Losers Anonymous

[tradelover]

.

Mitul autopilotului

 

Imaginaţi-vă un necunoscut sărind în faţa maşinii pe care o conduceţi şi încercând să vă convingă să cumpăraţi un sistem automat de condus maşina. "Vă costă doar câteva sute de dolari un chip instalat la bordul automobilului personal şi nu mai trebuie să vă consumaţi energia conducând pe străzile aglomerate ale oraşului", vă va spune el. "Puteţi să trageţi un pui de somn în scaunul şoferului în timp ce sistemul automat de pilotaj conduce cuminte sau aşteaptă la semafor". Probabil că o să pufniţi în râs şi o să îi daţi temerarului comerciant un picior in fund. Dar veţi reacţiona în acelaşi mod dacă el va încerca să vă vândă un sistem automat de tranzacţionat???

 

Traderii care cred în mitul pilotului automat cred că procesul de îmbogăţire peste noapte poate fi automatizat. Unii încearcă să construiască asemenea automate, în timp ce alţii cheltuiesc sume imense cumpărând sistemele în cauză de la aceşti "experţi". Oameni care şi-au petrecut zeci de ani de zile muncind pentru a progresa profesional ca ingineri, avocaţi, doctori sau oameni de afaceri, pun la bătaie mii de dolari pentru "competenţa îmbuteliată", la pachet, la cutie sau la butoi. Ei sunt stimulaţi de lăcomie, lene şi incompetenţă în matematică.

 

In trecut sistemele erau livrate sub forma unor reguli scrise pe un petec de hârtie, dar acum de obicei vin sub forma de fişiere pe diskete protejate. Câteva sunt foarte primitive, dar există şi unele foarte elaborate, care au programate (şi ştiu să aplice) reguli de money management şi optimizări complicate.

 

Traderii cheltuiesc mii de dolari căutând magia care să transforme câteva pagini de software intr-un izvor nesecat de de bani. Aceşti oameni acţionează precum cavalerii medievali care plăteau bani grei alchimiştilor pentru a transforma diferite metale în aur. (n.t. apropo', a se vedea cartea lui Soros cu alchimia tradingului, că tot vorbim de alchimie, Soros are câreva pareri acolo care nu prea coincid cu ale lui Elder, dar despre sistemele automate are aproximativ acelaşi punct de vedere, doar că el îl exprimă în stilul lui caracteristic, mult mai nuanţat, mai complicat, mai filozofic).

 

Activităţile complexe ale omului nu sunt chiar aşa uşor dispuse la automatizare. Sistemele de instruire şi învăţare computerizată nu au reuşit (n.t. ca proiectant şi programator de astfel de sisteme inteligente cu aplicaţii în industrie şi având şi avantajul de a citi această carte "in viitor", la multă vreme după ce a fost scrisă, timp în care lucrurile au progresat imens, şi în al treilea rând fiind un trader care mă bazez destul de mult, să zicem 80-90%, pe "autopilot", eu aş adăuga aici la textul lui Elder un mare "ÎNCĂ!!") să înlocuiască profesorii în şcoli, iar programele de calculat taxele nu au lăsat (n.t. din nou "ÎNCĂ", deşi aici e discutabil, mulţi contabili şi agenţi şi-au pierdut posturile în timp datorită informatizării, ceea ce tatăl meu - revizor contabil - făcea pentru o întreprindere de 5000 de angajati acum 40 de ani, împreună cu alţi DOUAZECI de colegi ai lui, adica aceaşi cantitate de muncă este făcută acum de un contabil cu un laptop, şi deşi la ora actuala fabrica respectivă din urbea mea din Ro mai are doar vreo 2000 de angajaţi, totuşi reducerea de personal... contabilicesc este mult mai semnificativă. La fel şi cu sistemele de diagnostic automat, singurul lucru care le opreşte în a da afară din spitale pe doctorii incompetenţi la ora actuală este factorul moral şi frica pacienţilor de a se da pe mâna unei maşini, indiferent ce ar zice doctorii - ştiu că vor fi unii care mă vor înjura pentru remarca asta, dar credeţi-mă că ştiu ce spun) nici un contabil pe drumuri. Multe activităţi umane necesită un anumit tip de judecată la care maşinile, sistemele, calculatoarele, pot ajuta, dar nu pot înlocui omul. Atât de mulţi traderi au fost fraieriţi de producătorii de sisteme automate de trading, încât ei s-au reunit ulterior într-o organizaţie, Club3000, numită aşa după PREŢUL celor mai multe astfel de sisteme.

 

Dacă ai putea cumpăra un sistem automat de tranzacţionat care să aibă succes şi să producă profit constant, ai putea să te muţi în Tahiti şi să îţi petreci restul vieţii pe plajă, în timp ce cecurile de la brokerul tău ar continua să sosească lunar. Dar până acum nu am văzut nici un astfel de trader şi singurii care au făcut şi fac continuu bani din astfel de sisteme sunt cei care le vând. Ei formează o industrie mică şi colorată. Dacă sistemele lor ar fi într-adevăr bune, de ce le-ar vinde? Ar putea să se mute în Tahiti ei înşişi şi să primească lunar cecuri de la brokeri! Desigur, fiecare comerciant de astfel de sisteme are un motiv al lui personal, unii spun că lor le place să programeze mai mult decât să tranzacţioneze (n.t. ha ha, hai să fim serioşi!). Alţii par mai realişti şi declară că îşi vând propriile sisteme doar pentru a aduna suficient capital pentru trading.

 

Piaţa se schimbă tot timpul în aşa fel încât BATE sistemele automate. Regulile batute în cuie ieri sunt valabile azi doar parţial şi probabil că nu vor mai funcţiona deloc şi vor fi inutile mâine. Un trader competent şi care păstrează contactul permanent cu piaţa îşi va putea ajusta metodele când incepe să detecteze posibile probleme. Un sistem automat este mai puţin flexibil şi mai puţin adaptabil şi va sfârşi invariabil prin a se autodistrge. (n.t. mă rog, e părerea lui Elder, pe vremea aia nu se vorbea aşa de mult de sisteme expert, de reţele neurale, de hărţi cu auto-organizare, şi mai nou de algoritmi genetici, toate acestea fiind exemple de sisteme care se adaptează şi pot să inveţe din mers şi din experienţa proprie, deşi baza teoretică exista, algoritmii care îşi memorează şi işi pot reproduce istoria sunt definiţi şi analizaţi la nivel teoretic in "teoria coputabilităţii" de la Turing, Markov si Goedel încoace, dar partea practică lăsa de dorit, noroc cu căţelul de la Honda, haha)

 

Liniile aeriene plătesc salarii imense piloţilor, în ciuda faptului că avioanele sunt toate prevăzute cu auto-pilot. Şi asta pentru că oamenii pot gestiona situaţii neprevăzute. Când acoperişul avionului se crapă deasupra pacificului sau când avionul rămâne fără combustibil datorită unei avarii deasupra pădurilor canadiene, doar un pilot uman poate gestiona o asemenea criză (n.t. iar paranteză, nu mă pot abţine, omu calcă pe domeniul meu şi nu imi place. Nu văd cum un pilot ar putea pilota avionul in ziua de azi fără dispozitivele automate de la bord. Pe când pilotul automat POATE pilota avionul fără pilot uman, şi POATE gestiona cele mai multe situaţii de criză, inclusiv cele menţionate mai sus, cu aterizări forţate pe diferite tipuri de teren, etc. Piloţii automaţi sunt testaţi şi antrenaţi în condiţii de laborator pentru a gestiona TOATE situaţiile de acest gen. Cele mai multe situaţii cu adevărat neprevăzute care pot apare şi NU pot fi rezolvate de pilotul automat, nu pot fi rezolvate nici de pilotul uman, decât cu un car mare de noroc. Aceste situaţii sunt de obicei fără ieşire şi de aia vedeţi atât de multe accidente aviatice. Singurul motiv pe care îl văd eu pentru care companiile aeriene încă angajează piloţi este - din nou - factorul uman şi/sau moral. Spune-i bunică-mii că avionul nu are şofer, şi că zboară singur, să vedem dacă mai vine să mă viziteze în Tailanda! Şi aşa cu pilot cu tot, tot se dă greu urcată în avion . Daca ar avea doar piloţi automaţi, o companie aeriană şi-ar diminua automat încasările la mai puţin de o zecime. Doar câţiva temerari ar îndrăzni să se mai urce în avioane, cel puţin în următorii ani. Şi apoi, piloţii sunt şi ei oameni, trebuie să manânce şi ei o pâine, nu? Toyota a făcut un sistem automat de pilotare a unui automobil, care POATE conduce singur maşina şi nu a avut nici un accident in peste 200 de mii de ore de field testing, in laborator in condiţii care imită traficul real. Partea acestui sistem care are grijă să parcheze automat maşina este in folosinţă si echipează modelele avansate hibride de Prius. Vii cu masina acasă, te dai jos in faţa casei iar maşina se duce singură în garaj după aia, ori parchează singură la supermarket. Ei bine, acest sistem se vinde deocamdată doar pe modelele pentru Asia, deoarece în US şi Europa a fost interzis. Motivul: nu este sanătos pentru psihicul pietonilor să vadă o maşină mergând singură fără şofer, chiar daca e doar în parcare (?!?). Pe aeroportul din Frankfurt există un tren automat, fără pilot, care transportă pasagerii de la un terminal la altul, şi care de 15 ani nu a călcat încă pe nimeni. Sondele trimise pe marte sunt un alt exemplu, datorită duratei lungi de comunicare intre planete, sonda nu poate aştepta răspunsul de la NASA, deci prin urmare in caz de situaţie neprevăzută, sonda ia decizie singură. Decizia este comunicată centrului de pilotaj, dar durează destul de mult până undele radio ajung pe pământ. Până când primeşte rezultatul de la centru, situaţia de urgenţă deja a trecut. Sonda vede ce şi cum şi invaţă SINGURĂ ce trebuie să facă pe viitor în situaţii similare, în funcţie de răspunsul de la centru, care ajunge înapoi DUPĂ expirarea situaţiei. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit).

 

Asemenea situaţii de urgenţă au fost raportate în presă şi în fiecare dintre ele piloţii au reuşit să aducă avioanele la sol în siguranţă, improvăzând. Nici un autopilot nu poate face asta. Pariind banii tăi personali pe un sistem automat de tranzacţionare este la fel cu a paria viaţa ta pe un autopilot (n.t. deci precum ziceam, "viaţa ta", adică din nou factorul uman! oamenilor le e greu să creadă că pot exista "lucruri" sau chiar fiinţe, estratereştrii, etc. mai inteligenţi ca ei. E doar o chestie de orgoliu...). Primul eveniment neaşteptat care se va produce pe piaţă va distruge astfel de sistem automat, şi implicit contul. (n.t. iar, nu văd de ce, daca piaţa iese din parametrii, pur şi simplu închid toate tranzacţiile şi stau! e doar o chestiune de cum definesc acesti parametri. Şi stop loss-ul pentru ce e făcut?)

 

Există sisteme bune de tranzacţionat, dar ele trebuie să fie monitorizate şi ajustate continuu folosind raţionamentul individual, uman (n.t. aha, am revenit la sentimente mai bune ). Ca trader, trebuie să stai pe baricade. Nu poţi abandona toată responsabilitatea pentru succesul tău personal în "mâinile" unui sistem automat (n.t. precum nici nu îl poţi blama pentru eşecurile lui, nu există programe proaste, ci doar programatori proşti sau prost intenţionaţi, şărlătani, la urma urmei computerul face ceea ce îi spui tu să facă, nu ceea ce ai dori tu să facă!).

