Încerc să-ţi explic eu, într-un mod simplificat.
Să presupunem că pe ecranul tău vezi cotaţia eurusd 1.2097-1.21. Acest lucru înseamnă că în momentul respectiv tu ai putea cumpăra 1 euro cu 1,21 dolari. Să presupunem că tu consideri că euro se va aprecia faţă de dolar, deci în viitor va fi mai mult de 1,21. Ca urmare, decizi să cumperi această pereche. Dar, pentru a câştiga mai mult, vrei să cumperi o sumă mai mare de 1 euro, evident. Să zicem că vrei să cumperi 100 de euro la preţul actual de 1,21. În mod normal, dacă ai face acest lucru pe stradă, ar trebui să mergi la casa de schimb valutar cu 121 USD, pe care să-i preschimbi în 100 euro. Dar tu ai un cont de doar 5 USD!
Brokerii forex oferă însă posibilitatea de a lucra în marjă, oferă un leverage, adică te lasă să investeşti sume mult mai mari decât cea pe care o ai în cont. Un leverage tipic este de 1:100. Cum funcţionează acest mecanism!? În cazul de mai sus, brokerul îţi împrumută cei 121 USD, ca să-ţi cumperi 100 euro. Pentru suma pe care ţi-a dat-o împrumut (121 USD), el îţi pune de-o parte (în margine) doar a suta parte, adică 1,21 USD. Deci, şi dacă ai un cont de doar 5 dolari, tot poţi să faci acea tranzacţie (pentru că 5 e mai mult de 1,21). Vei avea 1,21 USD blocaţi în margine, şi restul de 3,79 care pot suporta pierderea ta (în cazul în care pierzi), sau pot fi folosiţi să deschizi alte poziţii. Probabil că vei întreba cum se poate ca brokerul să fie atât de "darnic", să-ţi dea un împrumut de 100 de ori mai mare decât garanţia pe care o depui. E ca şi cum ai garanta cumpărarea unui apartament cu un ceas de mână... care bancă ar accepta aşa ceva?! Deosebirea mare este faptul că tu nu eşti realmente posesorul a 100 de euro... nu poţi să-i iei şi să fugi cu ei. Tranzacţia ta are 2 părţi, tu deocamdată doar ai deschis o poziţie cumpărând cei 100 de euro pentru 121 dolari. Partea a doua va fi să o închizi, adică procesul invers. Va trebui să vinzi cei 100 de euro la un moment dat, iar din dolarii obţinuţi prin vânzarea lor să plăteşti înapoi împrumutul de 121 de dolari pe care ţi l-a dat brokerul. Evident, dacă în momentul închiderii poziţiei, cei 100 de euro valorează mai mult de 121 de dolari, diferenţa e un câştig pentru tine. Dacă valorează mai puţin, diferenţa e plătită din contul tău, cel de 5 USD.
Concret, să zicem că în momentul închiderii poziţiei cotaţia este 1.20-1.2003. Asta înseamnă că vei putea să vinzi cei 100 de euro fictivi ai tăi şi să iei pe iei 120 USD. Aceşti 120 vor acoperi doar o parte din împrumutul pe care l-ai luat, de 121 USD. Mai ai de plătit 1 USD, care este de fapt pierderea ta reală pe această tranzacţie. La sfârşit vei avea 4 USD rămaşi în cont. În tot acest timp brokerul nu a fost în nici un fel de risc. Cu toate că tu aveai doar 5 USD în cont şi lucrai cu sume de ordinul 100+, pierderea rezultată din fluctuaţia de curs era mult sub 5 USD. Când pierderea "pe hârtie" pe care o suferi se apropie de 3,79 USD (adică valoare cont - suma blocată în margine), brokerul te obligă fie să închizi poziţia la preţul curent, fie să adaugi bani în cont. Acesta este celebrul "margin call", şi este modul în care brokerul previne o pierdere care nu ar mai putea fi acoperită de disponibilul tău din cont.
Sper că ai înţeles exemplul, dacă nu - te rog pune întrebări suplimentare.