Salutare din nou,

Va propun sa ne gandim impreuna la cel mai bun model social care ar trebui implementat, care sa fie foarte echitabil si performant, sa asigure bunastarea oamenilor si progresul societatii.

E clar ca societatea asa cum merge, are multe neajunsuri si in fiecare zi auzim despre nedreptati care mai de care...

Vrem sa inlocuim aceasta societate cu una mai buna. Cum sa arate aceasta?

 

Pornim de la ipoteza ca exista suficiente resurse ca toata lumea sa aiba orice bun isi doreste. Si ca majoritatea productiei de bunuri se face cu ajutorul robotilor industriali.

Intrebare? Cum s-ar face distributia de bunuri, pe ce criterii? Cum sa se stimuleze gandirea omului ptr. progresul continuu al societatii?

Cum sa dispara abuzurile din sistem si mai toata lumea sa fie multumita?

 

Lasati frau liber imaginatiei. Cei care stiti modele sociale si economice bune, chiar si utopice postati-le. Cei care ati citit SF-uri pe domeniu, la fel

 

Dau un banutz ptr. gandurile voastre! (eventual instituim un premiu onorific ptr. cea mai buna idee)

Am gasit un articol interesant, legat de parghiile puterii:

 

Sfârşitul programat al democraţiei

 

1. Puterea a trecut în alte mâini

2. Iluzia democraţiei

3. Dispariţia informaţiei

4. Strategii şi obiective pentru controlul lumii

5. Atributele puterii

6. Adevărata realitate a banilor

7. Punctul de non-retur ecologic va fi depăşit

8. Distrugerea naturii

9. Alternativele ultimei şanse

10. 2000 de ani de istorie

 

1.Puterea a trecut în alte mâini

 

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei.

 

Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.

 

La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

 

Iată lista cifrelor de afaceri ale unor organizaţii multinaţionale, comparate cu PIB-ul statelor. Ea spune multe despre puterea planetară pe care aceste societăţi sunt în curs s-o capete. O putere tot mai mare, datorată accelerării fuziunii între organizaţiile multinaţionale.

Cifre de afaceri sau PIB, în miliarde de dolari

 

 

 

General Motors

 

 

178,2

 

 

 

 

 

Singapore

 

 

96,3

 

Danemarca

 

 

161,1

 

 

 

 

 

Toyota

 

 

95,2

 

Tailanda

 

 

157,3

 

 

 

 

 

Israel

 

 

92

 

Ford

 

 

153,5

 

 

 

 

 

General Electric

 

 

90,8

 

Norvegia

 

 

153,4

 

 

 

 

 

Filipine

 

 

83,1

 

Mitsui & Co

 

 

142,8

 

 

 

 

 

IBM

 

 

78,5

 

Polonia

 

 

135,7

 

 

 

 

 

NTT

 

 

77

 

Africa de Sud

 

 

129,1

 

 

 

 

 

Axa - UAP

 

 

76,9

 

Mitsubishi

 

 

129

 

 

 

 

 

Egipt

 

 

75,2

 

Royal Dutch Shell

 

 

128,1

 

 

 

 

 

Cile

 

 

74,3

 

Itoshu

 

 

126,7

 

 

 

 

 

Irlanda

 

 

72

 

Arabia Saudita

 

 

125,3

 

 

 

 

 

Daimler-Benz

 

 

71,5

 

Exxon (Esso)

 

 

122,4

 

 

 

 

 

British Petroleum

 

 

71,2

 

Wall Mart

 

 

119,3

 

 

 

 

 

Venezuela

 

 

67,3

 

Ford

 

 

100,1

 

 

 

 

 

Groupe Volkswagen

 

 

65,3

 

Grecia

 

 

119,1

 

 

 

 

 

Noua Zeelanda

 

 

65

 

Finlanda

 

 

116,2

 

 

 

 

 

Unilever

 

 

43,7

 

Marubeni

 

 

11,2

 

 

 

 

 

Pachistan

 

 

41,9

 

Sumimoto

 

 

109,3

 

 

 

 

 

Nestle

 

 

38,4

 

Malaezia

 

 

97,5

 

 

 

 

 

Sony

 

 

34,4

 

Portugalia

 

 

97,4

 

 

 

 

 

Egipt

 

 

33,5

 

Singapore

 

 

96,3

 

 

 

 

 

Nigeria

 

 

29,6

 

 

 

Ansamblul celor mai mari 5 firme din lume

 

 

526,1

 

Orientul Apropiat si Africa de Nord

 

 

454,5

 

Asia de Sud

 

 

297,4

 

Africa Sub-Sahariana

 

 

269,9

 

Cifrele datează din 1999, în afară de cele scrise cu italice care datează din 1992.