 

Traderul care are fantezia autopilotului încearcă să repete ceea ce simţea când era copil. Atunci când mama lui îi satisfăcea toate nevoile de hrană, apă, căldură fizică şi sufletească, comfort. Acum el încearcă să recreeze acea experienţă şi atmosferă de siguranţă, când stătea cuminte în pătuţ şi profitul curgea continuu spre el, sub forma unui şir nesfârşit de biberoane cu lapte cald.

 

Piaţa nu este mama ta! Piaţa este formată din oameni şi femei duri şi fără scrupule, care caută să îţi ia banii şi nu să te îndoape cu lapte! (n.t.cu asta nu pot să fiu decât 100 la sută de acord!!)

 

 

n.t.:

P.S. imi cer scuze că l-am criticat pe Elder în loc să îl traduc pur şi simplu. Imi place la nebunie bucata cu Alcolicii Anonimi, pentru care de fapt am inceput acest tread, topic la care, de altfel, voi ajunge curând cu traducerea, nu mai am mult, şi mă apropii vertiginos. Am considerat că nu are sens să traduc doar paragraful respectiv, pentru că desprins din context nu mai are acelaşi înţeles, de aceea am luat-o copăcel de la început, cu introducerea. Dar faptul că îmi place un anumit paragraf din Elder nu înseamnă că sunt automat de acord cu tot ce spune. El însuşi zice mai sus să trecem totul prin filtrul propriei raţiuni şi să luam totul la întrebări. Dubito ergo cogito, cogito ergo sum.

 

Sunt de acord că nu există un sistem de tranzacţionare automat profitabil ŞI care să fie în acelaşi timp accesibil publicului larg. Aşa ceva nu poate să existe nici măcar în teorie, adică este imposibil de realizat chiar şi teoretic, darămite practic, pentru că piaţa în sine este o cutie neagră in care bagi bani pe o parte (pierderile) şi îi scoţi pe două părţi (taxele şi comisioanele pe o parte şi profiturile pe de altă parte). Un asemenea sistem poate supravieţui NUMAI daca bagi bani în el. Dacă inputul de bani se opreşte, atunci sitemul se prăbuşeşte mai repede decât Caritasul. Şi pentru că banii intră doar pe o parte şi ies pe două, este inevitabil ca la intrare să avem o cantitate de bani mai mare ca la oricare dintre ieşiri, pentru că suma celor doua ieşiri este egală cu intrarea. Banii nu izvorăsc în sistem, ei doar se mută de la intrare spre una dintre ieşiri, după anumite reguli. La ieşirea de "taxe şi comisioane" fluxul de bani este constant procentual, relativ la intrare, şi este mai mare ca zero. Fiecare trader bagă o cantitate de bani în sistem şi vrea să scoată mai mult. Dacă cunoaşte regulile după care banii se mută în interiorul cutiei de la intrare spre ieşirea "profit", el va reuşi să facă asta în detrimentul celorlalti jucători. Acuma presupunem că din ce în ce mai mulţi vor reuşi să facă asta, să cunoască o anumită regulă internă a cutiei care să le permită să scoată mai mult decât bagă. Cu cât numărul acestor jucători creşte, cu atât mai mult ne apropiem de situaţia imposibilă in care din sistem ies mai mulţi bani decât intra. Se ajunge la o saturaţie, la care sistemul nu poate asigura suficient flux la intrare. Adică moartea sistemului, precum am remarcat mai sus.

 

Pentru a evita propria moarte piaţa (marii rechini de pe piaţă, care din când în când mai dau câte o raită şi fac curat pe masă) trebuie să schimbe regulile continuu şi să ii dea afară pe cei care îşi bagă nasul în cutie, în momentul în care (şi DACĂ) află despre ei. Există un model matematic foarte clar a ceea ce am incercat eu să explic în câteva fraze. Deci un sistem automat de tranzacţionare - fie el cât de adaptativ - nu poate în acelaşi timp ŞI să existe ŞI să fie accesibil majorităţii jucătorilor. Dar negativismul teoriei se opreşte aici. Un asemenea sistem POATE exista teoretic atâta vreme cât el nu devine public. Cât nu "suge" de pe piaţă mai mulţi bani decât intră, cât cutia nu îşi dă seama că cineva şi-a băgat nasul în ea, acest sistem automat continuu profitabil este foarte posibil în teorie. Că noi nu putem reliza practic un astfel de sistem, e altă poveste. Nu ne duce capul, nu avem destule cunoştinţe de programere, nu avem destulă răbdare să testăm şi să antrenăm un asfel de sistem. Trainingul ia cel mai mult timp, conceptul sistemului in sine, bazat pe reţele neurale sau algoritmi genetici, este foarte simplu şi poate fi uşor programat. Că piaţa e plină de şărlătani care fac ca lumea să îşi piardă increderea, la fel ca pretinşii medici naturişti dovediti impostori, care fac ca lumea să îşi piardă încrederea în medicina naturistă, e de asemenea altă poveste.

 

Eu, chiar expert în programare şi in sisteme automate inteligente, nu pot reliza un astfel de sistem. Cel puţin, nu în două zile. Testarea şi trainingul unui astfel de sistem poate lua ani de zile. Iar dacă l-aş putea realiza, cu siguranţă NU l-aş vinde şi NU l-aş face accesibil publicului larg in nici un fel, NU mi-aş tăia singur craca de sub picioare. Dar faptul că unele lucruri nu se văd, nu înseamnă automat că ele nu există. Ca în bancul cu profesorul lui Bulă şi Dumnezeu.

 

Ceea ce este SIGUR, este că un asemenea sistem, chiar DACĂ există, el NU se poate cumpăra cu bani. ORICÂT DE MULŢI bani. Şi că oricine încearcă să vă vândă un asemenea sistem este nu mai mult decât un hoţ ordinar. Cu asta sunt de acord cu Elder. Poate că un asemenea sistem există, sau poate că nu există ÎNCĂ nicăieri în lume. Şi cu asta pot fi de acord.

 

Că un astfel de sistem nu poate fi accesibil traderului normal (nu pe considerente de preţ, ci pe considerente de dinamică a pieţei de care am zis mai sus, piaţa va pedepsi urgent orice sistem devenit destul de popular, vezi mai jos secţiunea lui Elder despre profeţi care au fost pedepsiţi de piaţă imediat ce au devenit faimoşi apărând la televizor. Elder nu infirma cu nimic ceea ce spun eu, ba chiar confirmă) pot fi personal de asemenea de acord.

 

Dar NU pot fi de acord cu o afirmaţie de genul "un asfel de sistem nu va exista niciodată" pe care o face Elder. Nu va fi accesibil, DA! De acord. Nu vă pierdeţi timpul căutându-l, DA! De acord. Dar "matematicianul" din mine nu mă lasă să fiu de acord cu nici un fel de afirmaţie în care apare cuvântul "niciodată", indiferent că e vorba de trading sau de orice altceva. De-a lungul vremii mulţi fizicieni, matematicieni, chimişti, biologi, oameni de ştiinţă cu renume, au pus "niciodată" in afirmaţii cărora timpul le-a dat peste nas. Acum două secole un mare fizician demonstra că o viteză mai mare de 26 de mile pe oră este imposibilă, deoarece la o asemenea viteză aerul ar fi aruncat afară din vehicol şi şoferul ar muri asfixiat, neavând ce să respire. Faraday a spus că curentul electric este o chestie interesantă care nu va avea vreodată aplicaţie practică. In secolul trecut oameni de ştiinţă afirmau că aparatele de zbor mai grele decât aerul sunt imposibile de realizat. Nu mai departe de 60 de ani în urmă un mare matematician a zis că un număr prim cu mai mult de 1000 de cifre nu va fi niciodată descoperit pentru că un asemenea efort este fără rost şi că un număr aşa de mare nu foloseşte nimănui. Descoperirea criptării cu chei publice a făcut ca timpul să ii dea peste nas, şi azi GIMPS este pe cale să descopere un număr prim cu 10 MILIOANE de cifre (proiect la care contribui şi eu cu peste 40 de calculatoare). Când Carl Sagan prevestea pământul înconjurat de sateliţi artificiali in 50 de ani, erau destui aceia care faceau haz de afirmaţiile lui. S-a petrecut în 30 de ani. Einstein a spus că viteza luminii nu poate fi niciodată depăşită. Azi quarcii îi dau peste nas. La ora actuală există o teorie în matematică care arată că există algoritmi pur exponenţiali, care nu pot fi rezolvaţi in timp polinomial (P este strict inclus in NP) şi o mare parte din limitele care ne sunt impuse azi în mecanică, fizică, matematică, calculabilitate, chimie, biologie şi genetică (DA! nu e glumă!) derivă din această demonstraţie. Viitorul va arăta probabil că toate aceste limite sunt NU mai puternice decât cele 26 de mile pe oră de acum două secole, ele sunt de fapt baloane de săpun, iar P este egal cu NP. Teoria grafurilor perfecte (grafuri care au proprietatea ca algoritmii de colorare aplicaţi pe ei sunt polinomiali, pe de altă parte orice problemă exponenţială se poate reduce la o problemă de colorare pe un graf) şi conjectura lui Berge (care spune care grafuri sunt perfecte, adica cam toate grafurile) sunt puncte de plecare in acest sens pentru cei interesaţi.

 

Revenind la oile noastre, lucrurile au evoluat imens de la data când Elder si-a publicat cartea. Atât în matematică pur teoretică, cât şi în cibernetică, inteligenţă artificială, sisteme expert, calculabilitate, putere fizică de calcul (hardware).

 

Dar nu vă aşteptaţi să obţineţi un expert care să tranzacţioneze pentru voi şi să vă facă bogaţi, decât dacă il faceţi singuri. Un asemenea expert nu se poate cumpăra de pe piaţă chiar dacă EXISTĂ. Părerea mea. Şi prima ei parte, adică până aici, nu îl contrazice cu nimic pe Elder. Partea a doua, eu afirm că un asfel de sistem există, dar că e bine păzit, este sistemul care ajută marii rechini financiari şi buzunarele largi ale lumii să cureţe periodic piaţa şi să lustruiască masa. Ori poate ÎNCĂ nu există, dar în acest caz el POATE fi practic realizat. Să ne înţelegem, nu sufăr de fantezia autopilotului. Nu imi inmaginez nici o clipă că pot cumpăra, pot obţine sau pot construi un astfel de sistem. Dar a spune că el NU poate fi realizat ar echivala cu negarea a însăşi raţiunii mele de a exista pe plan profesional, atâta vreme cât jobul meu este tocmai proiectarea, programarea, testarea sistemelor de acest fel, deocamdată doar pentru domeniul industrial.

 

end of n.t.

[tradelover]

.

Cultul personalităţii

 

Oamenii pun mult accent pe dorinţa lor de a fi liberi şi independenţi. Dar când sunt supuşi diferitelor presiuni sociale sau materiale, când au diferite probleme pe care nu le pot rezolva, ei încearcă să caute pe cineva care să îi conducă şi să îi ghideze. Traderii în disperare şi în condiţii de stres caută adesea lideri care să îi călăuzească.

 

Când eram copil în fosta Uniune Sovietică, eram învăţaţi că Stalin este malele nostru lider. Mai târziu am aflat ce fel de monstru a fost el, dar pe atunci, cât el era in viaţă, mulţi oameni erau bucuroşi că au un lider. El îi elibera de povara de a gândi pentru ei înşişi.

