Liderii comunității

Demult nu s-a mai postat pe aici şi pentru ca nu prea am ce face (boşii sunt toţi plecaţi la "exchibiţia" anuală de electronice de la Nuremberg) o să vă povestesc o istorioară despre cum să prevezi toate alternativele posibile in viitor, inclusiv in forex. Pe vremea cand eram student, Abdulah al meu (v-am mai spus despre el) făcea oarece facultate într-un mare centru universitar românesc. Era venit de cateva luni şi nu ştia bine româneşte, dar vorbea la perfecţie engleza si franceza (ultima de altfel limbă oficială în ţara lui de origine). Băiat de gaşcă, statea noaptea prin cămin cu prietenii, români de ai noştri şi arabani de ai lui, jucau cărţi, beau bere, etc, deh, ca studenţii. Odata, pe la 11 noaptea, in mijlocul unei petreceri de acest fel, se constată brusc că s-a terminat berea. Bun. Cine se duce după bere? Era un restaurant în campus, chiar peste drum de cămin, dar ştiţi cum e, lenea e cucoană mare... Hai să tragem la sorţi, luăm fiecare câte o carte şi care e mai mică, salt înainte la sacoşa cu sticle. Pică năpasta pe Abdulah. "-Well", zice el pe limba lui, "eu mă duc, no problem, doar că nu ştiu cum să cer, cum să vorbesc cu chelnerul, etc". "-Îţi scriem pe hârtie!" zice unu dintre colegi. Zis şi făcut. Se duce Abdulah la restaurant cu fiţuica după el, 11 noaptea, doar câţiva studenţi întârziaţi pe acolo, linişte şi pace. Se prezintă la raport în faţa chelnerului care dormita dincolo de bar, şi scoate fiţuica, de pe care începe să silabisească urmărind cu degetul: "-Vă... ro... rog... să... imi... da... daţi.. ze... zece sti... sticle de... bere..." "-La ora asta nu mai vindem bere, s-a terminat" răspunde chelnerul râzând, evident dorind să facă mişto de fiţuica lui Abdulah. Abdulah, fără să îşi ridice ochii de pe foaie şi continuînd să urmărească cu degetul, citeşte în continuare ce scria acolo, fără să se oprească: "-Şti... ştiam eu... fu... tuţi.. gu.. gura mătii...."