Surse: Banca Mondială (World Development Rapport 1998-1999), Forbes, The Nation, Institutul de Cercetare al Naţiunilor Unite pentru dezvoltare socială (Statele Disarray, Geneva, 1995), Le Courier National, Le Monde Diplomatique.

 

2.Iluzia democraţiei

 

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate.

 

Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor.

 

Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.

 

Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”.

 

Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere.

 

Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.

 

Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant - de dreapta – sau dulce acrişor - de stânga.

 

3. Dispariţia informaţiei

 

De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.

 

Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut.

 

Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri.

 

Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate.

 

Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane.

 

Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.

 

4. Strategii şi obiective pentru controlul lumii

 

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese.

 

Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei).

 

În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:

 

*

Slăbirea statelor şi a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice.

 

*

Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici sectoarele educaţiei, cercetării, şi la un moment dat al poliţiei şi al armatei, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.

 

*

Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, a lucrărilor publice inutile, a subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul “Stăpânilor lumii”, cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria ţării sale.

 

*

Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, întreţinut prin dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă.

 

*

Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate împiedică şomajul să facă presiune în mod efectiv asupra pieţii muncii.

 

*

Împiedicarea creşterii revendicărilor salariale în Lumea a Treia, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii din Lumea a Treia ar fi mai bine plătiţi, acest lucru ar contraveni principiului însuşi al dislocării şi al pârghiei pe care ei îl exercită asupra pieţei muncii şi al societăţii în Occident. Acesta este deci o cheie strategică esenţială care trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa “criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu scopul de a păstra această cheie.

 

5. Artibutele puterii

 

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate (1), reţele de comunicaţii, satelite (2), servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor (3), instituţii judiciare (stabilite de OMC şi AMI, acord conform căruia o astfel de organizaţie multinaţională va putea să târască un stat în faţa unei curţi de justiţie internaţionale speciale).

 

Etapa următoare – şi ultima – pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume.

 

La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaţii multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice.

 

Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.

 

Note:

 

1 – Armate particulare

 

Armatele particulare există deja în Statele Unite. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI şi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare. DynCorp a acţionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (în America de Sud, în Sudan, în Kuweit, în Kosovo, în Irak…). La sfârşitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp şi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite “antreprenori” de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.

 

 

2 – Sateliţi

 

Microsoft a renunţat în final la proiectul său Teledesic, o reţea de 288 sateliţi de comunicaţie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaţionale se pregătesc să creeze reţele similare de sateliţi de comunicaţie. De asemenea, sateliţi de observaţie particulari sunt gata instalaţi. Două societăţi comercializează imagini de rezoluţie mare din orice loc de pe planetă susceptibil de a-i interesa pe cumpărători.

 

3 – Fişiere individuale

 

Numeroase societăţi fondate în aceşti ultimi ani (în principal în Statele Unite) sunt specializate în colectarea informaţiilor individuale, oficial cu scopuri comerciale. Dar aceste fişiere private încep să reunească milioane de profile individuale foarte exacte ale consumatorilor repartizaţi în zona ţărilor occidentale. Informaţiile din aceste fişiere sunt vândute oricui doreşte să le cumpere.

6. Adevărata realitate a banilor

 

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”.

 

Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari.

 

Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”.

 

Banii înseamnă timp.

 

Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

 

 

 

 

 

Banii, Timpul si Sclavii

 

 

 

 

Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator.

 

În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat.

 

Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp.

 

De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E (1600FF). Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala.

 

Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu.

 

Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului.

 

Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general.

 

 

7. Punctul de non–retur ecologic va fi depăşit

 

 

Este evident că începem să ne izbim de limitele ecologice în activitatea economică.

 

Un sistem economic liberal, al cărui scop este căutarea profitului pe termen scurt pentru interese particulare, nu poate să ia în considerare costurile pe termen lung cum ar fi degradarea mediului.

 

Modelele economice actuale sunt totodată incapabile să estimeze la justa sa valoare “producţia” naturii, indispensabilă supravieţuirii noastre: producţia de oxigen, fixarea gazului carbonic de către păduri şi ocean, reglarea temperaturii, protecţia împotriva razelor solare, reciclarea chimică, repartiţia ploilor, producerea apei potabile, producerea alimentelor etc.

 

Dacă modelele economice ar integra costul real al distrugerii naturii, al poluării, al modificărilor climatice, aceasta ar schimba în mod radical estimarea noastră în legătură cu ceea ce este “rentabil ” şi ce nu.

 

Producţia naturii a fost evaluată la 55.000 miliarde de dolari pe an de către un grup de oameni de ştiinţă al Institutului pentru Economii Ecologice al Universităţii din Maryland în 1997.