 

"Mici Stalini" au fost instalaţi in toate domeniile din societate - în economie, biologie, arhitectură şi aşa mai departe. Când am venit în Statele Unite şi am început să tranzacţionez am fost foarte impresionat să văd cât de mulţi traderi erau în căutarea unui guru - "micul lor Stalin" personal. Fantezia ca ALTCINEVA poate gândi pentru tine, pentru a te face să devii mai bogat este atât de frecvent întâlnită, încât îşi are un subcapitol rezervat mai departe în cadrul acestui capitol.

 

 

Tranzacţionaţi cu ochii deschişi

 

Fiecare trader de succes trebuie să fie expert în trei direcţii: (1)psihologia proprie, (2)un sistem de tranzacţionare logic şi realist şi (3)un plan bun de money management. Aceste trei lucruri esenţiale sunt ca picioarele de la o masă cu trei picioare - dacă mai adaugi picioare s-ar putea ca masa să se clatine dar va fi mai solidă, în schimb daca rupi un picior, masa se va prăbuşi, împreună cu cel care stă pe ea. Loserii încearcă să construiască mese cu un singur picior, ori cel mult cu două picioare. Ei se focalizează de obicei doar pe sistemul de trading.

 

Tranzacţiile tale trebuie să se bazeze pe reguli clar definite. Trebuie să îţi faci o auto-analiză a sentimentelor pe măsură ce tranzacţionezi, pentru a fi sigur că deciziile pe care le iei sunt pur intelectuale şi că nu eşti influenţat de emoţii. Trebuie să îţi structurezi money managementul în aşa fel încât nici un şir, oricât de lung, de tranzacţii proaste să nu te poată scoate din joc.

 

 

6. ANALIŞTI ŞI PROFEŢI

 

(n.t. în original "Market Gurus", în textul de mai jos voi traduce uneori "guru" prin "profet" sau "lider" în funcţie de context, "profeţi de piaţă" sună haios, isn't it?)

 

Profeţii au fost cu noi încă din timpurile biblice, iar în domeniul financiar şi-su făcut apariţia odată cu primul om care a făcut vreo tranzacţie de natură speculativă. În 1841 a fost publicată în Anglia Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds (decepţii extraordinare ale maselor şi nebunia turmelor"). Încă se publică şi astăzi în numeroase ediţii noi. Charles Mackay descrie (Dutch Tulip Mania, South Seas Bubble in England) mania lalelelor olandeze, balonul de săpun al mărilor de sud şi alte nebunii similare ale maselor. Natura umană se schimbă foarte încet, iar astăzi noi manii populare, incluzând "guru manias" continuă să măture periodic pieţele. Mania profeţilor se răspândeşte azi mult mai repede decât acum două secole, mulţumită erei telecomunicatiilor moderne. Chiar şi investitori educaţi şi inteligenţi se iau după profeţii financiari, la fel ca discipolii falşilor Mesia medievali.

 

Există trei tipuri de guru pe pieţele financiare: profeţii ciclurilor de piaţă, profeţii metodelor magice şi profeţii morţi. Unii profeţi prevestesc întoarceri spectaculoase ale pieţei. Alţii promovează "metode unice" - noi autostrăzi spre bogăţie. Iar cel de al trelilea grup au scăpat de critici şi au reuşit să provoace un cult prin simpla lor dispariţie din această lume.

[tradelover]

.

Profeţii ciclurilor pieţei

 

Pentru multe decenii, bursa de acţiuni din SUA a urmat în general un ciclu de patru ani. Căderi semnificative au avut loc în 1962, 1966, 1970, 1974, 1978 şi 1982. Piaţa s-a chinuit doi ani şi jumătate sau trei ani să urce, apoi a coborît la loc într-un an sau un an şi jumătate.

 

[n.t. scurtă: Teoria Ciclurilor, scrisă cu T mare şi C mare!, aşa cum Dumnezeu se scrie cu literă mare, este cât se poate de reală şi adevărată, se aplică nu numai pe pietele financiare, dar peste tot în istorie, geografie, psiho-sociologie, etc., are probabil legatura atât cu periodicitatea conditiilor climatice, i.e. ierni grele periodic, agricultura, secete, dar şi cu climatul politic, cum ar fi alegerile din 4 in 4 ani, parlamentare, prezidenţiale, locale, comunicatele bancilor, creşterea periodică a dobanzilor, etc, toate astea au caracter periodic - unele chiar subiectiv şi de natură pur morală/emoţională, cum ar fi anul bisect, dar tot periodic - şi induc cicluri economice cu o periodicitate medie de 4 ani, care se reflectă perfect pe graficele noastre din forex pe termen lung, trendurile principale sunt aşa de uşor de urmărit încât sar în ochi, numai nu strigă la noi! O să recunoaşteţi aici în rapoartele 1/1.5/2/2.5/4 undele Elliot şi Fibo time frame, iar daca o sa va uitati la cotaţii veţi gasi Fibo, Garnet, Pasavento. Aceste cicluri sunt părţi mici ale unor cicluri mai mari, cum ar fi ciclurile Kondratieff, etc., date probabil de mişcarea pământului, activitatea solară, trecerea de la o generaţie la alta, cei tineri tind să repete "genetic" - alte cicluri şi acolo - ceea ce făceau cei bătrâni când erau la vârsta lor, aşa se explică revenirea modei odată la 40-50 de ani, de exemplu, etc., mergând în sus până la mişcarea plăcilor tehtonice, erele glaciare şi marele ciclu al Big Bang-ului. Şi la rândul lor, ciclurile noastre de 4 ani sunt ele însele compuse din alte cicluri, anuale, lunare, săptămânale, etc., mergând în jos până la oricât de mic, cu motivaţii şi reflexii foarte precise şi profunde in activitaţile, acţiunile, obiceiurile şi chiar rezultatele noastre de zi cu zi. Un ciclu "mic" este acela al sinapselor unui axon. Dentritele sunt niste traderi mici-mici mititei care pun sau nu pun tranzacţii, ha ha ha, ce am scornicit-o. Activitatea acestor milioane de traderi mititei mută zilnic graficele bunei noastre dispoziţii şi capacităţilor noastre de concentrare şi de muncă, cu stopuri şi tp-uri care eu personal aş putea să jur că respectă Fibo:P. Pentru dendrite, o zi din viaţa noastra e ca şi cum am tranzacţiona noi pe un chart anual. A1. O bară la un an. Haha. În loc de H1, D1, W1, etc. Unii încearcă să explice totul prin teoria ciclurilor. Probabil că dacă reuşeşti să găseşti ciclul convenabil, orice devine astfel exlicabil. De exemplu am văzut un articol care încerca să demonstreze că "aglomeraţia populara" - ei o numeau revoluţie - din decembrie 1989 din România a fost rezultatul unor asemenea cicluri economice/politice/sociale - congresele periodice ale PCR, odata la 5 ani planurile cincinale, iernile geroase odată la Y ani, verile secetoase odată la W ani, care faceau sa nu prea ai ce mânca iarna, etc. Fiecare dintre acestea era un motiv de a scoate lumea pe străzi, şi când mai multe altfel de "unde" se întâlnesc în punctul lor de minim, atunci motivele se cumulează. Toate marile miscari populare, istorice, financiare, etc, se produc atunci când aceste cicluri îşi cumulează forţele, la fel ca indicatorii noştri "digitali" care iau in consideraţie mai multe TF-uri. 1989 a fost un an care a avut toate aceste caracteristici, fiecare din ele separat împingând populaţia spre disperare. Parcă se vorbea şi de nişte cicluri internaţionale care au influenţat "parada cu împuşcături şi emanaţi", dar nu sunt subiectul postului nostru. Cine e interesat de cicluri pe pieţele financiare, sa citeasca teoria lui Nikolai Kondratieff, un alt "guru" care cică a prezis Black Thursday cu 8-9 ani înainte de a avea loc]

 

Un nou guru îşi face apariţia la fiecare ciclu major al pieţei, odată la fiecare 4 ani. Faima lui tinde să crească şi să se menţină 2 sau 3 ani. Perioada de domnie a lui, precum şi apogeul coincide apoi cu perioada în care piaţa cade.

 

[n.t. lungă:

Big Shark's theory varianta conspiraţionistă: eu cred că aici e de fapt invers, piaţa cade pentru a-i da lu' guru una după ceafă! Şi toţi care au investit după sfatul lui, adică din ce în ce mai mulţi traderi, vor pierde. Rechinii îşi trag în acest fel o halcă mare de şuncă periodic. Conspiraţionistii spun că aceşti guru sunt de fapt susţinuţi - cu sau fără ştirea lor - de către marii rechini, care "măsluiesc" piaţa încet-încet, pentru a urma profeţiile guru-ului. În felul acesta tot mai mulţi fraieri sunt atraşi în joc. Guru creşte în faimă, apoi apare pe prima pagină a ziarelor şi la TV, faima creşte şi mai mare, caritasul ia amploare şi mai mult, fenomenul creşte în avalanşă. Toţi depun bani pe care îi văd cu ochii lor cum se înmulţesc şi nimeni nu retrage banii, că toţi vor să înmulţească cât mai mulţi bani. Dacă pui mai mule seminţe probabil că o să ai recoltă mai bogată. Şi deodată, atunci când sunt destul de mulţi care şi-au pus banii la bătaie, piaţa face brusc o mişcare în contra profeţiei. Guru va fi out of the game pentru tot restul vieţii lui şi probabil va avea şi câteva procese penale cu unii dintre clienţi, dar dacă a fost deştept, va avea încă destui bani să trăiască liniştit până la bătrâneţe, altfel va merge la pârnaie, dar miile de investitori rămaşi în urma lui cu buzele umflate nu au făcut decât să cotizeze un ban grămadă în contul catorva buzunare grase de pe mapamond. Vezi şi ce spuneam mai sus la fantezia autopilotului, despre imposibilitatea existenţei unui sistem ŞI profitabbil ŞI accesibil publicului larg. Piaţa "se mişcă" întotdeauna împotriva "publicizării" prea largi a maruntaielor sale interne, şi nu împotriva autopiloţilor sau profeţilor. Big Shark va da în cap oricărui grup de traderi care fac profit, în momentul în care acest grup devine prea mare, prea zgomotos, într-un cuvânt, devine incomod şi pune în pericol fluxul de bani de la intrare, indiferent că acest grup acţionează la sfatul unui autopilot sau la sfatul unui guru. Piaţa e un organism viu care se adaptează pentru a supravieţui. Adică pentru a avea flux la intrare. Bani. Mâncare. Mănânc şi plâng, mănânc... Voiam să pun un comentariu mai lung la sfârşitul acestei postări, dar nu ştiu dacă am timp să îl scriu şi am decis că aici e locul potrivit pentru câteva idei. Dacă aţi citit aceasta paranteză cu atenţie acum la început, cu siguranţă veţi avea altă imagine în minte şi alte revelaţii citind mai departe textul lui Elder. O altă întrebare care se ridică este "de ce un guru decăzut nu mai revine niciodata?". Mulţi regi, conducători şi împăraţi în istorie au revenit a doua oară la tron şi au avut mai multă faimă ca prima dată. Dar legat de profeţii financiari, nu e vorba doar de psihologia maselor, ci din nou, big shark! Construcţia "pentru tot restul vieţii lui" din fraza de mai sus nu e pusă la întâmplare. Piaţa are nevoie mereu de carne proaspătă, inclusiv la departamentul de "analişti si profeţi". Apoi, de ce piaţa cade după dispariţia unui guru? Nimic mai firesc! Cei care au pierdut stau deoparte şi îşi ling rănile, ei nu mai bagă bani. Piaţa suferă o înfometare temporară, care este oricum preferabilă morţii. Gândiţi-vă bine la asta cand faceţi trade-ul următor!. end of n.t]

 

Un profet va prevesti exact toate urcuşurile şi declinurile pieţei. Fiecare previziune corectă îi va creşte faima şi îi va aduce un număr sporit de adepţi. Din ce în ce mai mulţi traderi vor vinde sau vor cumpăra atunci când el va emite următoarea profeţie. Cu cât mai mulţi oameni acţionează la îndemnul lui, cu atât mai probabil ca sfatul lui să devină self-fulfilling prophecy. Când descoperi un guru nou, se merită să ţii seama de sfatul lui.

