EUR/USD

[deos]

salut Barbones,"unii" o sa caute paritatea si la 2.0, si nu e nimica rau in asta, e dreptul fiecaruia s-o faca. Ce am zis eu mai sus e doar o opinie,un scenariu, pentru care, din punctul meu de vedere, sunt destule argumente.Daca u vezi euro crescand, foarte bine, pana la urma insa piata v-a arata cine a avut dreptate(s-ar putea sa fii chiar u ala).Succes!

[Barbones]

@Deos

 

Bineinteles ca toti avem toate drepturile din lume. Sigur ca toti putem sa facem ce vrem. Nu despre asta e vorba. Concluzia mea este ca se cauta cu lumanarea un sell care numai vine. Inteleg ca numararea valurilor poate asta spune dar din Iunie anul trecut avem 3 trenduri : 2 de buy , cu cel in curs si 1 de sell. Mai e putin si se face anul de cand se cauta paritatea. Repet, suntem la zona lui 1.40 si nu da semne de oboseala. De anul trecut marile agentii, banci, situri de profil, analisti, super analisti, tehnicieni, fundamentalisti (in forex dau paratatea Euro ca fiind in carti . Si cand colo? din Ianuarie tot la buy.

 

Cum se poate asa ceva? Intrebarea mea este pur retorica si nu se refera la analiza ta.

 

sunt 2 variante. Ori analizele nu sunt bune, ori analizele sunt bune dar pretul nu respecta analizele.

Si aici nu ma refer la noi cei de pe forumul asta ci la cei smecheri gen Reuters si alte situri cunoscute de profil formatoare de opinie.

 

Dupa modul cum a pornit trendul anul asta si mai ales dupa faptul ca reactioneaza foarte putin la evenimente negative, Euro, chiar daca atinge 1.42 nu va pica mai tare de 1.25 , anul asta. Se va mentine in zona asta din multe motive dar printre cele mai importante sunt: Diversificarea in trezoreriile bancilor centrale deci in detrimentul Dolarului, relaxarea crizei in UE odata cu aprobarea noului fond financiar ce se va intampla luna asta si cea mai importanta, sansa mare de crestere a dobanzii, Un Euro cu o dobanda semnificativ mai mare decat Dolarul nu are cum sa se duca la paritate cu cel din urma, mi se pare logic.

Editat Martie 16, 2011 de Barbones

[deos]

@ Barbones, ce am prezentat e un scenariu posibil reesind din analiza valurilor Elliot pe mai multe perechi(e un desen mai sus cu o viziune globala pe euro). Scenariul nu este al meu, a fost propus de persoane care chiar se pricep la EWA, iar eu dupa o analiza in limita posibiliatilor mele am ajuns la concluzia ca este cel mai viabil scenariu, si de aceea am decis sa il public si aci, poate o sa-i fie cuiva interesant. Argumentele care le aduci tu sincer ma depasesc, si asta din simplu motiv ca nu am cunostintele pe care le ai tu( cu aceasta ocazie, felicitari cu posturile despre fundamentala si cu cele de pe blog, personal le citesc cu mare atentie). Intradevar, multi se asteptau ca caderea aia din timpul crizei cu Grecia sa ajunga la paritate, iar asta nu s-a intamplat. Insa, ce ma face pe mine sa cred k o sa mai cadem in jos sub 1.20 sunt alte perechi, aud si nzd care au frecat-o pe loc in timp ce euro cadea intr-o veselie, iar knd a inceput trendu up, au mers frumusel de manuta in sus. La fel au facut-o si alte europene, nok, huf pln, sek(vezi graficul) care efectiv au stat pe loc ori sau miscat clar corectiv in timp ce euro a cazut la 1.20. Deci perechile mentionate la ora actuala termina niste structuri puternice la tf mari, iar directia de miscare viitoare este aceeasi: nzd si aud down, celelalte europene up(jpy nu il bag aci ca el merge des de capul lui, chiar in contratrend cu celelalte). Asta ma face sa cred k o cadere pe euro este foarte probabila, acuma ca o sa ajunge la paritate, sau numai la 1.10 de exemplu, ramane de vazut. Sper ca m-am facut inteles cat de cat.

Dar repet, nu este scenariul meu(si nici nu imi asum nici un merit daca se va realiza), insa ma situez si eu momentan in tabara adeptilor acestuia. Plus, nu trebuie de uitat: ca este doar un scenariu, ca exista bineinteles si alternative la acesta.