 

8. Distrugerea naturii se face intenţionat

 

Dispariţia naturii este inevitabilă, deoarece distrugerea naturii este dorită de noua putere economică. De ce? Din trei motive:

 

1- Dispariţia naturii şi creşterea poluării vor face individul încă şi mai dependent de sistemul economic şi va da naştere unor noi profituri (datorită mai ales unui consum în creştere de medicamente şi de prestări medicale…)

 

2- De altfel natura reprezintă o referinţă într-o altă ordine, cea a universului. Contemplarea frumuseţii şi a perfecţiunii naturii este subversivă pentru această nouă putere economică: ea o ameninţă prin aceea că individul poate respinge urâţenia medilor urbanizate şi pune la îndoială ordinea socială care în concepţia ei trebuie să rămână singura referinţă. Urbanizarea mediului permite plasarea populaţiei într-un spaţiu totalmente controlat, supravegheat şi în care individul este total scufundat într-o proiecţie a ordinii sociale.

 

3- În sfârşit, contemplarea naturii incită la visare şi intensifică viaţa interioară a indivizilor, dezvoltându-le propria sensibilitate şi deci liberul lor arbitru. Ei încetează din acest moment să mai fie fascinaţi de mărfuri, ei refuză programele televizate destinate să-i abrutizeze şi să le controleze spiritele. Eliberaţi de lanţurile lor, ei încep să-şi imagineze o altă societate posibilă, fondată pe alte valori decât profitul material.

 

Tot ceea ce poate să determine indivizii să gândească şi să trăiască prin ei-înşişi este în mod potenţial subversiv pentru această nouă putere economică. Cel mai mare pericol pentru ordinea socială este spiritualitatea, deoarece ea îi bulversează individului sistemul de valori şi deci comportamentul, în detrimentul valorilor şi comportamentelor precedente induse de condiţionările sociale.

 

Pentru stabilitatea “noii ordini sociale”, tot ceea ce poate stimula trezirea spiritulală se doreşte a fi eliminat.

 

9. Alternativele ultimei şanse

 

Pentru a nu fi total excluse din joc, contra-puterile acestei puteri economice (sindicate, asociaţiile de consumatori, mişcările ecologiste) trebuie să răspundă plasându-se pe acelaşi nivel de organizare, la nivel mondial şi nu naţional ca până acum, unificându-şi şi sincronizându-şi acţiunile, la scara grupurilor de state apăsând o greutate suficientă în fluxurile economice mondiale.

 

Le rămâne puţin timp pentru a acţiona, deoarece toate mijloacele de control necesare unei viitoare dictaturi mondiale sunt deja instalate.

 

10. 2000 de ani de istorie

 

În timpul acestor ultime două milenii, civilizaţia a trecut prin patru epoci succesive marcând patru forme de putere politică:

 

1 - Epoca triburilor

 

Puterea exercitată prin forţă (şi mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere)

 

2 - Epoca imperiilor şi a regatelor

 

Putere ereditară. Naşterea noţiunii de stat.

 

3 - Epoca statelor-naţiune

 

Epocă deschisă de monarhia parlamentară în Marea Britanie în 1689, de către revoluţia franceză din 1789 şi prin fondarea Statelor Unite.

 

Într-un stat-naţiune, puterea nu mai este ereditară ci exercitată de către conducătorii ce se consideră că reprezintă poporul şi desemnaţi prin alegeri (stat-naţiune democratic), sau printr-un sistem de cooptare în sânul unui partid unic (stat-naţiune totalitar).

 

4 - Epoca conglomeratelor economice

 

Eră iniţiată începând cu 1954, pusă în practică în cursul anilor 70 şi 80 şi operaţională total începând cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv şi nu mai este nici localizată din punc de vedere geografic (contrar triburilor, regatelor, statelor-naţiune).

 

Ea este exercitată direct de către cei care controlează sistemul financiar şi producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul asupra tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei.

 

Ca orice putere nouă, ea se erijează în a înlocui puterea precedentă, menită dispariţiei.

 

În sfârşit, această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constitue un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de super-organism.

 

Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice şi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globale. De asemenea, unificarea lumii prin economie şi declinul statelor-naţiune au fost justificate parţial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârşitul civilizaţiei.

 

Dar chestiunea este de a şti în serviciul căror obiective şi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată şi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată şi controlată.

 

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenţial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie.

 

Later edit: sursa in franceza este http://www.syti.net/Topics2.html

Editat Octombrie 18, 200817 ani de mfx

De fapt e foarte simplu, kerosen avea dreptate intr-un post mai sus. Restructurarea industriei, la nivel de micro-industrie casnica creeaza toata independenta de care e nevoie. Trebuie doar o comunitate open-source de specialisti, care sa proiecteze si sa explice cum se face. Restul se poate multiplica in milioane de exemplare.