 

Există mii de analişti. Într-un moment anume, orice moment de timp ai alege, vor fi câţiva care tocmai au avut dreptate şi au făcut un profit foarte bun. Cei mai mulţi analişti devin faimoşi temporar la un moment dat, de-a lungul carierei lor, pentru acelaşi motiv pentru care un ceas oprit va arăta ora exactă de două ori pe zi. Aceia care au gustat din plăcerea succesului pentru o perioadă, se vor simţi foarte descumpăniţi şi ruşinaţi când succesul se termină şi de obicei spală putina, dispar de pe piaţă. Dar sunt printre ei şi destule "vulpi bătrâne" carora le-a plăcut atât de mult perioada de succes, încât vor continua să se comporte la fel şi după ce perioada respectivă se termină.

 

Succesul unui profet de cicluri de piaţă nu depinde doar de un noroc pe termen scurt. El are de obicei o teorie personală despre piaţă. Acea teorie - cicluri, volume, unde Elliot, orice altceva - este de obicei dezvoltată şi testată câţiva ani înainte de a evada spre public şi a se ridica până la cer. La început piaţa refuză să urmeze teoria noului "guru aspirant". Apoi la un moment dat, piaţa se schimbă (n.t. din cu totul alte motive care nu au legatură cu guru nostru) şi pentru mai multă vreme pare că teoria funcţionează fascinant. Piaţa se acordează teoriei, intră în rezonanţă cu ea (n.t. reletiv la cicluri, este vorba de "potrivirea" ciclurilor, fenomenul se numeşte tunning, e ca atunci când vizionaţi poze tridimensionale pe ecranul computerului, uitându-vă la ele în cruciş, la inceput daca vă uitaţi la poză normal, nu se înţelege nimic, poza e doar o aglomeraţie de liniutze şi puncticele, dar încercând să vă uitaţi într-un punct fix, ochiul uman face tunning pe imagine, şi de odată BUUMMM! apare poza în 3D, parca iese din monitor şi vine spre voi, aţi încercat vreodata? există pe web colectii de zeci de mii de asemenea poze, dar eu sunt înnebunit după tetrahedron star, steaua tetraedrală şi după bulinele alea roşii şi verzi care se rotesc in jurul monitorului - nu pe ecran, ci in afara lui, în plan orizontal - era să mor de plăcere când le-am văzut prima dată).

 

Este momentul în care steaua noului profet începe să urce pe cer şi să stralucească sus deasupra pieţei.

 

Putem face o comparaţie cu ceea ce se petrece în lumea modei, când gustul publicului se schimbă. Un an sunt populare blondele, alt an roşcatele. De odată blonda superbă care a făcut furori ca model anul trecut nu mai este dorită de public şi nici de marile reviste de modă pentru a fi pusă pe prima copertă. Fiecare vrea o brunetă sau o femeie cu o aluniţă de la naştere pe obrazul drept. Modelele nu se schimbă. Gustul publicului se schimbă (n.t. cu analogia de mai sus: poza are tot liniuţe şi pătrăţele, dar voi o vedeţi acum ca pe un frumos model tridimensional, de parcă aţi avea obiectul respectiv în propriile mâini, puteţi chiar să treceţi cu mâna prin el!).

 

Profeţii apar întotdeauna din tenebrele întunecate ale analizei pieţei. Ei nu sunt analişti înregistraţi, nici profesionişti angajaţi ca traderi instituţionali (n.t. nu tranzacţionează pentru instituţii financiare ca bănci sau fonduri de investiţii). Traderii instituţionali respectă nişte limite de siguranţă şi de risc şi niciodată nu obţin rezultate spectaculoase, pentru că nu riscă mult şi urmăresc toţi aceleaşi metode. Un market cycle guru este de obicei un "outsider", un tip din afara sistemului, (n.t. normal! aia din interior sunt beneficiarii conspiraţiei, dacă vrei să alegi un cobai, nu îl iei dintre oamenii proprii, aia in plus sunt mai bine pregătiţi, deci mai puţin creduli) un tip care are o teorie a lui proprie (n.t. cum ar fi tradelover şi BST, ha ha).

 

Un guru de obicei trăieşte din publicarea unui jurnal şi poate deveni bogat vânzând sfaturi de tranzacţionat. Abonamentele la astfel de reviste pot varia de la câteva zeci până la mii de dolari anual. Un profet recent a fost intervievat de un ziar după ce a angajat trei oameni doar pentru a deschide plicurile cu bani care veneau continuu pe adresa firmei sale. La conferinţele despre investiţii, un guru este de obicei înconjurat de un nor de admiratori. Dacă vă aflaţi vreodată intr-o asemenea turmă, veţi observa că un guru este rareori întrebat despre teoriile sale. Admiratorii sunt concentraţi să îi soarbă fiecare cuvânt şi să se îmbete cu inepţiile lui care nu au legătură cu subiectul. Ei vorbesc cu mândrie despre el şi se laudă în faţa prietenilor că au cunoscut un asemenea guru. Un guru rămâne faimos atât timp cât piaţa se mişcă conform prevestirilor lui, conform cu teoria lui. De obicei mai puţin decât durata ciclului de 4 ani. La un moment dat piaţa se schimbă iar şi începe să mărşăluiască pe o melodie diferită. Profetul este atât de încrezător în metoda lui, care i-a adus succesul, încât va continua să folosească aceleaşi metode care s-au comportat atât de spectaculos în trecut, drept pentru care el îşi va pierde repede poteca, precum şi toată coada de admiratori. Când metodele nu mai funcţionează, admiraţia publicului se transformă în adversitate şi ură. Este imposibil pentru un guru discreditat a cărui stea a apus, să se mai întoarcă pe scenă şi este imposibil pentru steaua lui să mai poată vreodată străluci pe cer.

 

Liderul incontestabil al profeţilor, care a domnit la începutul anilor '70, a fost Edson Gould. El şi-a bazat predicţiile pe schimbarea în politica Biroului Rezervelor Federale, reflectată în ratele dobânzilor. Regula lui faimoasă "three steps and stumble" spunea că RF a crescut dobânzile de trei ori, ceea ce arată o întărire a politicii monetare şi va duce la o cădere a pieţei. În trecut, scăderea dobânzilor de 3 ori la rând fusese văzută ca o relaxare a politicii monetare şi adusese de fiecare dată creşteri ale pieţei. Gould de asemenea avea o tehnică originală de charting, numită "speedlines" - nişte linii superficiale de trend ale căror unghiuri depindeau de viteza trendului şi de mărimea reacţiei pieţei.

 

Gould a devenit foarte faimos pe fondul unui bear market puternic între 1973-1974. Faima lui a explodat până la cer după ce a prevăzut corect bottom-ul din decembrie 1974, când Dow Jones Industrial a căzut până aproape de incredibila valoare de 500. Piaţa a început să crească şi a luat imediat avânt decolând spre ceruri şi din nou Gould a identificat precis punctele importante de turnură folosind speedlines. Şi faima lui a crescut. Dar curând (n.t. pe fondul conflictelor externe din acea perioada, razboiul din Vietnam s-a terminat in 75 şi economia SUA a inceput să se ridice cu pasi mari) SUA a fost inundată de lichidităţi, inflaţia s-a intensificat, iar metodele lui Gould, concepute într-un mediu monetar total diferit, au încetat să mai dea rezultate. Până în 1976 deja îşi pierduse toţi adepţii şi azi aproape nimeni nu îşi mai aminteşte măcar numele lui.

 

Un nou guru de ciclu s-a ivit în 1978. Joseph Granville (n.t. conspiraţionistu din mine: FOARTE interesant cum sunt alese numele care să aibă rezonanţe pozitive la public, să dea o imagine de bogăţie, viaţă împlinită, turma nu urmază pe un "moraru", "fieraru", "popescu", dar se va da îm vânt după un "bogatu", "auritu", "viaţădulce", "satmare", "oraşfericit" etc. Dacă big brother are vreun merit în alegerea şi propulsarea profeţilor, atunci cu siguranţă el alege cu grijă şi numele!) a susţinut că schimbările volumelor tranzacţionate tind să preceadă schimbările de preţuri. El a exprimat această teorie foarte colorat: "Volumul este aburul care face ca Uuu-Uuuuu să meargă" (n.t. referire la fluierul locomotivei cu aburi, exprimare foarte plastică şi cu subînţeles, atât locomotiva cât şi fluierul ei merg cu aburi şi galagia e cu atât mai mare cu cât pui aburi mai mulţi pe ţeavă).

[tradelover]

.

Granville şi-a dezvoltat teoria în timp ce lucra pentru o firmă mare de brokeraj de pe Wall Street. El a scris mai târziu în autobiografia sa că ideea i-a venit în timp ce stătea pe veceu şi contempla felul cum sunt conectate piesele de gresie de pe podea. Granville a "transportat" ideea de la veceu în birou, dar piaţa a refuzat să urmeze teoria lui. După ce a suferit numeroase pierderi, nevasta lui a divorţat şi a reuşit să îl lase în pielea goală (n.t. ca să vedeţi ce vă aşteaptă pe unii dintre voi , eu nu am încă probleme, dar nu se ştie niciodată ce ne rezervă viitorul ) şi a trebuit să doarmă pe pardoseală în biroul unui prieten, pentru o perioadă. La sfârşitul anilor 70 piaţa a început să se comporte conform graficelor lui Granville cum nu o mai făcuse niciodată înainte, iar lumea a început să prindă de veste.

 

Granville a avut mai multe turnee de-a lungul Statelor Unite ţinând discursuri în faţa turmelor nesfârşite de admiratori. Venea pe scenă cărat cu lectica de către mai mulţi admiratori, emitea profeţii şi critica "bagholderii" care nu recunoşteau teoria lui. Cânta la pian, dansa şi eventual cu anumite ocazii îşi dădea pantalonii jos şi arăta fundul la public pentru a puncta corespunzător în discursurile împotriva celor care îl criticau. Predicţiile lui erau spectaculos de corecte; reuşea să atragă atenţia asupra lui însuşi şi a reuşit rapid să devină larg mediatizat. Granville devenise atât de mare încât reuşea de unul singur să mişte pieţele de acţiuni. Când el anunţa că e bearish, DOW scădea cu 40 de puncte într-o singură zi, un declin imens pentru acele timpuri.