Editat Martie 16, 2011 de deos

[Barbones]

Da. Nu ma pricep la valuri si mi pare rau caci e o unealta buna. Stiu doar ca varfurile si succesiunea lor ca mod de citire a chartului este baza de la care pleaca si sistemul bazat pe numararea valurilor dar si a trendului clasic. Aici in schimb intervin multe probleme cum ar fi ciclicitatea in timp dar si evenimente neprevazute. S-ar putea spune ca asemenea evenimente se pot totusi prevedea in paternurile Ellott, probabil, nu stiu, dar ce stiu este ca un eveniment major cum este cutremurul din Japonia poate schimba si directia fundamentala cat si cea data de succesiunea varfurilor. Asa ceva cred ca este greu de prevazut pentru oricine.

Pe de alta parte, eu sunt intrigat de faptul ca nimeni nu vrea sa vada defapt ce se intampla. Pe de o parte, anul trecut, criza a fost impinsa "pe fata" in Europa ca si cum doar noi trebuie sa platim oalele sparte iar de la inceputul anului in curs suntem martorii unei sustineri "tot pe fata" a monedei Euro de catre anumite tari. Lupta pentru "Sell Euro" s-a terminat in Ianuarie , consider eu, Deja, sunt analize de la Goldman care duc euro peste 1.50, analize date catre proprii clienti. Faptul ca se fac publice ii ajuta prin simplu fapt ca influenteaza.

Pare logic ca la un moment dat Euro poate ajunge la paritate dar incerc sa aflu cand. Daca va face paritate in 2014 deja e c-am departe ca target pentru un sell anul asta. De aceea ma refer la viitorul apropiat , 1 3 luni cel mult pentru ca sunt sanse sa o nimeresc. Mi se pare mai rezonabil sa ai targhete cat de cat mai apropiate in timp si distanta in pips pentru ca sunt sanse mai mari sa le atingi si cu analiza dar si cu trade ul. As putea acum sa pun un sell de la 1.40 pentru 1.20 dar daca face miscarea asta in 9 luni su eu pun 1 dolar pe pip trebuie sa ami cel putin 1000 zic eu pentru SL si sa astept 9 luni sau iau 2000. Pai daca impart 2000 de dolari la 9 luni nu cred ca-mi scot banii de curent si intretinere.

[tradelover]

Nu vi se pare că euro este cam săltăreţ în ultima vreme? Ieri a reusit să facă un nou daily high, la 1.4233, la doar câţiva pipsi sub topul săptămânii trecute (1.4248 pe 22 martie) si la alti câţiva pipsi de un double top perfect cu cel din octombrie (1.4283, totodată cea mai inaltă cotă în ultimele 14 luni!).

 

Poate că ar fi bine să sugerez (din nou? hihi) să vizitaţi acest post, in treadul curent, postat de mine in iulie anul trecut, in care spuneam clar "1.42 in martie anul viitor) şi să revedeţi acel grafic. Suprapuneţi mental peste el cursul actual. De asemenea vreau să vă amintesc un alt post de al meu din ianuarie 2008, tot pe treadul curent, unde povesteam despre teoria ciclurilor pe euro-dolar, si un altul cam din aceeasi perioadă, in care spuneam că euro nu se misca in cinci valuri, ci doar in trei, pe termen lung (weekly si monthly), EDT, adică Extaz-Decepţie-Ţeapă!. Ori poate că ar fi bine să recitiţi tot acest topic de la inceput, să vedeţi cum istoria se repetă. Chiar şi chestiile cu chinezii, de care vorbeam aici, probleme stiute de ani buni, dar care abia acum au venit pe frontispiciu.

 

De ce aduc în discutie toate astea? Nu ca să mă laud că eu vedeam dolarul la 1.42 in martie incă de pe vremea când toti il vedeau la paritate. Analizele pe termen lung nu sunt grele, şi au şanse foarte mari de reuşită dacă sunt făcute "documentat". Evenimentele economice influenţează piaţa temporar. Pe timp lung, omenirea se întoarce la cărarea ei, râurile se întorc în matcă, le poţi devia temporar, local, etc, dar la urmă tot prin văi vor curge, şi tot la vale or să curgă, doar n-or lua-o pe dealuri şi munţi, de nebune!