Apoi, deciziile la problemele care apar pe parcurs, pot fi luate la nivelul comunitatii in care au aparut. Mi se pare un model social si economic extrem de eficient.

Am uitat ceva?

Uitati-va la Zeitgeist Addendum. O sa vi se para ceva mai slab ca primul dar se potriveste pentru tema dezbatuta aici. Solutia e destul de simpla: sa nu mai existe bani. Enjoy!

Presedintele unui fond de investitii din SUA, dupa ce s-a retras din afacere la 37 de ani: Va multumesc ca m-ati imbogatit, idiotilor. God Bless America!

de Adrian Novac HotNews.ro

Marţi, 21 octombrie 2008, 14:37 Economie | Finanţe & Bănci

 

 

 

Presedintele unui important fond de investitii din Statele Unite, care a parasit industria dupa ce a inregistrat castiguri fabuloase, a trimis o scrisoare in care ii numeste idioti privilegiati pe competitorii sai si le multumeste stupizilor de traderi care l-au imbogatit.

 

Potrivit The Guardian, firma Lahde Capital Management din Los Angeles, condusa de Andrew Lahde, a obtinut in 2007 un randament de 1.000% dupa ce a mizat pe faptul ca piata subprime va pica. Firma lui Lahde a devenit unul dintre cele mai performante fonduri de investitii din istorie.

 

Intr-o scrisoare trimisa la sfarsitul saptamanii trecute, Lahde le-a marturisit clientilor ca a urat industria si ca nu l-au interesat decat bani. Dupa ce sustine ca nu se va ocupa de banii altora deoarece are suficienti pentru el, Lahde a declarat ca intentioneaza sa aiba grija de sanatatea sa, afectata din cauza stress-ului.

 

Lahde, care are 37 de ani, marturiseste ca nu va duce dorul lumii financiare.

 

Presedintele fondului de hedging sustine ca a profitat de "idiotii carora parintii le-au platit scolile, Yale si MBA-ul la Harvard" si afirma ca acestia, "care nu meritau deseori educatia pe care au primit-o (sau se presupune ca au primit-o), au ajuns in fruntea unor companii precum AIG, Bear Stearns si Lehman Brothers si a tuturor nivelurilor administratiei noastre".

 

Aceasta atitudine aristocratica nu a facut altceva decat sa-mi usureze munca de a gasi oameni suficient de stupizi pentru a prelua cealalata parte a tranzactiilor mele. Dumnezeu binecuvanteaza America!, afirma Lahde in scrisoarea sa.

 

El sugereaza, de asemenea, ca George Soros "sa inceapa si sa sponsorizeze un forum al mintilor luminate care sa lucreze impreuna pentru formarea unui nou sistem de guvernamant care sa reprezinte, cu adevarat, interesele omului obisnuit".

 

In scrisoarea sa, care se incheie cu un apel pentru legalizarea marijuanei, Lahde marturiseste ca este "fericit" cu castigurile sale si ca nu-i invidiaza pe cei care au facut si mai multi bani decat el.

 

El critica si viata "oribila" pe care a dus-o si care presupunea intalniri de afaceri non-stop, intrerupte doar de o vacanta de doua saptamani in care finantistii "erau lipiti de aparatele lor Blackberries".

 

Care este sfatul lui final pentru acestia? "Aruncati aparatele Blackberry si bucurati-va de viata!".

 

Fondul infiintat de Lahde a obtinut anul trecut un randament de 1.000% dupa ce a pariat ca piata subprime va sucomba. Lahde Capital Management din Los Angeles a avut castiguri de 80 de milioane de dolari.

 

Si aici gasim esenta sistemului. Daca as prinde si eu o bucatica ... .

http://www.youtube.com/watch?v=SwRFoxgEcHc...iness/20081003/

Editat Octombrie 21, 200817 ani de Barbones

mfx, dupa ce-am citit ce-ai scris mai sus am luat decizia ca urmatoarea investitie sa fie intr-o pusca cu multe gloante. plus munitie cit cuprinde. cind misca cineva, trag.

e clar ce ne asteapta.

sa ne bucuram acum de liniste, cit mai putem.

ma intorc la proiectul meu... inca vreo 2 saptamini in La Jolla...

weekend fain la toata lumea!

@Scrat,

Iti doresc bafta la proiectul de care vorbesti.

Editat Octombrie 30, 200817 ani de mfx

E destul de clar ca Obama e de-al lor , a fost de-ajuns o singura declaratie sa ne dam seama "e inadmisibil ca Iranul sa produca arme nucleare"

Un articol interesant, ptr. cine are chef sa inteleaga cum se face politica azi

G._Edward_Griffin___Viitorul_cere_atentie.doc