 

[n.t. A se citi Teoria Reflexivităţii a lui George Soros cu privire la independenţa participanţilor la mişcarea pieţei. Atat timp cât piaţa nu raspunde la profeţiile tale, daca ele sunt corecte atunci ai şansa ca ele să rămână corecte încontinuare. De exemplu daca eu prezic pe baza unei teorii, nu că aşa mi s-a nazarit mie, ci am o teorie bine pusă la punct, care prezice că dolarul o să crească 100 de puncte, şi apoi se dovedeşte că am dreptate nu o dată ci de 10 ori, de 100 de ori, de 1000 de ori, sau să zicem în 90% dintre cazuri, atunci există mari şanse ca teoria mea să fie corectă. Deci am o teorie CORECTĂ pentru condiţiile ACTUALE ale pieţei. Teoria va rămâne valabilă - adică piaţa nu se va schimba - atât timp cât nu folosesc teoria pentru a influenţa piaţa. Adică ţin teoria în sertar. Practic am o teorie inutilă, pentru că nu o pot folosi. Intrarea şi cele doua ieşiri din cutie sunt independente relativ la teoria mea. În matematică se numeşte principiul independenţei variabilelor. Einstein a numit-o pricipiul observatorului independent, când a conceput teoria relativităţii. In momentul în care această teorie începe să fie jucată pe piaţă - in foarte foarte primul moment în care am pus o tranzacţie folosindu-mă de această teorie, chiar dacă tranzacţia era de 10 cenţi, deja am altă piaţă. Nu vă vine să credeţi? Dar dacă tranzacţia e una imensă? Miliarde de dolari, o sumă care să poată influenta piată?? Credeţi că se schimbă teoria?

 

Hai să vă dau un alt exemplu ca să înţelegeţi ce vreau să zic. Exemplul îmi aparţine, mi-a venit în minte exact acum şi vreau să pun copyright pe el! Pe bune! Din considerente matematice, am în lucru o cărţulie care nu are legătură cu tradingul, ci cu matematica şi tocmai m-am gândit unde să îl bag, intr-un loc unde aveam nevoie disperată de un exemplu . Bineînţeles, acolo va fi un pic diferit. Pentru ce avem nevoie aici, să revenim la cetele de maimuţoi. Imaginaţi-vă că am o bandă rulantă cu o lăţime de 30-40 de centimetri, care se învârteşte circular, să zicem dispusă pe un cerc cu raza de 100 de metri. Banda nu se vede pe toată lungimea ei, ci este acoperită. Doar din loc în loc există anumite "fante", decupaje în acoperiş, prin care se vede banda, şi prin care banda este accesibilă printr-un tub scurt şi destul de larg în care poţi să bagi mâna sau să îţi bagi nasul. Dacă stai în faţa unei fante, vezi banda doar prin fanta din faţa ta, nu poţi să tragi cu ochiul în fantele vecinilor. Pe bandă sunt plasate castroane cu mâncare la intervale determinate după o anumită regulă. De exemplu între primul şi al doilea castron este o distanţă 2x. Între al doilea şi al treilea este o distanţă de x, apoi o distanţă arbitrară y, apoi iar 2x, x, z ,2x, x, w, etc. Regula poate fi făcută mai complicată, oricât de complicată, dar esenţial este că ÎNTOTDEAUNA există o regulă. În faţa fiecărei fante stă câte un maimuţoi înfometat. Banda rulantă este concepută în aşa fel încât nu poţi ţine mâna pe ea continuu în aşteptarea castronului cu mâncare. Există curent electric, lasere, castrone cu caca în care să nimereşti cu degetele, sau pur şi simplu un mecanism cu nişte ciocănele care, dacă pui mâna pe bandă acolo unde nu este un castron cu mâncare, are grijă să primeşti un ciocan peste degete. De asemenea există undeva, ascuns privirilor, un îngrijitor care din când în când, rar, are grijă să puna la loc mâncarea subtilizată din castroane. Castroanele sunt greu de luat de pe bandă, necesită plasarea ambelor mâini în tub. Dar mâncarea din ele, nu. Dai cu laba, dacă ai nimerit castron, iei ce apuci. Dacă nu, AUUUUU.....

 

Nu-i aşa că aţi găsit deja asemănări cu forexul? Well. Acum ce pot face maimuţoii noştii înfometaţi ca să pună mâna pe păpică? Vă spun eu: cei mai mulţi dintre ei vor muri de inaniţie, iar locul lor la fante va fi luat de alţi maimuţoi. Ei vor încerca, ca orice nou venit, să şterpelească castroanele cu totul de pe bandă când acestea trec repede prin faţa lor, dar după o serie de ciocane peste degete se vor potoli şi vor învăţa să privească banda/piaţa cu respect. Unii maimuţoi vor dezvolta calităţi uimitoare şi vor fi destul de rapizi şi de inteligenţi pentru a putea şterpeli câteva bucăţele delicioase dintr-un castron, în ciuda seriilor de ciocane pe care le vor primi peste degete pentru asta. Efortul este binemeritat, deoarece mâncarea îi va ajuta să supravieţuiască. Pe cei mai rapizi desigur. Şi dacă împart această mâncare cu progeniturile lor, în timp, unii maimuţoi, prin selecţie genetică de-a lungul generaţiilor, vor deveni din ce în ce mai rapizi la şterpelit mâncare. Pentru că cei lenţi vor muri de foame, cei rapizi vor supravieţui şi vor duce mai departe genele. Cei proşti şi leneşi vor muri de foame şi piaţa va scăpa de ei. Cei deştepţi şi rapizi vor prolifera. În tot acest timp îngrijitorul va avea grijă din când în când, rar, să suplimenteze piesele lipsă din castroanele "vandalizate".

 

Well. Puţ. Acuma să mai facem un exercitiu de imaginaţie şi să zicem că maimuţoiul tradelover stă şi el la o fantă. După vreo câteva ciocane peste degete deja nu mai are curajul să pună mâna. Şi stă pe margine şi se uită cu jind, numărând castroanele şi numărând ciocanele care trec prin faţa lui. Maimuţoiul tradelover este un tip inteligent! (sic!). Si foamea îi dă ghes. Foamea face minuni de inteligenţă! El începe să observe o anumită regularitate, 10 ciocane, castron, 5 ciocane, castron, multe ciocane, iar castron... Hopa! zice el în sinea lui. Se repede la banda, aşteaptă să treacă primul castron, numără ciocanele, SMACK! bagă mîna şi... URAAAAA! tocmai a apucat o banană. Treptat maimuţoiul devine mai sigur pe sine. El încă mai primeşte ciocane peste degete, de exemplu în cazul în care y, z sau w sunt egale cu 10, pentru că el se aşteaptă la următorul castron peste 5 ciocane, iar acesta vine de fapt peste 10. Dar per total, el va prolifera. Treptat va deveni destul de confident să bage amândouă mâinile în gaură şi să ia castronul cu totul. Eventual, va împărtăşi strategia şi câtorva prieteni.

 

Cred că deja intuiţi unde vreau să ajung. Faptul că de pe bandă au dispărut câteva castroane face ca regula să se schimbe. Teoria se schimbă. Piaţa s-a adaptat. Acum în unele locuri nu mai e valabilă chestia cu 10 ciocane, castron, 5 ciocane, castron. Ultimul castron din propoziţia anterioară tocmai a fost subtilizat mai devreme şi amicul nostru care pune degetele în gaură se va pricopsi cu un ciocan. Cu cât mai multe castroane dispar, cu atât regula devine invalidă mai repede. Întotdeuna timpul este invers proporţional cu cantitatea de castroane subtilizată. Produsul timp ori cantitate este constant si este o caracteristica a pietei. Cantitate mare, timp scurt. Cantitate mica, timp lung. Cu cât mai mulţi cunosc regula, şi cu cât mai nesătuli sunt ei, cu atît piaţa se va schimba mai repede, castroanele vor dispare mai repede, vor fi din ce în ce mai mulţi care vor lua ciocane peste degete aplicând teoria, deci teoria va deveni invalidă. Chiar dacă castroanele nu vor dispare de pe bandă, există o mare probabilitate ca fiecare castron care vine după 5 ciocane (fiecare al treilea castron de pe bandă) să fie gol. Pentru că cei mai mulţi vor şti regula şi vor lua mâncare din ele, iar îngrijitorul, precum am spus, dă pe acolo destul de rar. Maimuţoii prieteni ai lui tradelover nu vor mai primi ciocane peste degete, dar nici nu vor putea să îşi potolească foamea, ei nimerind de fiecare dată cu degetele într-un castron (aproape) gol. Eventual îngrijitorul va observa anomalia şi va schimba regula de aranjare a castroanelor, dar asta nu e o necesitate. Piaţa se schimbă singură şi fără ajutorul lui, deja s-a schimbat. Maimuţoii care reuşeau să se hrănească datorită vitezei, antrenamentului continuu, se vor putea hrăni mai departe. Pentru cei care trăiau de pe urma unei teorii, viaţa frumoasă s-a terminat. Însăşi faptul că teoria a fost corectă ŞI a fost aplicată a făcut ca teoria să se schimbe. Dacă maimuţoiul nostru nu ar fi aplicat teoria, poate ea ar fi fost încă validă. Orice teorie în acest sens, devine în timp inutilă. Cât de repede? Depinde câţi o aplică şi cât de flămânzi/lacomi sunt ei. Chiar daca acest proces nu se observă în timp, chiar dacă teoria este aplicată destul de rar şi de către puţini indivizi, modificarea există. Lăsate destul de mult timp, castroanele se vor goli din trei in trei.

 

Forexul este o bandă mare, pe care unii pun castroane, alţii le iau. Atata timp cât cele doua grupuri sunt independente, ca în povestea noastră, lucrurile sunt simple. Dacă însă cel care pune castroane este şi el înfometat din când în când, atunci apare o conexiune în plus, iar intrările nu mai sunt independente de ieşiri. Soros numeste această conexiune "reflexivitate". Putem complica lucrurile spunând că iniţial pe bandă nu există nici un castron. Fiecare maimuţoi poate plasa castroane goale pe bandă în ideea de a le lua înapoi mai tîrziu, pline cu mâncare. El le poate plasa în ce oridine vrea el, după orice regulă vrea el, singura restricţie este aceea ca nu are voie să ia mai multe castroane (pline sau goale) decât a pus (goale). Ingrijitorul are grijă să umple permanent castroanele, dacă le vede goale.

 

Banda descrisă în ultimul paragraf este exact oglinda şi modelul matematic simplificat al forexului. Orice aplicare constantă a unei reguli va face după suficient de mult timp ca regula să devină inaplicabilă. Şi cum piaţa se mişcă continuu şi fiecare maimuţoi are regula lui de a pune şi lua castroane, iar mulţimea de reguli este finită, orice regulă de plasare a castroanelor pe bandă a oricărui maimuţoi am considera la un moment dat, va exista un anumit moment de timp ulterior în care banda îi va livra maimuţoiului respectiv castroanele după exact aceeaşi regulă pe care el a folosit-o când le-a pus. Asta se poate demonstra matematic. În acel moment, maimuţoiul nostru a devenit profet. Din fericire, pentru scurt timp. Pentru că aplicarea intensivă a regulii lui va duce la eliminarea regulii respective din setul de reguli aplicabile. Asta s-a întâmplat cu Granville, precum şi cu toţi profeţii.

 

end of n.t]

[tradelover]

.