 

De aia spun, euro mi se pare al dracului de săltăreţ in ultima vreme. Nu mă refer la azi, când e mort că toţi aşteaptă NFP-ul si ISM-ul deseară, care s-au brodit să fie ambele in aceiasi zi, ale dracu', ci mă refer în general, în ultima perioadă.

 

De vreo câteva săptămâni, ori vreo 20 de zile, se tot munceşte să bată topul ăla din octombrie-noiembrie, împins de declaraţiile lui Trichet, care vrea să crească dobânzile. Creşterea, deci, este deja cuprinsă în preţ, oricât le-ar creşte el... Chiar dacă le va creşte, nu cred că vom vedea spargeri spectaculoase in sus. Acel 1.50 cu care ne tot ameninţă Goldman şi alte clearing houses, well... sincer eu nu îl văd. Nu are de unde. Euro e cu un picior în baltă. Şi fundamental, continuă să alunece. Europenii au cumpărat EURJPY ca să proptească yenul, deci cei mari sunt long. Va mai creşte o perioadă, pentru că un bet long din partea unui big shark e ca un commitment, ca un contract, pe care să îl onoreze. Nu poate vinde acum, şi nici nu e recomandat, pentru că dacă incepe a vinde, va cauza cădere, alţii vor vinde şi va urma prăbuşire pe curs şi va trebui ca spre sfârşit să vândă în pierdere, sub preţul care a cumpărat. De aia trebuie să mai crească, să se mai coacă. E încă crud.

 

Probabil că Trichet va mai licita pe creşterea aia de dobândă, dar după ultima lui iesire se vede că nici aia nu prea mai are efect, euro a mai făcut noi topuri mici, dar nu a crescut convingător. Iar când va fi să vină anunţul propriuzis, probabil că vom mai vedea câteva sute de pipsi in sus. Dar asta va fi tot. La un momentdat, acei EURJPY trebuie swăpuiţi, pentru că japonezii reconstruiesc, nu stau pe marginea şanţului ca românii, unul sapă şi ceilalţi dau indicaţii. La ei, toţi sapă. Şi ECB nu e fraieră să piardă la afacera asta, să stea si să se uite cum yenul creşte şi banii se duc. Vor trebui să vândă. Dar vor începe cât mai de sus, e normal.

 

Ce motiv are Trichet să crească dobânda? Well... fundamental, NICIUNUL! Inflatia in Europa e in creştere. Cum adică să combaţi inflaţia prin creşterea dobânzii? E idiot, sau ce? Eu credeam că e invers! Inflatia creste când dobânzile sunt mari, pentru că surplusul pe care companiile trebuie să îl plătească la creditele făcute se va reflecta in preţul final cu care produsele ajung la cumpărător. Amintiţi-vă anii 90 în Ro, când băncile dadeau dobândă la lei de 40 sau 60 la sută, pentru că leul se devaloriza.

 

Trichet nu are niciun motiv să crească dobânda, în afară de orgoliu, pt că aşa a spus, iar intre timp povestea cu yenul facă ca ECB să aibă nevoie de un euro cât mai puternic, pt a începe să vândă calupul de euro cât mai de sus. Şi bineinteles, asa vrea Merkel şi aşa vrea Weber, pentru că nemţii exportă la greu in uniune, contractele de export sunt deja făcute, deci un euro puternic coafează Germania de minune. Ţările importatoare din uniune, well, treaba lor. Care au fost destepti au hedgeuit, deci au cumpărat euro când era jos, pentru ca produsele care le vor primi peste un an să nu ii coste mai mult. De aia cursul creste de la inceputul anului. Uitati-vă pe graficul weekly sau monthly pe 2007-2008. Vedeţi vreo asemănare?

 

Pe termen lung, o dobândâ ridicată poate cauza creşterea cursului, pentru că apar carry-traderii, care cumpără moneda respectivă pentru a beneficia de dobândă. Dar asta e teorie, şi e pe termen lung. Nu la câteva zile ori la câteva săptămâni după anunţ. Atunci armăsarul se scutură să îl arunce jos pe călăreţul nerăbdător care sare prea repede în spatele lui.

 

Deci Trichet va creşte dobânda. Aşa trebuie. Şi ce? Asta nu va constitui nici o surpriză. Lumea ştie deja. Anunţul e deja prins pe grafic, încă din februarie. Surpriza va fi abia in momentul in care dobânda... well... nu va creşte. In ciuda tuturor declaraţiilor, etc.

