Intr-un sat stiut de multa lume isi ducea linistita zilele o banca mare mare cu bancheri foarte destoinici ce avea zeci de ani de experienta in manuirea fisicurilor de bani. Si uite asa cum trudeau ei sa agoniseasca profit de pe urma altor banci mai micute sau de pe la tot felul de firmulite mai mici sau mai mari, intr-o zi, un grup de flacai rai si hapsani au gandit ca daca vor pune foc la temelia bancii, va arde si ea dar si alte institutii cu care avea ea pod facut, iar Iarba puterii va incapea in mainile lor. Cu ajutorul ei, toate placerile din lume, stiute si nestiute, gustate si negustate, vor fi doar ale lor. http://www.picturicelebre.ro/images/monet%20capite%20la%20sfarsitul%20verii.jpg Asa s-a si intamplat. La cativa ani dupa aceea, cand flacaii au vazut cat de bine le merge si ce minunate sunt placerile lumii si cat de repede s-a intins valvataia peste mari si tari, de greu o mai puteai stinge s-au intrebat: daca ar urzi iar si ar da foc unei tari intregi nu cumva ar lua foc mai multe iar iarba puterii acum mult mai grasa a unei tari intregi ar incapea toata in capitele lor? Asa s-a si intamplat, Doar ca, in inima continentului unde acea tara a luat foc se afla o tara foarte bogata si cu flacai inalti si muncitori. Cand au vazut focul atat de mare la portile ei s-au gandit ca s-ar putea sa ajunga si la casele lor frumoase si ridicate cu exactitate si au dat o mana de ajutor saracei tari ce ardea mocnit aducand cateva galeti de apa sa mai domoleasca focul. Problema a fost ca nu s-au spetit foarte tare sa arunce cu apa peste acel foc pentru ca aveau de muncit si la industriile lor, care mergeau din ce in ce mai bine de cand focul aprinsese tarile din jur. Asa s-a intamplat. Si uite asa, incalecand pe-o banca grea, am spus povestea ce nu s-a mai povestit, decat pe anumite situri obscure si fara audienta, cum Iarba Puterii e cosita in timp ce citim asta poveste si stransa in capite grase de cativa flacai hapsani dar cu mult viclesug in suflet.