Deci Granville devenise atât de mare încăt reuşea de unul singur să mişte pieţele de acţiuni. Când el anunţa bearish, DOW scădea 40 de puncte într-o singură zi, un declin imens pentru acele timpuri. Granville s-a intoxicat cu propriul succes. Piaţa s-a întors în sus în 1982, dar el a rămas foarte bearish şi a continuat să sfătuiască turmele de admiratori să vândă. Piaţa a zburat ca o rachetă în 1983. Granville a abandonat până la urmă şi a început să recomande cumpărare, dar deja DOW se dublase în valoare. El a continuat să publice revistuţa lui financiară, o umbră palidă a ceea ce fusese odată.

 

Un nou guru a păşit în lumina reflectoareleor în 1984. Robert Prechter îşi crease un nume ca faimos teoretician de unde Elliott. Elliott a fost un contabil sărac care şi-a dezvoltat teoriile financiare în anii 30. El credea că piaţa se mişcă in sus in 5 valuri şi coboara în 3 valuri, care la rândul lor puteau fi divizate în valuri mai mititele sau grupate în valuri mai puţine dar mai mari.

 

Ca oricare alt guru dinaintea lui, Prechter scrisese la o revistă care dădea sfaturi financiare, timp de mai mulţi ani, fară prea multe succese importante. Când piaţa a tot crescut şi DOW a penetrat nivelul de 1000, lumea a început să dea atenţie tânărului analist care tot ţipa de o bucată de vreme că DOW va tot creşte până va ajunge la 3000 (n.t. foarte interesant, oare nu l-a ajutat nimeni să-i treacă DOW-ul de 1000??). Piaţa a crescut de la o culme la alta şi la fel şi succesul lui Prechter. În timpul raliului "bullish cu mugete" (n.t. ha ha, iar am scornicit-o, în original "roaring bull market") din anii 1980, faima lui Prechter a explodat în afara lumii înguste a revistei la care scria şi a conferinţelor la care participa. El a început să apară la TV şi să fie intervievat de reviste financiare importante. În octombrie 1987, siguranţa lui a părut că se clatină, prima dată a emis o recomandare de sell, apoi a spus clienţilor lui să fie gata de buy. Dar cum Dow a căzut ulterior 500 de puncte, admiraţia maselor s-a transformat rapid în murmure de nemulţumire şi în ură. Câţiva au spus că el însuşi prin profeţiile lui este vinovat de declin, iar alţii au fost furioşi că piaţa nu a atins niciodată targetul de 3000 pe care îl prognozase el. Firma lui de consultanţă financiară a intrat în declin iar el s-a retras la pensie.

 

Toţii profeţii pieţelor ciclice au multe caracteristici în comun. Ei au devenit activi cu câţiva ani înainte de a avea succes. Fiecare a avut o teorie a lui, unică la vremea respectivă, o armată de discipoli care l-au urmat, precum şi ceva credibilitate dată de supravieţuirea pentru un timp în mediul consultanţilor financiari. Faptul că teoria profetului nu a funcţionat pentru un număr bun de ani înainte de a deveni funcţională pare să fie cu desăvârşire ignorat de toţi discipolii. Când teoria a devenit corectă, massmedia a luat imediat la cunoştinţă şi fenomenul a luat amploare. Când teoria nu a mai mers, adoraţia maselor s-a transformat brusc în ură.

 

Dacă tocmai ai realizat că un nou guru s-a născut şi are succes, este profitabil să sari repede în spatele lui şi să te laşi purtat de turmă. Dar este de o mie de ori mai profitabil să poţi recunoaşte când faima acestui guru a ajuns pe vârful acoperişului şi începe să coboare pe partea cealaltă. TOŢI profeţii o dau în bară. Şi prin definiţie, toţi cad cu atât mai tare cu cât s-au cocoţat mai sus. Când un guru devine acceptat de massmedia, este un semn că deja s-a urcat pe creastă (n.t. EXACT!! ce spuneam eu!). Lumea financiară precum şi massmedia sunt îngrijorate si speriate de outsideri. Când mai multe reviste financiare de succes alocă spaţiu pentru un nou guru proaspăt, fierbinte, plin de succes, e semn că sfârşitul lui este aproape.

 

Un alt semn de avertizare că un guru se apropie de vârful carierei sale este atunci când este intervievat de Baron's. Cea mai largă revistă săptămânală de afaceri din America, Baron's invită în fiecare an în ianuarie analişti cu renume pentru a împrăştia (n.t. care e cuvântul românesc care desemnează acţiunea preotului când stopeşte cu agheasmă? că nu imi vine deloc în minte acu) înţelepciune şi a emite previziuni pentru anul care urmează. Acolo sunt de obicei invitaţi analişti serioşi, moderaţi, "safe analysts", care se focalizează pe rapoartele dintre preţuri şi beneficii, creşterea industrială şi aşa mai departe. Este total atipic pentru Baron's să invite un guru ciufut cu o teorie ciudată la discuţiile din ianuarie. Dar întâi de toate revista trebuie să scoată bani, să se vândă, să aibă priză la public. Un guru este invitat atunci şi numai atunci când publicul îl cere disperat. A-l exclude din discuţii în asemenea situaţie ar însemna ca revista respectivă să îşi piardă prestigiul în faţa cititorilor. Atât Granville cât şi Prechter au fost invitaţi la discuţiile din ianuarie, in anii in care fiecare dintre ei era pe culmea succesului. Fiecare dintre cei doi profeţi s-au prăbuşit la câteva luni după aceea (n.t. wow! asta da coincidenţă! acuma nu mai am nici un dubiu, cineva i-a ajutat sa urce, ca să profite din prăbuşirea lor. Cine oare? Cine a profitat din căderea lor greblând banii zecilor de mii de investitori fraieriţi??). Data viitoare când mai vedeţi un guru în direct la Baron's January Panel, să nu vă reînnoiţi abonamentul la revistuţa lui! (n.t. eu aş fi zis "jucaţi conta lui, tataie!!!" dar se pare că Elder e mult mai prudent ca mine, de aia el a facut bani din trading şi eu nu, haha!)

 

Psihologia maselor fiind ceea ce este, un nou profet va apare mai devreme sau mai târziu. Un vechi guru nu mai revine niciodată pe aceleaşi culmi pe care a fost. Odată ce s-a dat de-a berbeleacul, adulaţia maselor s-a transformat în deziluzie şi ură. Un bibelou scump, odată spart, nu mai poate fi niciodată complet restaurat, încât să fie mai frumos decât era înainte de a fi spart.

[tradelover]

.

Profeţii metodelor magice

 

Profeţii ciclurilor pieţei sunt de obicei emanaţii ale pieţelor de acţiuni, pe când "magic method gurus" sunt mai predominanţi pe pieţele cu caracter mai speculativ, cum ar fi furures (n.t. FOREX tataie, aici e pentru noi). Un method guru erupe pe scena financiară după de descoperă o nouă metodă de analiză tehnică sau de tranzacţionare.

 

Traderii întotdeauna caută scurtături, avantaje asupra celorlalţi traderi. Asemeni cavalerilor medievali mereu în căutarea celei mai bune săbii care să le aducă avantaje în luptă, ei sunt dornici să plătească saci de bani pentru instrumente sofisticate de tranzacţionat. Nici un preţ nu este prea mare atât timp cât îţi permite să înfigi un robinet în ţeava cu bani (n.t. nu mă pot abţine în a face o trimitere răutăcoasă la pipaholica noastră de ieri şi sistemul ei cu 4 monitoare pe 7 mii şi ceva de parai total, haha).

 

Un astfel de profet de obicei face bani din vânzarea cheilor care să deschidă lacătul de la cămara cu profit. Imediat ce destui clienţi se familiarizează cu noile metode şi încep să le testeze în realitate, ele se deteriorează inevitabil (n.t. aha! dispar castroanele cu banane coapte!) şi încep să-şi piardă pupularitatea. Pieţele sunt în continuă schimbare şi metodele care erau bune ieri probabil că nu sunt la fel de bune azi, iar peste un an cu siguranţă nu vor mai fi bune de nimic.

 

În anii 1970, redactorul revistei Chicago Market Letter, James Bernstein, a devenit faimos folosind anumite cicluri pentru a identifica topuri şi bottomuri ale pieţei. Metodele lui erau bune şi faima lui s-a răspândit. Bernstain a crescut preţul revistelor lui, a început să ţină conferinţe, a devenit manager de fonduri şi a debutat cu un şir nesfârşit de cărţi. Ca de obicei, piaţa s-a schimbat şi nu a mai ţinut seama de ciclurile lui la începutul anilor 80.

 

Peter Steidlmayer a fost un alt method guru a cărui stea a urcat foarte sus deasupra oraşului Chicago. El a cerut de urgenţă discipolilor lui să renunţe la metodele tradiţionale de tranzacţionat în favoarea noii sale metode "Market Profile". Noua metodă promitea să desconspire secretele cererii şi ofertei şi să dea celor care cred în ea abilitatea de a cumpăra bottomuri şi a vinde topuri. Steidlmayer s-a asociat cu un întreprinzător, Kevin Koy, iar seminariile lor au atras peste 50 de adepţi care au plătit fiecare câte 1600 de dolari pentru 4 zile de curs. A fost însă evident că Market Profile nu ascundea nimic secret, iar discipolii nu au avut nici unul succes imediat, drept urmare fondatorii cursurilor au avut o prăbuşire spectaculoasă. Steidlmayer şi-a luat o slujbă la o casă de brokeraj, iar Koy a continuat să ţină ocazional seminarii.

 

Chiar şi în era telecomunicaţiilor globale rapide, obiceiurile şi reputaţia se schimbă prea încet. Un guru a cărui imagine a fost distrusă în ţara lui de origine poate face bani frumoşi pledându-şi teoriile în afară. Asta mi-a dovedit-o un guru care este la ora actuală foarte popular în Asia, asemeni marilor cântăreţi ori starurilor de film care nu sunt capabili să atragă destui spectatori în Statele Unite, dar pot face adevărată carieră cântând în afară. (n.t. nimeni nu e profet la el acasă, parcă văd că o să auziţi peste 2 ani de celebrul guru tailandez tradelover, he heeee:P)

[tradelover]

.

Profeţii morţi

 

Al treilea tip de profet de piaţă este profetul mort. Cărţile lui sunt reeditate, cursurile lui sunt recitite si promovate de noi şi noi generaţii de traderi înfometaţi, legenda despre marele dispărut, despre metodele lui analitice şi milioanele de dolari pe care le-a realizat folosindu-le, începe să prindă contur, postmortem. Profetul mort nu mai este printre noi şi nu are nimic de spus pro sau contra, el nu poate oricum capitaliza această faimă postumă. Alţi promotori profită de reputaţia lui şi/sau de drepturile de copiere expirate. Un foarte iubit profet dispărut este R. N. Elliott, dar probabil cel mai bun exemplu de asemenea legendă este W. D. Gann. (n.t. aici m-am supărat iar pe Elder, dar numai un pic, pentru că îl numeste pe Elliott guru. Elliott nu a fost nici pe departe vreun fel de excroc, nu şi-a vândut teoriile ci le-a publicat ca rezultate statistice, chiar daca părerile despre teoria lui sunt împărţite, unii zic că merge, alţii ca e fake, etc., dar Elliot a fost un pionier al teoriei fractalilor - fractali despre care a început să se vorbească abia 50 de ani mai târziu - şi a "produs" multe rezultate interesante, inclusiv în domeniul financiar. Cât despre Gann, aici Elder e perfect în asentimentul meu. Niciodată nu am reuşit să înţeleg şi să aplic tampeniile debitate de el, nici măcar pe history, în aşa fel incat sa se potriveasca. Şi nu le gasesc nici un suport real. Macar undele Elliott, or fi sa nu or fi bune de ceva, dar vin cu explicaţii frumoase de psihologie, cu numere Fibo, etc, vin cu ceva care măcar "pare" plauzibil. Gann însă nu vine cu nimic. Nişte linii şi diagrame care nu au nici o altă bază în afară de ceva observaţii statistice).