 

Ati prins ideea? Şi nu pentru că azi este 1 Aprilie...

 

Desigur asta nu le-ar conveni nemţilor, dar ei au doar două voturi. In schimb ar face fericite Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania, ba chiar şi Franţa, care au credite măricele...

 

Uitaţi-vă bine la poza din postul acela al meu din iulie anul trecut. Poza aia cu triunghiuleţele galbene. Am dat link mai sus. Seamănă oleacă a double top, urmat de respingere? Well, nu as putea să vă spun unde se va duce, dar indiferent unde se va duce, miscarea ar trebui să fie extraordinar de puternică. Cel puţin 1200, 1500 de pipsi. Unii pe aici (parcă Oltciter într-un clip mai vechi) vorbeau de extensie fibo şi simetrie, Carolyn Boroden, huh? hihi, care ar insemna 1.5300, plauzibil, dar precum spuneam, eu nu pot să îl văd aşa de sus. Teoretic se poate. Practic, nu imi pot imagina ce motiv ar avea unul să cumpere euro acum, in afară de faptul că plănuieşte vreo vacanţă în Europa. Asa cum spune si Sanders in articolul de azi, "Bull markets: they climb a wall of worry! Euro is a scrofulous fiat currency not one whit prettier than the scrofulous US dollar". Hihi.

 

Scrofulous! Adică... in traducere liberă tradeloveriană, euro e un fel de scroafă... grrr...

 

Deci dacă nu se duce la 1.5300, atunci... well... unde se duce? păi... ăăă.... 1.4250 minus 1200 de pipsi, ... asta ar însemna cam 1.3050 give or take few...

 

Prin iunie.

Editat Aprilie 1, 2011 de tradelover

[mugurb]

Cel putin in ultimele luni EURO a fost mai degraba o moneda "politica". Nu avea nici o legatura cu fundamentalele.

Evolutia EURO nu a fost decat pentru favorizarea exporturilor US intr-o perioada cam gri pentru americani. Si chestia asta chiar e frustranta pentru europeni, Germania ii tine pe toti piig'shi "in spate", in plus tine cursul sus pentru US. In conditii de criza ei aveau cea mai mare crestere economica (asta vara).. deh...

 

Chestia cu EURONEXT a fost cea mai simpatica, zau ca sunat ca un fel de "payback" pentru suportul asta de curs.

[Sergiu86]

Ce motiv are Trichet să crească dobânda? Well... fundamental, NICIUNUL! Inflatia in Europa e in creştere. Cum adică să combaţi inflaţia prin creşterea dobânzii? E idiot, sau ce? Eu credeam că e invers! Inflatia creste când dobânzile sunt mari, pentru că surplusul pe care companiile trebuie să îl plătească la creditele făcute se va reflecta in preţul final cu care produsele ajung la cumpărător

Ba are si e foarte mare. Cresterea dobinzii de referinta duce la scaderea masei monetare. De aici cererea de bunuri pe piata e mai mica,rezultatul fiind micsorarea preturilor la bunuri pe piata (CPI).

[tradelover]

Cred că toată lumea stie ecuatia lui Fisher, dar eu tot nu văd unde intră dobânda in ecuaţia aia... Acolo e vorba e emisiune monetară. Cantitatea de bani pe piata e aceeasi, indiferent cum te joci tu cu dobânda. Vei spune că indirect o dobândă mai mare scade cererea de credite, deci bani mai putini la populatie, dar asta nu e tocmai adevărat, pentru că în acest caz se modifică de fapt volumul tranzactiilor si viteza de circulatie, banul nu mai circulă la fel. Majoritatea creditelor nu sunt luate de omu care vrea sa isi ia masina de spălat, sunt luate de producători, de constructori, ăia care fac blocuri de locuinte, pe care ulterior le vând si isi scot banii, care fac maşini-unelte, etc. Cei care vor credite tot le vor lua, chiar daca dobânda creste, pentru că altfel productia stă, si ulterior dobânzile ridicate plătite băncilor pe acele credite se reflectă în costul produselor. Produse cu pret ridicat inseamnă inflatie mai mare. Lucrurile nu sunt atât de simple.

