatii, ori calitati manageriale... well... ori alte motive... N-ai tine un caine care doar isi face nevoile sub pat, ori o pisica care iti umple toata casa de păr, fara sa faca nimic altceva.

 

Noi suntem cainii si pisicile alor mari. Au nevoie de noi. Altfel nu ne-ar tine. Si tot ce se face in scopuri "caritabile" are in spate "free lunch"-ul ala care nu exista.

 

Eu am fost si raman conspirationist, indiferent ce ar spune lumea. Life is a bitch! Cojocaru ala e probabil vreun frustrat care nu a reusit sa cumpere destule certificate de proprietate la vremea respectiva. Eu am avut vreo 5, am fost "pe directie", adica am cumparat, nu am vandut, doar ca le-am investit prost, la Tepro la Iasi, pe vremea aia faceau ţevile alea de cupru care se exportau in toata lumea. In cateva luni nu am mai auzit nimic de ei, si nici vreun ban nu am vazut vreodata. Dar am prieteni care s-au imbogatit investind local: Aurora Tg Frumos. Cat a mers, a dat dividende de milioane. Da, mi-ar place sa le ia statul banii si sa mi-i dea mie. Dar ia sa ma pun in locul lor.

 

Toti ne gandim sa traim in trecut si sa fim imparaţi, bogătani, inventatori, oameni destepti si bine situati social, conti, marchizi, ori sultani, cu un harem de 100 de neveste, dar daca ar fi sa zburam brusc in trecut si sa nimerim acolo o pozitie sociala aleasa probabilistic, well... sultanul era unul, dar prostii care trudeau pentru el, sclavii, erau sute de mii. Nimeni nu se gandeste ca sansele ar fi infinit mai mari ca, traind in trecut, sa fie sclav la sultan, ori pur si simplu eunucul care pazea haremul sultanului. Cum v-ar place sa fiti eunuci? Huh?

 

Toti ne vedem bogati in viitor. Din forex in special. 500 la suta profit anual. Wel... bad news. Aveti 9.5 din 10 sanse sa deveniti falit in viitor. Din forex. Pana sa ajungem vreunul la societatea aia perfecta, utopica, oricum s-ar numi ea, capitalista, comunista, sclavagista, distributionista...

 

De ce nu a rezistat comuna primitiva? Singura oranduire pe care o cunoastem in care toti erau efectiv egali. De ce? Pentru ca unii erau mai egali decat altii... Ori mult mai aproape de zilele noastre, de ce nu a rezistat Comuna din Paris?

 

Da-i romanului bunuri "distribuite", ca are el grija sa le vanda pe vin si tuica, si a doua zi sa ceara altele...

Editat Octombrie 15, 2008 de tradelover

[mfx]

Ca o concluzie la ce am scris pan-aici:

1) proprietatea privata este singurul motor care actioneaza vointa omului; este singura motivatie pentru care ar munci si societatea ar progresa;

2) omul trebuie sa aiba libertate si libertatea lui nu trebuie ingradita decat atunci cand tulbura libertatea celorlalti, conduita civia si bunele moravuri;

3) dezvoltarea societatii trebuie sa aiba la baza concurenta;

4) oamenii intre ei nu pot fi egali; nici n-ar avea cum;

5) puterea politica trebuie descentralizata: deciziile trebuiesc transferate de sus in jos; varful piramidei sa aiba mai mult rol reprezentativ si mai putin decizional;

6) sistemul economic capitalist, cu interventii minime din partea statului si cu masa monetara acoperita de rezerve in aur/argint.

 

Later edit: La pct. 6, scrisesem sist. distributiv, dar el nu se poate autoregla si in consecinta tinde spre un sist. capitalist.

Editat Octombrie 16, 2008 de mfx