 

Diferiţi oportunişti vând "Cursuri Gann", sau "Software Gann". Ei declară că Gann a fost unul dintre cei mai mari traderi care au trăit vreodata (n.t. măi, ăştia nu au auzit de Nastratin Hogea!) şi că a lăsat moştenire de 50 de milioane de dolari, ori aşa ceva. L-am intervievat pe fiul lui W.D.Gann, care lucrează ca analist pentru Boston Bank. El mi-a spus că faimosul lui tată nu putea să îşi întreţină familia din banii pe care îi câştiga ca trader şi ca grosul banilor veneau de fapt din vânzarea de cursuri şi din editarea unor articole pentru publicaţii financiare. Când W.D.Gann a murit în 1950, tot ce avea, inclusiv casa, a fost evaluat la puţin peste o sută de mii de dolari. Legenda lui W.D.Gann, gigantul traderilor, este perpetuată de aceia care vând cursuri de ale lui şi alte minuni de astea clienţilor creduli.

 

 

Admiratorii/discipolii profeţilor

 

Personalităţile profeţilor de piaţă sunt diferite. Unii au murit, dar pentru cei care încă trăiesc, personalitatea lor poate varia de la tipul serios şi academic, până la adevăraţi circari sau comedianţi. Un guru trebuie să producă ceva material original, eventual rezultat al cercetării pe o durată de mai mulţi ani, apoi trebuie să fie destul de norocos ca piaţa să se mişte în favoarea teoriei lui.

 

Pentru a citi despre scandalurile create în jurul multor astfel de profeţi, încercaţi "Winner Takes All" de William Gallacher, sau "The Dow Jones Guide to Trading Systems" de Bruce Babcock. Scopul acestei secţiuni este cu totul altul, anume acela de a analiza "fenomenul guru".

 

Când plătim un guru, ne aşteptăm ca să primim înapoi mai mulţi bani decât am cheltuit. Acţionăm ca un trecător care pariază câţiva dolari pe "alba/neagra" la ţiganul de la colţul străzii. (n.t. comparaţie foarte plastică, mă face să mă întreb dacă Elder a fost în Romania! ). El se aşteaptă să câştige mai mult de cât a pus pe masă când se întorc discurile. (n.t. aha, cred că asta e de la el din Rusia, că ţiganii de la noi întorc doar un singur disk!). Doar un ignorant ori un lacom poate muşca din momeala asta.

 

Unii oameni îşi întorc feţele spre profeţi în căutarea unui lider puternic. Ei caută un furnizor părintesc de lapte cald. Aşa cum spunea un prieten, "ei umblă permanent cu cordonul ombilical în mână, căutând o priză unde să îl înfigă" (n.t. sublinierea îmi aparţine, pentru că fraza merită toţi banii!!). Un guru deştept este oricând gata să ofere o asemenea priză, contra cost.

 

Noi guru vor apare mereu, pentru că publicul doreşte profeţi. Ca trader şi ca persoană inteligentă, tu trebuie să realizezi că pe termen lung, nici un guru nu te va îmbogăţi. Trebuie să munceşti singur la asta!

[tradelover]

.

7. AUTO-DISTRUGEREA

 

Tradingul este un joc foarte greu şi foarte dur. Un trader care vrea să aibă succes pe termen lung trebuie să fie FOARTE serios în ceea ce face. El nu-şi poate permite să fie naiv sau să tranzacţioneze din cine stie ce motive emotionale.

 

Din nefericire, tradingul atrage oamenii impulsivi, jucătorii de jocuri de noroc, în general atrage acei oameni care cred că lumea e datoare să le ofere pe gratis o viaţă mai bună. Dacă tranzacţionezi doar pentru că este excitant, atunci vei fi dispus să îţi asumi riscuri prea mari, care nu sunt necesare. Piaţa nu iartă, iar tradingul emoţional aduce de fiecare dată PIERDERI.

 

 

Gambling

 

Gambling înseamnă a paria la jocuri de noroc, de şansă şi/sau de îndemânare. A existat în toate timpurile şi în toate societăţile şi cei mai mulţi oameni au facut pariuri la jocuri de noroc măcar odată în viaţa lor.

 

Freud credea că gamblingul este universal atractiv, pentru că este un înlocuitor al masturbaţiei. (n.t. ha ha, meserie, nu m-am gandit niciodată la asta, dar e foarte adevărat! nu participi la cursa în sine, doar stai pe margine, pronostichezi cine va câştiga, te uiţi, ovaţionezi şi te exciti, ca şi cum ai fi tu acolo, dar nu eşti decât pe margine... Ca în bancul ăla "Şi gagica?" "Păi nu a venit tu-i mama ei"). Activitatea repetitivă şi excitantă a mâinilor (n.t. cred că se referă la datul cu zarurile la barbut), tentaţia irezistibilă, gândul că trebuie să te opreşti, calitatea intoxicantă a plăcerii şi sentimentul de vinovăţie sunt asemănări incontestabile între gambling şi masturbaţie.

 

Dr. Ralph Greenson, un eminent psihoanalist californian împărţea gamblerii în trei grupuri: persoanele normale, care joacă/pariază de distracţie şi pentru diversificare, şi care se pot opri atunci când doresc; gamblerii profesionişti, care au ales pariurile ca pe un mod de a câştiga bani pentru traiul de zi cu zi; şi gamblerul nervos (neurotic) care joacă/pariază pentru că este condus de o nevoie inconştientă şi care este incapabil a se opri.

 

Gamblerul neurotic, ori "simte" că e norocos, ori vrea să testeze dacă e norocos. Atunci când câştigă se simte mândru şi puternic, are un sentiment de plăcere, ca un bebeluş care suge la sân. Un asemenea gambler va pierde întotdeauna, pentru că el încearcă să recreeze acel sentiment de plenitudine şi strălucire, în loc să se concentreze pe un plan realist de abordare a jocului pe termen lung.

 

Dr. Sheila Blume, director al unui program de reabilitare a gamblerilor la spitalul South Oaks din New York numeşte gamblingul "o dependenţă fără droguri". Cei mai mulţi gambleri sunt bărbaţi, care pariază doar pentru acţiune. Femeile tind şi ele să parieze, ca mijloc de evadare. Loserii de obicei ascund pierderile şi încearcă să se comporte ca şi cum ar fi câştigat, dar ei sunt măcinaţi de remuşcări interioare şi se îndoiesc de ei înşişi.

 

Tradingul financiar, indiferent că e vorba de acţiuni, mărfuri, forex, oferă unui gambler o bună motivaţie, mai ales că tradingul pare mult mai respectabil decât pariurile pe cursele de ponei. Mai mult decât atât, gamblingul pe pieţele financiare are o aură de "sofisticat" şi oferă o mai mare diversitate intelectuală decât să joci "21" la cazinou.

 

Gamblerii sunt fericiţi când tranzacţiile merg în direcţia lor. Ei se simt deprimaţi şi se enervează când pierd. Ei diferă de profesioniştii care au succes şi care se focalizează pe planificarea pe termen lung, şi care nu se excită şi nu se întristează atunci când tranzacţionează.

 

Brokerii ştiu bine că cei mai mulţi dintre clienţii lor mici sunt gambleri. Ei foarte des evită să vorbească cu soţiile traderilor când sună pentru confirmări ale tranzacţiilor (n.t. remember, cartea e scrisă long ago când tradingul era majoritatea prin telefon, în special la acţiuni, iar brokerul suna înapoi traderul, ca să îi confirme că i-a pus bidul şi la ce preţ, adică cu ce slippage). Amatorii nu sunt singurii care sunt implicaţi în gambling. Destui traderi profesionişti sunt de ademenea gambleri ocazional. Sonny Kleinfield descrie în cartea "The Traders" epidemia pariurilor sportive printre floor-traderi.

 

Semnul cheie al gamblingului este incapacitatea de a rezista tentaţiei de a juca. Dacă vezi/simţi că ai tranzacţionat prea mult şi că rezultatele sunt sărăcuţe, atunci OPREŞTE-TE pentru o lună. Pauza îţi va da şansa să îţi re-evaluezi tranzacţiile şi sistemul de tranzacţionare propriu. Dacă tentaţia de a tranzacţiona este prea puternică şi nu poţi să stai departe de acţiune o lună, atunci e timpul să faci o vizită la filiala locală a Gamblerilor Anonimi ori să începi să aplici principiile Alcolicilor Anonimi despre care se va vorbi mai departe în cadrul acestui capitol.

 

(n.t. ce ţi-e şi cu americanii ăştia... au câte o asociaţie mică, să fie acolo, pentru orice rahat de viciu )

[tradelover]

.

Auto-sabotajul

 

Practicând psihiatria timp de multi ani, am devenit convins că cele mai multe eşecuri în viaţă sunt datorate auto-sabotajului. Eşuăm in cariera profesională, în viaţa personală şi familie, în relaţiile de afaceri, nu pentru ca suntem proşti sau incompetenţi, ci pentru a ne satisface o dorinţă inconştientă de a eşua.

 

Am un prieten stralucitor de deştept şi de amuzant în acelaşi timp. Viaţa lui este o istorie nesfârşită plină de auto-demolări ale propriului succes. Când era tânăr lucra ca agent de vânzări în industrie şi a fost dat afară; s-a apucat de trading şi s-a autoinstruit ca broker reuşind să se ridice în top în firma pentru care lucra, dar a eşuat din nou şi a fost dat din nou afară. Ajunsese un trader foarte cunoscut şi a eşuat tocmai pentru faptul că nu conştientiza eşecurile sale anterioare. El blama pe toată lumea şi punea toate aceste eşecuri pe seama şefilor incompetenţi ori rău intenţionaţi, pe seama regulatorilor şi a legislaţiei prea stricte, pe seama faptului că a fost fraierit de brokeri ori că soţia nu i-a oferit destul suport în acţiunile lui. Până la urmă a ajuns la fundul sacului. A rămas fără servici şi fără nici un ban. A împrumutat un terminal de la un alt trader falit şi a adunat ceva bani de la prieteni care auziseră despre el că tranzacţionase bine în trecut. Fiind un tip inteligent şi ştiind cum să tranzacţioneze, a reuşit să facă bani pentru cei care cotizaseră iniţial. Din vorbă în vorbă, lumea a aflat şi mai mulţi au început să contribuie cu bani. Prietenul meu era în vogă! Apoi... a trebuit să plece în Asia pentru o conferinţă, timp în care a continuat să tranzacţioneze. Cu acest prilej şi-a luat o binemeritată vacanţă, pecând în turneu într-o ţară renumită pentru prostituţie (n.t. io-te măi, o fi Tailanda?? ) şi lăsând o poziţie destul de mare deschisă şi fără stop. Când s-a "reîntrors la civilizaţie", piaţa făcuse o mişcare importantă şi contul lui spălase putina. A reuşit el să vadă unde era problema? A încercat să se schimbe? Nu. El a dat vina pe broker!

 

Este dureros să cauţi cauza eşecului în tine însuţi! Când traderii dau de belea, ei vor da vina pe alţii, pe broker, pe nenoroc, pe pisica vecinului... (n.t. io-te dom'le, Elder copiază din posturile mele de pe Vamist!)