Editat Aprilie 2, 2011 de tradelover
typo, scrisesm "lunea" in loc de lumea, chiar la inceput, am corectat prima dată si după ce am postat iar am vazut ca scrisesem "lulea",haha... mă grăbesc să fug acasă (sâmbăta mea lucrătoare)

[Barbones]

Rata dobânzii si rolul sau în cadrul teoriilor monetare

 

 

Teoria preferintei pentru lichiditate a fost dezvoltata de catre economistul John Maynard Keynes, în cadrul acesteia, echilibrul ratei dobânzii stabilindu-se în termenii cererii si ofertei de moneda.

 

Analiza porneste de la luarea în calcul a doua categorii principale de active preferate de populatie pentru a-si conserva averea : banii si titlurile pietei de capital.[1]

 

În general, în economie, averea totala trebuie sa fie egala oferta totala de obligatiuni plus cantitatea de moneda oferita, iar totalul obligatiunilor si moneda pe care populatia doreste sa le detina trebuie sa fie egale cu totalul averii detinute.

 

Pentru determinarea ratei dobânzii în conditii 21521l1116v de echilibru se urmeaza acelasi rationament, prin luarea în considerare a cererii si ofertei de titluri, si prin scrierea ecuatiei cererii si ofertei de moneda.

 

Acest model al preferintei pentru lichiditate ce analizeaza piata monetara nu este altceva decât analiza caracteristica pietei obligatiunilor. Însa, în practica, abordarea este diferita, deoarce luându-se în considerare doar doua tipuri de active, moneda si obligatiunile, preferinta pentru lichiditate ignora orice efecte ale ratei dobânzii asupra activelor reale.

 

Nivelul ratei dobânzii este determinat pornind de la naliza mai multor factori, cum ar fi: modificarea veniturilor, nivelul preturilor si oferta de moneda.

 

„Potrivit definitiei date monedei de Keynes, în structura acesteia sunt incluse numerarul, care nu produce dobînda, si depozitele la vedere, cares unt purtatoarele unor niveluri scazute ale dobânzii. Astfel, se presupune ca moneda prezinta o rata a rentabilitatii egala cu zero. Obligatiunile, ca singura alternativa a banilor, în conceptia lui Keynes prezinta o rata a rentabilitatii egala cu rata dobânzii rd.Daca aceasta rata creste, atunci rata de rentabilitate a depozitelor scade, comparativ cu rentabilitatea obligatiunilor si, potrivit teoriei, cererea de moneda se diminueaza.”[2]

 

Deci, se observa existenta unei relatii de negativitate între cererera de moneda si rata dobânzii. Daca se utilizeaza conceptul de cost de oportunitate, care defineste nivelul dobânzii la care se renunta prin detinerea de obligatiuni, atunci nivelul acesteia creste daca rata dobânzii la activele alternative (obligatiuni) creste. Astfel, lichiditatea este mai putin preferata, iar cantitatea oferita trebuie sa scada.

 

Pentru practicarea modelului pregerintei pentru lichiditatea este necesara cunoasterea modului în care diferite variabile, cum ar fi nivelul veniturilor si al preturilor, genereza modificari în nivelul ratei dobânzii.

 

Pentru a evidentia efectele unui factor asupra ratei dobânzii , ceilalti se considera a fi constanti.

 

Conform analizei lui Keynes, cererea de moneda este determinata de nivelul veniturilor si cel al preturilor.

 

· Efectul veniturilor este prezent în economie în urmatoarele situatii:

 

- atunci când economia este în expansiune si nivelul veniturilor sporeste, populatia va manifesta o preferinta pentru detinerea de monea, ca rezerva a valorii;

 

- în aceleasi conditii de crestere economica, populatia realizeaza un volum mai mare de tranzactii utilizând moneda, rezultâns astfel preferinta pentru detinerea acestui tip de active;

 

- un nivel înalt al veniturilor genereaza cresterea cererii de moneda. Grafic, acest efect se manifesta printr-o deplasare acurbei cererii de moneda spre dreapta.

 

· Pentru a demonstra efectul niveluli preturilor, Keynes ia în considerare cantitatea de moneda detinuta de populatie în termeni reali, respectiv sub forma bunurilor si serviciilor ce pot fi achizitionate. Atunci când nivelul preturilor creste, cu aceeasi cantitate de moneda se va achizitiona un volum mai mic de bunuri si servicii.