 

Un trader cunoscut a venit la mine într-o zi pentru o consulataţie psihiatrică. Equity-ul lui era distrus de o creştere puternica a dolarului, în care el fusese short la greu! El crescuse într-o familie în care se luptase continuu împotriva unui tată arogant şi nepăsător. Ca trader îşi făcuse un nume jucând poziţii largi contra trendurilor deja stabilite. El era prin educaţie un luptator şi un gică-contra şi continua să adauge poziţii short la poziţiile lui short anterioare pe măsură ce piaţa urca (n.t. piramida în pierdere, cam cum am facut eu la Marketiva) şi nu putea admite că piaţa, care în subconştientul lui îl reprezenta pe tatăl său tiran, putea fi mai mare şi mai puternică decât el.

 

Acestea au fost doar două exemple care au vrut să arate cum oamenii pot avea tendinţe auto-distructive şi pot acţiona auto-distructiv. Ne auto-sabotăm fără încetare, acţionând ca nişte copii impulsivi în loc să GÂNDIM ca nişte adulţi inteligenţi. Nu vrem să ne dezlipim de căile noastre auto-defensive (n.t. cred că e greşeală de tipar, a vrut să scrie auto-distructive, in engleză e aproape la fel, pentru că de altfel partea defensivă e foarte bună în forex!!) cu toate că putem scăpa de ele. Aceasta nu e o boală incurabilă: eşecul (n.t. ca şi ghinionul, e doar o chestie de atitudine) este o boală ca oricare alta, care poate fi tratată.

 

Bagajul mental aferent traumelor suferite în copilărie vă pot împiedica să deveniţi un trader bun. Trebuie să vă descoperiţi singuri punctele slabe, pentru a lucra asupra lor şi a încerca să vă schimbaţi. Ţineţi un jurnal cu toate tranzacţiile pe care le faceţi şi notaţi acolo toate motivele care v-au făcut să intraţi ori să ieşiţi dintr-o tranzacţie. Căutaţi apoi in acest jurnal situaţii de succes sau de eşec care se repetă. Căutaţi să le îmbunataţiti pe primele şi să le eliminaţi pe ultimele din tranzacţionarile viitoare. (n.t. Numai asa vă puteţi perfecţiona stilul, numai aşa puteţi reuşi!)

 

 

Competitia demolării

 

Aproape fiecare meserie ori afacere oferă o plasă de protecţie pentru membrii ei. Şefii voştrii, colegii, clienţii, etc. vă pot avertiza când incepeti să "calcaţi în străchini", să deveniti periculos sau auto distructiv. În trading nu există asemenea gardieni, ceea ce face ca tradingul să fie mult mai periculos decât cele mai multe activităţi umane. Piaţa oferă o mulţime de oportunităţi de auto-distrugere, fără a oferi vreo plasă de protecţie.

 

Toţi membrii unei societăţi fac mici concesii unii altora pentru a se proteja pe ei înşişi şi pentru a-i proteja pe altii împotriva greşelilor noastre. Atunci când conduceţi un automobil, veţi încerca pe cât posibil să nu loviti alte maşini, iar şoferii acestora încearcă să nu vă lovească cu maşina lor. Dacă cineva deschide brusc din interior portiera unei maşini parcate, probabil că veţi vira brusc. Dacă un şofer nechibzuit vă taie calea pe autostradă, probabil că veţi înjura, dar în acelaşi timp veţi incetini. Veţi căuta să evitaţi coliziunile, pentru că ele sunt prea costisitoare pentru ambele părţi implicate. (n.t. imaginati-vă conducând maşina cea noua, personală, nu a soacrei, într-un oraş in care fiecare caută să bumbăcească cât mai bine maşinile celorlalti. Nu râdeti măi, că ăsta e forexul! Remember? The market is not your mother! Nimeni nu caută să vă îndoape cu lapte!)

 

Pieţele operează fără intrajutorarea umană. Fiecare trader încearcă să îi căpăcească pe ceilalţi. Fiecare trader este la rândul lui căpăcit de toţi ceilalţi. Autostrada tradingului e plină cu gropi şi cu epave de maşini abandonate. Tradingul este cea mai periculoasă activitate umană, exceptând poate doar războiul. (n.t. sublinierea imi apartine, asta merită pusă ca motto!)

 

A cumpăra atunci când cotaţiile ating maximul zilei este ca a conduce maşina cu portierele bălăngănind, pe o autostrada plină cu gropi şi cu ruine. Cu cât piaţa coboară, cu atât traderii se reped să îţi vândă - să îţi tamponeze portierele şi să ţi le smulgă cu tot cu antebraţe. Ceilalţi traderi vor ca tu să pierzi, pentru că ei vor lua banii pe care îi pierzi tu.

 

 

Controlul tendinţelor autodistructive

 

Cei mai mulţi oameni trec prin viaţă repetând la 60 de ani aceleaşi greşeli pe care le făceau la 20. Alţii îşi structurează viaţa şi se perfecţionează într-o anumită activitate în care vor avea succes, în timp ce în alte domenii acţionează conflictual şi emotiv. Foarte puţini oameni reuşesc cu adevărat să depăşească toate problemele.

 

Trebuie să fii conştient de tendinţele autodistructive pe care le ai şi să încerci să le depăşeşti. Încetează să mai dai vina pe alţii, pe nenoroc, pe neşansă, pe situaţie, etc. şi asumă-ţi responsabilitatea acţiunilor şi rezultatelor tale. Incepe chiar acum să ţii un jurnal în care să îţi înregistrezi toate tranzacţiile, cu motivele care te-au făcut să deschizi o tranzacţie sau să ieşi din ea (n.t. ai intrat din lacomie? din răzbunare pe piaţă după o pierdere? ai ieşit de frică? ai avut emoţii cât era deschisă? Fii sincer cu tine însuţi!). Caută scenarii care se repetă atât pentru tranzacţiile încheiate cu succes cât şi pentru cele care au eşuat. Cei care nu învaţă din greşelile trecute sunt condamnaţi să le repete în viitor!

 

Ca trader, ai nevoie de o plasă de protecţie la fel cum acrobaţii au nevoie de una, la fel cum alpiniştii au nevoie de firul de siguranţă. Am descoperit că principiile Alcolicilor Anonimi, descrise mai departe în acest capitol, pot fi de un real folos. Un money management strict şi defensiv poate de asemenea oferi o plasă de protecţie convenabilă.

 

Dacă ai de gând să consulţi un psihiatru legat de problemele tale de trading, atunci caută unul care ştie cu ce se mănâncă tradingul (n.t. deh, reclama e sufletul comerţului, omu îşi face şi oleacă de reclama ). În cele din urmă, singurul responsabil de evoluţia ta ca trader, de monitorizarea ei şi de terapia pe care o aplici pentru asta, EŞTI TU! De obicei, dacă trece o lună fără semne de îmbunătăţire, eu spun pacienţilor mei că avem probleme cu terapia. Dacă după două luni nu reuşim să progresăm, atunci e timpul să caute să consulte un alt terapeut.

[tradelover]

(n.t. sorry pentru delay, am terminat de multa vreme cartea lui Elder, am sorbit-o pe nerăsuflate şi incă altele de atunci, de aceea imi e acum destul de greu să mă mai intorc la traducere, dar "a promise is a promise" vorba fiică-mii, aşa că o să fac un efort să termin ce am promis. Ar fi păcat să las totul în aer. Ca părere personala, primul capitol e de departe cel mai bun. Dacă aş fi fost Elder, m-aş fi oprit după primele doua capitole. O să explic mai târziu de ce)

 

8. PSIHOLOGIA TRADING-ULUI

 

Sentimentele tale au o influenţă imediată asupra contului tău. Poţi să ai un sistem de tranzacţionare nemaipomenit, dar dacă te simţi frustrat, speriat, arogant sau tulburat, contul tău este acela care va avea de suferit. Dacă începi să realizezi că te cuprinde exaltarea, ori că frica exagerată îţi întunecă mintea, fă o pauză şi nu mai tranzacţiona câtva timp. Succesul sau eşecul tău ca trader depinde de măsura cu care îţi poţi controla emoţiile.

 

Când tranzacţionezi, concurezi împotriva celor mai ascuţite minţi de pe mapamond. Câmpul de luptă a fost măsluit în aşa fel încât tu să pierzi. Dacă permiţi emoţiilor să ia parte la joc, atunci bătălia s-a sfârşit.

 

TU eşti singurul responsabil pentru fiecare tranzacţie pe care o faci. O tranzacţie începe atunci când TU decizi să intri pe piaţă şi se termină atunci când TU decizi să ieşi. Un sistem de tranzacţionare bun nu este destul. Cei mai mulţi traderi cu sisteme bune dispar de pe piaţă pentru că nu sunt pregătiţi psihologic să câştige.

 

[(n.t. Dintr-un alt capitol al cartii lui Elder, pe care deocamdata nu am de gand sa il traduc, dar se potriveste perfect aici, ca model de pregatire psihologică)

 

Sursa banilor

 

Când încerci să faci bani pe piaţă, te-ai întrebat vreodată de unde vin banii pe care tu încerci să îi câştigi? Sunt banii acolo pentru că vreo companie a avut încasări spectaculoase pe care are de gând să le împartă cu tine? Ori pentru că au scăzut brusc dobânzile şi banca vrea să îţi dea niste bani degeaba? (n.t. Ori pentru ca pur şi simplu au crescut acolo nişte bani?)

 

NU ! Singurul motiv pentru care banii sunt acolo, este acela că altcineva, UN ALT TRADER, i-a pus acolo! Banii pe care tu încerci să îi câştigi aparţin altor oameni, care nu au nici măcar cea mai mică intenţie să ţi-i dea ţie!

 

Tradingul înseamnă că vrei să jefuieşti alţi oameni, în timp ce ei încearcă să te jefuiască pe tine. Este o afacere dificilă. (.....) Tim Slater compara tradingul cu o bătălie medievală. Ieşeai pe câmpul de luptă cu o sabie încercând să omori un adversar, UN ALT OM, care la rândul lui încerca şi el să te omoare pe tine. Învingătorul lua armele învinsului, animalele de muncă şide povară, îi lua nevasta şi îi vindea copii ca sclavi. Acum noi ne batem în faţa platformei de tranzacţionat, în loc să ieşim pe câmp. Dar nu e cu nimic diferit. Când luăm banii altui om, e acelaşi lucru ca atunci când îi vărsăm sângele. Poate că el îşi pierde casa, catârii, poate că îşi pierde nevasta şi copii lui au de suferit. (.....) Poate că banii aceia aparţin unei văduve sărace cu mulţi copii, care nu mai are altă speranţă decât să câştige la bursă, iar faptul că tu iei acei bani îi va lăsa pe copii ei muritori de foame. (....)

 

(n.t. V-aţi gândit vreodată la asta? Atunci când câştigaţi, nu luaţi bani de la profesionişti, de la cei mai puternici ca voi. Ăia de obicei câştigă. Banii pe care îi câştigaţi provin de la alţi traderi mai slabi ca voi, mai loseri ca voi. De aceea, tradingul este mult mai rău ca o bătălie medievală, în care adversarii aveau oarecum aceeaşi forţă. Tradingul este echivalent cu a ataca şi a jefui un om mai slab ca voi şi care nu are puterea de a se apăra.

 

Sunteţi pregătiţi psihologic pentru asta?

 

end of n.t.)

 

end of "alt capitol]