 

Pentru a restabili echilibrul, se va manifesta preferinta populatiei pentru detinerea de moneda, în expresie nominala, într-o cantitate mai mare. Astfel, cresterea nivelului preturilor conduce la cresterea cererii de moneda; grafic evidentiindu-se prin deplasarea spre dreapta a curbei cererii.

 

Factorii care influenteaza oferta de moneda se manifesta într-un proces complex care implica participarea bancii centrale,a bancilor comerciale si a altor institutii ale pitei monetare. Acesti factori sunt oferta de moneda si modificarile produse la nivelul acesteia.

 

La Keynes este luata în considerare majoritatea ofertei de moneda, rezultata ca urmare a actiunilor bancii de emisiune. Orice majorare a ofertei de moneda conduce la deplasarea curbei ofertei spre dreapta.

 

Aceasta analiza si modul în care este influentata rata dobânzii prezinta importanta practica, deoareece pe baza acestor aspecte este posibila evaluarea efectelor politicii monetare asupra ratei dobânzii.

 

„Analiza realizata de Keynes stabileste o legatura între „sfera monetara” si sfera „reala” prin intermediul ratei dobânzii. Conform teoriei keynesiste, rata dobânzii creeaza o legatura între sfera monetara si sfera reala, influentând în acelasi timp cererea de moneda si investitiile. Prin urmare, rata dobânzii reprezinta principalul canal de transmitere a efectelor politicii monetare asupra economiei reale. Asadar, Keynes a respins dihotomia între fenomenul monetar si cel real (specifica clasicilor) si caracterul neutru al monedei.”[3]

 

Inflatia anilor ’70 a determinat economistii sa reevaluze teoria dobânzii. Ei s-au bazat pe analiza neoclasica ce fusese dezvoltata de Irving Fisher în 1930. principalii sustinatori ai noii viziuni asupra dobânzii sunt: Milton Friedman si Eugen Fama. La realizarea de cercetari s-au implicat si William Gibsen, M. Levi si I. Makin.

 

Sustinatorii acestui curent afirma ca rata nominala a dobânzii este egala cu suma dintre rata reala a dobânzii si rata anticipata a inflatiei.

 

Aceasta teorie se bazeaza pe un model de expresie neoclasica si are la baza urmatoarele coordonate:[4]

 

· Ca punct de plecare se presupune o economie în care se manifesta o înalta utilizare a factorilor de productie, într-un regim de echilibru dinamic, astfel ca rata dobânzii reale este egala cu rata dobânzii nominale. Pe termen lung se considera ca rata de crestere a masei monetare este egala cu rata de crestere reala, preturile ramânând constante;

 

· Modificarea începe cu majorarea ratei de crestere a masei monetare. Astfel, rata dobânzii va scadea, veniturile vor creste si cererea pentru bunuri se va accentua în sens ascendent. Agentii economici, gândind ca majorarea cererii le este bine venita, îsi vor utiliza resursele în mod intensiv si vor angaja resurse de rezerva. Pe masura ce cererea, veniturile si productia cresc, cererea de moneda se va majora si ea si dobânda de piata va urma un trend ascendent. De asemenea, preturile si salariile se vor majora si ele, dupa care are loc o evolutie în sens invers;

 

· Cresterile enumerate mai sus, ale veniturilor, productiei, preturilor, salariilor, vor conduce la scaderea stocului real de moneda, vor influensa cresterile dobânzii nominale, având efecte negative asupra productiei si exercitându-si influenta în a facilita tendintele de diminuare a productiei, nivelul productiei revenind la stadiul initial.

 

„Modelul contemporan presupune ca rata dobânzii nominale îsi mentine tendinta de crestere, chiar daca rata reala de crestere a masei monetare a revenit la nivelul anterior, iar preturile înceteaza sa mai creasca. Atâta timp cât rata de crestere a masei monetare depaseste rata de crestere a produsului intern, exista o cerere excedentara de bunuri si indivizii vor anticipa inflatia. Deponentii vor insista sa beneficieze de o dobânda nominala, cel putin egala cu rata reala a dobânzii, majorata cu rata anticipata a inflatiei. La rândul lor, debitorii vor fi gata sa plateasca dobânzi majorate, întrucât ei stiu ca ridicarea preturilor le va permite sa plateasca dobânzi la un nivel superior ratei reale a dobânzii. Astfel, teoria contemporana a dobânzii reuneste teoriile reale si monetare prin intermediul efectului de anticipatie a preturilor.”[5]

 

Concluziile sustrase servesc pentru autoritati politice din tari diferite ca niste „trasee” de urmat pentru îndeplinirea obiectivelor. Astfel, daca se doreste o scadere a ratei dobânzii, atunci se majoreza oferta de moneda, în conditiile în care efectul d elichiditate este dominant comparativ cu celelalte. Se recurge la o diminuare a ofertei d emoneda atunci când celelalte efetcte domina lichiditatea, iar efectul inflatiei ajusteaza rapid rata dobânzii. Daca celelalte efecte domina efectul lichiditate, iar inflatia antreneaza modificari lente ale ratei dobânzii, atunci cresterea sau descresterea ofertei de moneda poate fi dirijata în functie de ceea ce se urmareste pe termen lung sau scurt.

 

Posibilitatile autoritatilor monetare de a influenta în practica ratele dobânzilor sunt limitate, doar în cazul tranzactiilor pe termen foarte scurt acestea putând fi influentate. Pe termen lung, interventiile ofera doar o imagine asupra credibilitatii politicii economice.

 

În prezent se utilizeaza rata dobânzii pe termen scurt în vederea echilibrarii echilibrarii cantitatii de moneda. O astfel de practica este opusa la ceea ce sustine teoria, respectiv, cantitatea de moneda oferita este cea care genereaza un anumit nivel al ratei dobânzii si nu invers.

 

http://www.scritube.com/economie/finante/Rata-dobanzii-si-rolul-sau-in-15521111618.php

 

[Barbones]

Ce este inflatia?

 

 

Creşterea generalizată a preţurilor

Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un euro se poate cumpăra mai puţin, respectiv un euro valorează mai puţin decât valora anterior.

 

http://www.ecb.int/ecb/educational/hicp/shared/img/inflation_monster.gif

 

Aţi văzut monstrul inflaţiei?

Urmăriţi filmul nostru de animaţie

privind stabilitatea preţurilor

Unele variaţii ale preţurilor sunt mai importante decât altele

La calcularea creşterii medii a preţurilor, se alocă o pondere mai mare preţurilor produselor mai scumpe - cum ar fi electricitatea - decât preţurilor produselor mai ieftine - cum ar fi zahărul sau timbrele poştale.

 

 

Oameni diferiţi cumpără produse diferite

Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.

 

La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv:

 

• articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);
• bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat);
• serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

Comparaţi preţul coşului de consum de la an la an

Toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent.

 

 

1. Alcătuiţi o listă a tuturor produselor din coşul dumneavoastră şi a cantităţilor de servicii şi produse pe care le-aţi consumat într-un an dat (acesta va fi „anul de bază” în cazul dumneavoastră).În exemplul nostru am inclus doar pâinea, cafeaua, şedinţele la coafor şi o haină de iarnă

.2. Calculaţi cheltuielile totale pentru fiecare dintre aceste produse, înmulţind cantităţile cumpărate cu preţul unitar aferent:150 de pâini x 1,50 EUR = 225 EUR

100 de ceşti de cafea x 2,40 EUR = 240 EUR etc.

3. Adunaţi rezultatele totale pentru toate produsele pentru a obţine costul total de consum. În anul nostru de bază acesta este egal cu 850 EUR.

4. Repetaţi paşii 2 şi 3 pentru fiecare dintre anii următori.Exemplul arată că, după primul an, unele preţuri s-au modificat, iar costul total al consumului a crescut până la 875 EUR. După al doilea an, acesta este de 891 EUR.5. Împărţiţi costul total al coşului pentru fiecare dintre anii următori la costul coşului din anul de bază în cazul dumneavoastră, apoi înmulţiţi rezultatul cu 100.

Anul următor: 875 EUR ÷ 850 EUR x 100 = 102,96.

Rata anuală a inflaţiei reprezintă variaţia în procente de la un an la altul.În exemplul nostru, după un an, rata inflaţiei se situează la un nivel de 2,9%.

Aceasta este calculată împărţind diferenţa dintre indicele preţurilor pentru anul respectiv şi indicele preţurilor pentru anul anterior (102,9 – 100) la produsul înmulţirii indicelui preţurilor pentru anul anterior (100) cu 100.

În anul următor, aceasta se situează la nivelul de (104,8 – 102,9) ÷ 102,9 x 100 = 1,8%.

http://www.ecb.int/e...ex.ro.html#what

Editat Aprilie 2, 2011 de Barbones